Update articol:
Deşi proiecte similare au fost declarate neconstituționale

Senatorul Zamfir, un nou proiect de lege – vrea plafonarea dobânzilor la credite, conversia creditelor în valută, răscumpărarea creditului externalizat şi eliminarea caracterului de titlu executoriu

Senatorul Daniel Zamfir. Senatorul Daniel Zamfir.

Zamfir – „Această legislație este o încurajare a creditorului de a se abține de la practicarea dobânzilor excesive (sau a altor forme de abuz economic)”

*”În cazul unei cesiuni de creanță cu titlu speculativ, cesionarul nu va putea pretinde consumatorului nici voluntar, nici pe cale de executare silită sau în instanță, mai mult decât prețul real al cesiunii”

*”Creditorii sunt obligați să efectueze, la cererea consumatorilor, conversia în lei sau în altă monedă în care consumatorii își obțin majoritatea veniturilor, a monedei de plată”

*”Conversia se face la cursul de schimb din data încheierii sau a perfectării contractului, plus o variație maximă de 20% față de acest curs

*”În cazul în care cesiunea de creanțe se încheie sau se perfectează cu o entitate care nu este autorizată ca instituție de credit sau ca instituție financiară ne-bancară, creanțele cesionate nu sunt purtătoare de dobânzi și alte costuri sau de penalități”

Senatorul ALDE Daniel Zamfir a depus pe 21 mai o propunere legislativă pentru protecţia consumatorilor împotriva cametei şi a altor forme de abuz de putere economică. Politicianul dorește să impună, prin acest proiect de lege,

plafonarea dobânzilor la creditele date de bănci; 

-conversia creditelor în valută la cursul inițial plus cel mult 20% din devalorizarea leului; 

-dreptul consumatorului de a răscumpăra creditul pe care banca i l-a vândut, la prețul ”real”; 

-eliminarea caracterului de titlu executoriu.

Senatorul ALDE Daniel Zamfir susţine că atât societatea, în ansamblul sau, dar și consumatorii și, indirect, creditorii pierd bani, resurse și șansa realocarii acestora pentru scopuri legitime și raționale, în favoarea câștigului momentan și extraordinar al unui număr limitat de entități care practică dobânzi excesive. De asemenea, dobânzile excesive pot afecta neutralitatea banilor și pot determina o distribuție injustă a averilor, iar consumatorii pierd capacitatea de a-și achita voluntar datoriile bănești și, implicit, prin efectul creditării în masă, creditorii își pierd lichidatea și capacitatea menținerii continuității propriei afaceri, din cauza riscului de devalorizare a monedei naționale, transferat în totalitate în sarcina consumatorilor. Cesiunea speculativă de creanțe poate afecta credibilitatea comerțului și poate dauna integrităţii veniturilor bugetare, iar caracterul de titlu executoriu în sine al contractelor care consacră creanțe bănești poate afecta liberul acces la justiție, poate neutraliza dreptul cetățeanului la un nivel de trăi decent și, mai ales, poate face inaplicabil principiul protecției locuinței familiale a debitorului”.

Proiectul precizează că legea, dacă va fi aprobată, este aplicabilă și contractelor în derulare, în scopul echilibrării prestațiilor și al reducerii riscurilor generate de astfel de contracte, dacă sunt îndeplinite condițiile impreviziunii. Documentul menţionează: „Se prezumă că există impreviziune în cazul în care datoria consumatorului rezultă dintr-un contract de credit în valută și sunt întrunite condițiile șocului valutar. Se prezumă, de asemenea, că există impreviziune dacă gradul de îndatorare a consumatorului a depășit cu cel puțin 20% gradul maxim de îndatorare stabilit de BNR. Actul juridic creator al unor datorii care este încheiat sau perfectat între persoane fizice se supune dispozițiilor din Ordonanța Guvemului nr.13/20 11 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiare-fiscale în domeniul bancar”.

