Dezvoltarea sectorului energetic este direct proporțională cu realizarea unor proiecte de investiţii strategice de interes naţional, conform viziunii și a celor opt obiective fundamentale ale proiectului Strategiei Energetice a României 2018 – 2030, cu perspectiva anului 2050, publicat joi pe site-ul Ministerului Energiei.

Anton Anton, ministrul Energiei, a declarat: “Strategia Energetică nu este un document speculativ sau exclusiv teoretic. Strategia Energetică propune ținte concrete, stabilește direcții clare și definește reperele prin care România își va menține poziția de producător de energie în regiune și de actor activ și important în gestionarea situațiilor de stres la nivel regional (…) De asemenea, Strategia Energetică fundamentează poziționarea României în raport cu propunerile de reformă a pieței europene de energie, iar un loc important este destinat analizei contextului european și politicilor de creare a Uniunii Energetice din care vom face parte.

România își va menține poziția de producător de energie în regiune și va avea un rol activ și important în gestionarea situațiilor de stres la nivel regional, potrivit Strategiei Energetice.

Prin Strategia Energetică a României, următoarele obiective sunt considerate investiții strategice de interes naţional:

– finalizarea Grupurilor 3 și 4 de la CNE Cernavodă;
– realizarea Hidrocentralei cu Acumulare prin Pompaj de la Tarnița-Lăpuștești;
– realizarea Grupului de 600 MW de la Rovinari;
– realizarea Complexului Hidrotehnic Turnu-Măgurele-Nicopole.

1. Finalizarea grupurilor 3 şi 4 la CNE Cernavodă

Proiectul explică: “Energia nucleară, sursă de energie cu emisii reduse de carbon, are o pondere semnificativă în totalul producţiei naționale de energie electrică – circa 18% -, și reprezintă o componentă de bază a mixului energetic din România. Energia nucleară din România este susţinută de resurse și infrastructură internă ce acoperă întreg ciclul deschis de combustibil nuclear; practic, România are un grad ridicat de independenţă în producerea de energie nucleară.

Analizele privind necesitatea îndeplinirii obiectivelor şi ţintelor de mediu şi securitate energetică, siguranţă în aprovizionare şi diversificarea surselor pentru un mix energetic echilibrat, care să asigure un preț al energiei suportabil pentru consumatori, relevă că Proiectul Unităţilor 3 şi 4 de la CNE Cernavodă reprezintă una dintre soluțiile optime de acoperire a deficitului de capacitate de producţie de energie electrică previzionat pentru 2028-2035 ca urmare a atingerii duratei limită de operare a mai multor capacităţi existente. Proiectul Unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă prevede finalizarea și punerea în funcțiune a două unităţi nucleare de tip CANDU 6, fiecare cu o putere instalată de 720 MW, un grup urmând a fi pus în funcțiune până în 2030.

Mărirea capacităţii de producţie a CNE Cernavodă este, de asemenea, o măsură investiţională susținută de obiectivul de securitate energetică a României. Realizarea obiectivului de investiții va asigura un aport suplimentar de energie în sistemul energetic de circa 11 TWh, precum și o creştere a puterii instalate cu 1.440 MW.

Ţinând cont de caracteristica de operare a CNE, această putere va avea un grad ridicat de disponibilitate şi va permite asigurarea acoperirii bazei curbelor de producţie şi consum a energiei din SEN. Efectele sistemice ce se vor înregistra după realizarea acestor două grupuri vor fi următoarele:

– creşterea capacităţii de producţie a SEN cu efecte pozitive asupra securităţii energetice prin asigurarea aportului energetic al României pe pieţele regionale;
– instalarea unor grupuri noi cu eficienţă şi fiabilitate ridicată, fapt ce va ridica indicatorii globali de eficienţă şi fiabilitate ai sistemului de producţie;
– surplusul de putere şi energie în sistem va permite retragerea temporară din operare a altor capacităţi pentru modernizări şi retehnologizări sau închiderea acelor capacităţi la care acestea nu se justifică;
– tranziţia către un sector energetic cu emisii reduse de gaze cu efect de seră;
– păstrarea capacitaţilor de producţie pe teritoriul naţional a activităţilor rentabile din sfera exploatării rezervelor de uraniu, a celor de procesare şi producere a combustibilului nuclear, având implicaţii pozitive şi asupra gestionării problemelor sociale din domeniul mineritului energetic;
– recuperarea investiţiilor realizate în construcţiile aferente Grupurilor 3 şi 4 de la CNE Cernavoda;
– valorificarea rezervei de apă grea constituită în anii precedenţi pentru operarea CNE Cernavodă cu 4 grupuri operaţionale.

