Raportul Heritage Foundation privind România „nu este întâmplător”, ci apare într-un moment important pentru relația cu Statele Unite și poate fi privit ca un rezultat al eforturilor făcute în ultima perioadă la Washington, consideră Pavel Popescu.
Acesta atribuie meritul, „la nivel de leadership”, Administrației Prezidențiale și echipei care lucrează pe relația cu SUA și apreciază că o serie de instituții și oficiali români „au început să apese butoanele corecte” la Washington. În același timp, Pavel Popescu critică lipsa de implicare a premierului în relația cu SUA și pozițiile acestuia față de unele proiecte energetice, despre care spune că merg „exact în sens opus” direcției indicate de raportul Heritage.
„Raportul nu e unul întâmplător, în opinia mea. Și vine într-un moment foarte important, sincronizat cu niște vizite recente care au avut loc la Washington”, ne-a declarat Pavel Popescu, referindu-se la raportul Heritage Foundation care recomandă aprofundarea relației dintre Statele Unite și România.
În opinia sa, momentul publicării documentului trebuie pus în legătură cu intensificarea demersurilor românești la Washington și, în special, cu acțiunile Administrației Prezidențiale: „De ce spun că nu este întâmplător? Pentru că, în momentul de față, în mod istoric, pentru prima dată, Administrația Prezidențială și-a asumat în mod public un contract de lobby la Washington, de lobby de țară, cu niște obiective foarte clare. Și eu cred că aceste eforturi dau roade.”
-
„De ce e important acest raport și de ce nu trebuie minimalizat?”
Pavel Popescu atrage atenția asupra poziției Heritage Foundation în ecosistemul politic conservator din Statele Unite și asupra influenței pe care organizația a dobândit-o în elaborarea unor politici promovate ulterior de administrația Trump.
„De ce e important acest raport și de ce nu trebuie minimalizat? Păi, în primul rând, să ne uităm cine este Heritage Foundation. Heritage Foundation este de departe cel mai prestigios think tank conservator american din ultimii zeci de ani.”
El face referire, în acest context, la Project 2025 și la implicarea în elaborarea acestuia a unor persoane care ulterior au ajuns în poziții importante în administrația americană. „Au existat câțiva oameni-cheie din administrația Trump care au scris în acel proiect”, afirmă Pavel Popescu, amintindu-i pe John Ratclife, Brendan Carr, Peter Navarro, Stephen Miller, Russel Vought.
Dincolo de influența think tank-ului, acesta consideră important faptul că, de ambele părți ale Atlanticului, există deja persoane și instituții care cunosc potențialul relației româno-americane: „Există un grup restrâns, pe partea românească, cât și pe partea americană, în toate zonele de colaborare, indiferent că vorbim politic, științific, think tank, intelligence, securitate, energie. Pe toate zonele astea există oameni-cheie care cunosc potențialul acestei relații.”
-
„Raportul vine pe un timing extraordinar”
Potrivit lui Pavel Popescu, semnificația documentului trebuie analizată și prin prisma schimbărilor care au loc în politica Statelor Unite față de Europa. „Se pare că acest raport vine practic pe un timing extraordinar, când Statele Unite schimbă postura în Europa”, afirmă acesta.
Contextul este marcat, spune Pavel Popescu, atât de discuțiile privind prezența trupelor americane în Europa, cât și de necesitatea ca aliații să își asume resurse suplimentare pentru propria securitate.
„Suntem în mijlocul unei competiții, aș putea spune, acerbe cu privire la relocarea trupelor americane în Europa, într-o competiție acerbă cu privire la asumarea, din partea statelor partenere strategic cu SUA, de resurse noi pentru susținerea securității proprii în regiune, cât și în parteneriat cu SUA, direct sau în cadrul NATO.”
-
„Să nu ne culcăm pe o ureche și să spunem: România este prioritatea numărul 1 a SUA”
Pavel Popescu avertizează însă că raportul Heritage Foundation nu trebuie interpretat triumfalist. „Eu cred că acest raport trebuie privit într-o cheie pragmatică. Evident, să nu ne culcăm pe o ureche și să spunem: gata, lucrurile se aliniază, România este prioritatea numărul 1 a SUA. Cu siguranță nu trebuie să existe această abordare.”
În schimb, consideră că documentul poate fi privit drept un rezultat al eforturilor făcute în ultima perioadă pentru consolidarea relației cu Washingtonul.
„Ar trebui să le privim ca un rezultat al unor eforturi și, repet și subliniez, de la nivelul Administrației Prezidențiale”, spune Pavel Popescu.
-
Pavel Popescu îl critică pe premier: „Nu a avut o implicare pe zona de SUA”
Pavel Popescu separă explicit, în evaluarea sa, activitatea Administrației Prezidențiale de cea a premierului, căruia îi reproșează lipsa de implicare în consolidarea relației cu Washingtonul.
