Eurogas, împreună cu Federația Patronală a Energiei (FPE), a organizat la București Eurogas Annual Regional Conference, pentru prima dată în România, sub tema „Advancing Security, Delivering Sustainability: Romania’s role in building a resilient and competitive energy transition in Eastern Europe”. Conferința a reunit reprezentanți ai instituțiilor europene și românești, ai industriei și ai organizațiilor de profil. În centrul discuțiilor s-au aflat producția internă de gaze, Neptun Deep și două reglementări europene cu impact disproporționat asupra României: obligația de stocare a CO₂ din Net Zero Industry Act (NZIA) și Regulamentul privind emisiile de metan (MER), potrivit unui comunicat.
Odată cu intrarea Neptun Deep în producție, în prima jumătate a anului 2027, România devine cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană și poate contribui semnificativ la securitatea energetică a Europei Centrale și de Est. Tocmai de aceea, cadrul de reglementare european trebuie să susțină aceste investiții, nu să le descurajeze.
Neptun Deep și noul rol al României în securitatea energetică regională
Franck Neel, Președintele Federației Patronale a Energiei (FPE), a subliniat că tranziția energetică europeană are nevoie de ambiție, dar și de politici aplicabile. Obligația de stocare din NZIA, de aproape 10 milioane de tone de CO₂ pentru România, și MER, care trebuie aplicat practic și pragmatic, pun presiune pe investițiile din Europa.
„Se pare că e mai ușor să investești în afara Europei dacă vom continua să punem atât de multe constrângeri asupra industriei.”
Cristian Signoretto, Președintele Eurogas, a arătat că Neptun Deep ar putea dubla producția de gaze a României și o poate transforma în exportator net către Uniunea Europeană. Eurogas susține obiectivele MER, a precizat el, dar consideră că implementarea acestuia trebuie calibrată astfel încât să nu afecteze noile contracte de aprovizionare și investițiile upstream.
„Acel regulament trebuie să fie calibrat și rezonabil în implementare, pentru a nu pune în pericol noile contracte de aprovizionare și noile investiții upstream”
Cristian Bușoi, Secretar de Stat în Ministerul Energiei, a confirmat că România va susține la Bruxelles revizuirea MER și modificarea obligațiilor din NZIA, unde țara noastră este afectată disproporționat.
„România va trebui să plătească și să cheltuiască sume importante pentru a monitoriza situri care nu mai sunt în producție poate din secolul trecut.”
Dennis Hesseling, Director al Diviziei Piețelor de Gaze și Cărbune din cadrul Agenției Internaționale a Energiei (AIE), a vorbit despre impactul Neptun Deep asupra dinamicii regionale și despre presiunea pe piața globală după blocarea Strâmtorii Hormuz. Despre noile capacități LNG intrate pe piață, el a spus:
„Acestea acoperă până acum două treimi din pierdere. Altfel, ne-ar fi lipsit cu adevărat 50 de miliarde de metri cubi.”
Diana Barglazan, Coordonator pentru România în cadrul DG Energy, Comisia Europeană, a confirmat rolul strategic al producției interne de gaze:
„Dacă este un activ strategic, dacă este important, acolo cred că răspunsul este da, fără nicio ezitare.”
O contribuție importantă la dezbatere au avut și membrii FPE, ROMGAZ, OMV Petrom și Black Sea Oil & Gas, care au adus perspectiva concretă a companiilor care investesc și dezvoltă proiecte energetice în România.
Răzvan Popescu, Director General, ROMGAZ, a subliniat că producția internă și Neptun Deep trebuie privite drept active strategice, într-o Europă care își acoperă din producție proprie sub 10% din consum. El a legat direct prețurile de deciziile de politică energetică:
„Prețurile din acest an, prețurile din această iarnă, prețurile din anul viitor sunt pur și simplu consecință a acestor politici.”
Alexandru Maximescu, Vicepreședinte Afaceri Publice Corporative și de Reglementare, OMV Petrom, a arătat că Neptun Deep va fi livrat în aproximativ 4 ani, față de o medie de 6 ani pentru proiecte similare. El a cerut o abordare echilibrată a reglementării:
„În ultimii ani am avut reglementări de genul NZIA care au pus o presiune foarte mare, mai ales pe producătorii de gaz.”
NZIA: obligațiile de stocare a CO₂ și provocarea implementării
Oana Ijdelea, Membru în Bord, Black Sea Oil & Gas, a arătat că cele 44 de rapoarte de progres depuse anul acesta de companiile obligate prin NZIA nu demonstrează fezabilitatea stocării pe termen lung. Ea a vorbit despre:
„obligații imposibil de realizat din punct de vedere tehnic și geologic”
Oana Ijdelea a evidențiat, de asemenea, oportunitatea dezvoltării biometanului.
Daniel Apostol, Director General al Federației Patronale a Energiei (FPE), a cerut ca producția națională de gaze naturale să fie folosită ca argument în negocierile europene:
„ar trebui să fie un capital politic major pentru statul român în toate discuțiile de la Bruxelles”
„Să acceptăm că unele regulamente sunt nefuncționale, nerealiste și pot fi corectate în beneficiul Europei.”
Decarbonizare, CCS și biometan: condițiile pentru investiții
În panelul dedicat decarbonizării industriale, Radu Dudău, Președinte, Energy Policy Group (EPG), a numit direct problema:
„Trebuie să scăpăm de unele reglementări împovărătoare. Probabil NZIA este cea mai împovărătoare.”
Adrian Porfir, Director Program CCUS, Holcim România, al cărui proiect de captare a primit 146 de milioane de euro din Innovation Fund, a văzut în CCS o șansă:
„Avem ocazia să transformăm România într-un hub regional de CO₂.”
Leonard Costel Florea, Expert în reglementare în cadrul Departamentului Tranziție Energetică și Hidrogen, ANRE, a amintit însă că, pentru transportul CO₂:
„trecem peste tot în România, pe suprafețe care țin de proprietatea privată”
Michał Tarka, Fondator și Director General, Polish Biomethane Organization, a rezumat lecția Poloniei privind implementarea proiectelor de biometan: „principala problemă este, cu siguranță, reglementarea”
Raluca Alexandra Covrig, Director Afaceri Publice și Comunicare, Federația Patronală a Energiei (FPE), a adus în discuție diferența dintre ambiția politicilor europene și realitatea implementării lor. Din ținta europeană de 50 de milioane de tone de CO₂ stocate anual până în 2030, 20% revin celor trei companii obligate din România. Pentru MER, cele peste 60.000 de sonde din România înseamnă un cost de implementare estimat la circa 1,4 miliarde de euro.
„Nu trebuie doar să ne conformăm ci să ajungem sa negociem cu adevărat politicile europene.”
Concluzie
Andreas Guth, Secretar General, Eurogas, a închis conferința cu o întrebare pentru Bruxelles: „Întrebarea cu care aș pleca, cred, este dacă Europa are cu adevărat o strategie pentru sectorul gazelor.”
Concluzia conferinței este că România are resurse, proiecte și o poziție strategică pe care le poate transforma într-un avantaj pentru economia națională și pentru securitatea energetică regională. Pentru ca acest potențial să devină realitate, NZIA și MER trebuie adaptate realităților statelor membre, iar cadrul de reglementare trebuie să fie predictibil și construit prin dialog între industrie, autoritățile naționale și instituțiile europene.
Securitatea energetică și tranziția nu sunt două conversații separate. Iar competitivitatea trebuie să rămână parte din ambele.
| Știri BVB