2. Realizarea unui grup energetic nou, de 600 MW la Rovinari

Astăzi, capacitatea netă instalată și disponibilă (inclusiv cea rezervată pentru servicii de sistem) în centrale termoelectrice pe bază de lignit și de huilă este de 3300 MW.

Competitivitatea cărbunelui în mixul de energie electrică depinde de:
1. randamentul fiecărui grup, destul de scăzut pentru capacitățile existente;
2. costul lignitului livrat centralei, situat la un nivel relativ ridicat;
3. prețul certificatelor de emisii EU ETS.

Pentru a-și păstra locul în mixul energiei electrice, costul lignitului trebuie să fie cât mai scăzut, iar consumul propriu tehnologic al grupurilor energetice trebuie redus. Noile capacități pe bază de lignit trebuie să aibă parametri supra-critici, eficiență ridicată, flexibilitate în operare și emisii specifice de GES scăzute.

Proiecțiile de preț pentru energia electrică și pentru certificatele ETS indică păstrarea competitivității lignitului în mixul de energie electrică, la un nivel asemănător celui din prezent, cel puțin până în anul 2025.

O importanță deosebită va avea lignitul în asigurarea adecvanței SEN în situații de stres, precum perioadele de secetă prelungită sau de ger puternic.

Durata de viață rămasă a grupurilor existente va depinde de măsura în care reușesc să rămână competitive în mixul energiei electrice și să își îndeplinească obligațiile de mediu.

Pe termen lung, rolul lignitului în mixul energetic poate fi păstrat prin dezvoltarea de noi capacități, prevăzute cu tehnologie de captare, transport și stocare geologică a CO2 (CSC).

Rezultatele modelării indică fezabilitatea, începând cu anul 2020, a proiectelor pentru noi centrale termoelectrice pe bază de lignit cu parametri supracritici, iar din anul 2035 – cu condiția ca acestea să fie prevăzute cu tehnologia de captare, transport și stocare geologică a CO2 (CSC). Modelarea arată că ar putea fi construită o capacitate pe bază de lignit prevăzută cu CSC cuprinsă între 600 MW și 1000 MW.

Astfel construcția unei capacități supracritice pe bază de lignit de 600 MW, care să intre în producție după anul 2020, și căreia să-i poată fi adăugată o capacitate de captare și stocare a CO2 începând din 2035, este nu numai necesară, dar și obligatorie pentru asigurarea compoziției mixului energetic cu un cost optim la nivel sistemic.

Grupul va utiliza lignitul furnizat din carierele aflate în imediata vecinătate a obiectivului de investiții.

Beneficii macroeconomice:
– accesul la tehnologii moderne într-o investiţie energetică de aproape un miliard de euro, în condiţiile în care de 25 de ani nu s-au mai făcut investiţii în sectorul termoenergetic românesc;
– accesul la management modern și sustenabil privind protecția mediului;
– consolidarea pieței naționale de energie și a mixului energetic diversificat prin valorificarea superioară a resurselor energetice primare;
– stimularea investițiilor interne prin asigurarea din România a unor părţi de echipamente si materiale;
– crearea de locuri de muncă pe perioada implementării proiectului (cca 4.000).

3. Realizarea Centralei Hidroenergetice cu Acumulare prin Pompaj Tarnița-Lăpuștești

În condiţiile în care, la orizontul anului 2030, în mixul tehnologic din sistemul de producţie al energiei electrice din România va creşte ponderea sectorului nuclear şi a energiei din surse regenerabile, sunt necesare capacităţi care să asigure flexibilitatea sistemului electroenergetic.