„Și aici pot să spun că prim-ministrul, o spun deschis, nu a avut o implicare pe zona de SUA și nici nu are vreo implicare pe zona aceasta. La nivelul Administrației Prezidențiale este leadership-ul”, afirmă Pavel Popescu.
El revine asupra acestei critici atunci când este întrebat ce ar trebui să facă România după publicarea raportului Heritage Foundation. În opinia sa, România are nevoie urgent de un guvern și de un premier care să acorde o importanță reală parteneriatului strategic cu Statele Unite. „România trebuie să își pună în primul rând un guvern urgent”, afirmă Pavel Popescu.
Acesta susține că actualul premier „nu are apetență și aplecare pe parteneriatul strategic cu SUA” și îi reproșează inclusiv pozițiile exprimate în legătură cu unele proiecte energetice: „Singurele lucruri pe care mi le aduc aminte relevante vizavi de parteneriatul strategic cu SUA, pe care prim-ministrul României le-a menționat în ultimul an, au fost critici la adresa proiectelor energetice, adică fix exact opusul a ceea ce scrie raportul”.
În evaluarea sa, raportul Heritage intră astfel în contradicție cu poziția exprimată de premier asupra acestor proiecte: „Practic, raportul contrazice opinia relativ agresivă a prim-ministrului.”
Pavel Popescu a dat şi câteva exemple de miniştri care au avut merite în aprofundarea parteneriatului cu SUA: Alexandru Nazare, Cătălin Predoiu, Bogdan Ivan.
* „Meritul, la nivel de leadership, este de la nivel prezidențial”
În contrapondere, Pavel Popescu atribuie explicit meritul pentru actuala dinamică a relației cu Statele Unite Administrației Prezidențiale. „Meritul, pot să spun, cu nume și prenume, în primul rând, la nivel de leadership, este de la nivel prezidențial”, afirmă acesta.
Pavel Popescu îi menționează, în acest context, pe consilierii prezidențiali Florin Vlădică și Marius Lazurca, despre care spune că sunt „oameni care cunosc SUA și cunosc zona de SUA”.
El evidențiază, de asemenea, contribuția instituțiilor care lucrează prin canalele tradiționale ale relației bilaterale și menționează o serie de membri ai Guvernului despre care consideră că înțeleg relația cu Statele Unite. „Și apoi instituțiile care, pe canalele clasice, își fac treaba și miniștrii pe care i-am menționat”, spune Pavel Popescu.
-
„Nu e suficient să ai întâlniri politice”
Pavel Popescu consideră că unul dintre elementele esențiale pentru consolidarea relației cu SUA este înțelegerea modului în care funcționează Washingtonul. „Nu e suficient să ai întâlniri politice. Cine cunoaște Washingtonul știe că Washingtonul funcționează pe sistem 360 de grade.”
România trebuie, în opinia sa, să dezvolte simultan relații politice, economice și instituționale și să lucreze cu think tank-urile și organizațiile relevante din Statele Unite. „Nu e suficient doar genul ăsta de întâlniri, ci trebuie să mergi să ai contacte directe și exchange-uri cu think tank-uri americane, cu zona comercială, parteneriate comerciale.”
Pavel Popescu sintetizează astfel abordarea: „Să ai un lobby pe zona de think tank-uri, să ai un lobby pe zona politică, un lobby pe zona comercială, un lobby pe zona de ONG-uri, de cooperare pe organizații non-profit care împing subiectele importante.”
În opinia sa, tocmai această abordare mai largă începe să producă rezultate: „Ceea ce pare este că se apasă la Washington niște butoane destul de interesante și se apasă butoanele corecte, pentru că nu e suficient să ai întâlniri politice.”
* „O mână de instituții funcționale și o mână de oameni au început să apese butoanele corecte”
Pavel Popescu subliniază că rezultatele obținute până acum nu sunt exclusiv consecința contactelor politice vizibile, ci și a activității unor instituții și oficiali români care au lucrat constant pentru dezvoltarea relației cu Washingtonul. „Sunt instituții care, din perspectiva asta, au lucrat pentru acest parteneriat”, afirmă acesta.
Concluzia sa este că în interiorul statului român există deja un nucleu de instituții și persoane care au început să înțeleagă mai bine mecanismele de funcționare ale Washingtonului: „Există o mână de instituții funcționale și o mână de oameni în statul român care au început să apese butoanele corecte.”
Pentru Pavel Popescu, acesta este unul dintre motivele pentru care raportul Heritage Foundation trebuie luat în serios, fără însă a fi supraevaluat: este un semnal favorabil pentru România, dar valorificarea lui depinde de continuarea eforturilor politice, instituționale, economice și de securitate în relația cu Statele Unite.
| Știri BVB