Prin realizarea celor două grupuri nucleare noi și menținerea unui trend crescător al capacităţilor de producţie din surse regenerabile cu caracter intermitent, construcția unei centrală de mare capacitate cu acumulare prin pompaj este obligatorie pentru stabilitatea sistemului electroenergetic.

La nivelul anului 2030 există şi perspectiva altor tehnologii pentru stocarea energiei, dar acestea nu au, în acest moment, suficientă maturitate tehnologică pentru a fi implementate. Prin urmare, este obligatorie realizarea unei capacităţi de stocare cu puterea de circa 1.000 MW în CHEAP Tarnița-Lăpuștești care să poată interveni în echilibrarea sistemului pe durate cuprinse între 4-6 ore.

4. Complexul Hidrotehnic Turnu Măgurele-Nicopole

Amenajarea raţională a cursurilor de apă nu se face doar din perspectiva obţinerii energiei electrice. O dată cu folosinţa energetică, amenajarea trebuie să permită şi alte utilizări ca de exemplu: protecţia împotriva inundaţiilor şi tranzitarea în siguranţă a viiturilor, asigurarea apei pentru agricultură şi industrie, a condiţiilor de navigaţie şi dezvoltarea infrastructurilor portuare, dezvoltarea trecerilor rutiere şi feroviare peste cursurile de apă, desecări şi redări în circuitul agricol al unor terenuri etc.

Unul dintre proiectele hidrotehnice cu folosinţe complexe şi cu un mare potenţial de a genera dezvoltare economică regională este Complexul Hidrotehnic Turnu-Măgurele-Nicopole. Proiectul va fi realizat prin amenajarea a fluviului Dunărea pe sectorul aval de Porţile de Fier I şi II, până imediat în aval de confluenţa cu râul Olt, în cadrul cooperării între guvernele din România, Bulgaria şi Serbia.

Complexul va produce, în medie, o energie de aproximativ 2.200 GWh/an, contribuind semnificativ la creșterea statutului României de furnizor de securitate energetică în regiune.

Prin realizarea acestui obiectiv de investiții, vor fi create condiții mai bune pentru navigația pe Dunăre prin reducerea cheltuielilor pentru dragare, scurtarea lungimii şenalului navigabil, îmbunătăţirea exploatării porturilor şi eliminarea inconvenienţelor de navigaţie în situaţiile de debite mici.

De asemenea, se va asigura alimentarea cu apă a localităţilor riverane, acestea nemaifiind dependente de nivelul apei Dunării. Ca urmare a funcţionării continue şi controlate a sistemului de drenaj se va stabiliza pânza freatică în lunca Dunării, făcând posibilă realizarea de irigaţii gravitaţionale care vor duce la creşterea semnificativă a producţiei agricole.

De asemenea, proiectul include realizarea unei noi legături rutiere şi de cale ferată între România şi Bulgaria, peste baraj fiind prevăzută o şosea cu patru benzi de circulaţie şi o cale ferată dublă.

Proiectul se adresează autorităţilor care administrează domeniile transporturilor, producerii energiei electrice, gestiunii apelor, dar şi comunităţilor locale riverane fluviului Dunărea şi, din acest motiv, modul de realizare al acestei investiţii a necesitat o decizie la nivel guvernamental. Guvernul României a aprobat prin Hotărârea nr. 643 din 23.08.2018 includerea proiectului Complexului Hidrotehnic Turnu-Măgurele-Nicopole în lista de proiecte strategice de investiţii care urmează a fi pregătite şi atribuite în parteneriat public-privat de către Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză”.

Obiectivele Strategiei Energetice sunt:
1. Energie curată și eficiență energetică;
2. Asigurarea accesului la energie electrică și termică pentru toți consumatorii;
3. Protecția consumatorului vulnerabil și reducerea sărăciei energetice;
4. Piețe de energie competitive, baza unei economii competitive;
5. Modernizarea sistemului de guvernanță energetică;
6. Creșterea calității învățământului în domeniul energiei și formarea continuă a resursei umane;
7. România, furnizor regional de securitate energetică;
Creșterea aportului energetic al României pe piețele regionale și europene prin valorificarea resurselor energetice primare naționale.