  • „Costurile creditării, altele decât dobânda la împrumuturi sau credite percepută de creditorii financiari, nu pot depăși cu mai mult de 30% această dobândă”

Proiectul de lege precizează: „Dobânda excesivă sau camăta este o dobândă contractual superioară dobânzilor comerciale curente practicate de instituțiile de credit pe piață financiar-bancară internă, fiind în mod manifest disproporționată față de media acestor dobânzi comerciale curente. Se prezumă că dobânda este excesivă ori de câte ori depășește dublui mediei dobânzii comerciale curente. Dobânda Anuală Efectivă sau DAE înseamnă costul total al creditului pentru consumator, exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului. DAE se compune din dobânda la împrumuturi sau credite percepută de creditorii financiari, la care se adaugă celelalte costuri ale creditării, inclusiv comisioanele, spezele, taxele și primele de asigurare și celelalte costuri pentru serviciile accesorii aferente contractului de credit. Costurile creditării, altele decât dobânda la împrumuturi sau credite percepută de creditorii financiari, nu pot depăși cu mai mult de 30% această dobândă. Comisionul aplicat ca procent din valoarea sau soldul creditului nu poate fi indus în costul total al creditului (DAE)”.

Conform proiectului, „dobânda remuneratorie în raporturile juridice în care debitorul are calitatea de consumator se stabilește prin raportare la dobânda legală, astfel cum aceasta este definită de art. 3 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr.13/20 11 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiare-fiscale în domeniul bancar.
Comisionul aplicat ca procent din valoarea sau soldul creditului este interzis. Dobânda anuală efectivă în cazul creditelor imobiliare nu poate depăși cu mai mult de 3% dobânda legală.

În cazul în care creditorul financiar este o instituție financiară ne-bancară autorizată de BNR, dobânda anuală efectivă în cazul creditelor imobiliare nu poate depăși dobânda Lombard.

Dobânda anuală efectivă în cazul creditelor de consum nu poate depăși 18% pe an.

Dobânda anuală efectivă în cazul microcreditelor nu poate depăși:

(i) 30% pe an, dacă scadența este de peste 90 de zile;

(ii) 100% pe an, dacă scadenţa este între 16 și 90 de zile;

(iii) 200% pe an, dacă scadența este de maxim 15 zile.

Dobânda penalizatoare în raporturile juridice în care debitorul are calitatea de consumator nu poate depăși cu mai mult de 3% dobânda legală. Pentru evitarea oricărui echivoc, penalitățile de interziere sunt dobânzi penalizatoare. După ce obligația de plata care incumbă consumatorului devine exigibilă, cumulul dobânzii remuneratorii cu dobânda penalizatoare este interzis. Dacă scadența a fost declarată anticipat, dobânda penalizatoare nu poate depăși cu mai mult de 2% dobânda legală. În lipsa unor stipulaţii contrare, asumate în mod nemijlocit de consumator, obligația de restituire nu poartă decât asupra sumei nominale primite, oricare ar fi variația valorii acesteia. În situația în care debitorul este un consumator, art. 9 din Ordonanță Guvemului nr.13/20 11 privind dobânda legal a remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiare-fiscale în domeniul bancar, nu se aplică”.

  • „În cazul unei cesiuni de creanță cu titlu speculativ, cesionarul nu va putea pretinde consumatorului nici voluntar, nici pe cale de executare silită sau în instanță, mai mult decât prețul real al cesiunii

Cesiunea de creanță speculativă înseamnă orice transfer al unei creanțe sau al unui portofoliu de creanțe de la un creditor financiar la un terț, transfer care nu are echivalent într-un fapt economic sau care nu se efectuează din rațiuni de mobilizare
a creanțelor comerciale, de re-finanțare a creditorului financiar sau pentru constituirea de garanții financiare”, conform proiectului, care menţionează:

„Sunt cesiuni de creanță speculative, de exemplu: (i) transferul unui portofoliu de creanțe de la creditorul financiar la o filiala sau la o afiliată a sa, însoțit de un mandat de administrare sau de gestiune și încasare a portofoliului de creanțe de către cedent în favoarea cesionarului; (ii) cesiunea de creanţe sau de portofolii de  creanţe perfectată pentru creșterea indicelui de solvabilitate a creditorului financiar; (iii) cesiunea de creanțe perfectată pentru reducerea bazei de impozitare sau de taxare a creditorului financiar”.

Proiectul de lege prevede că, în cazul unei cesiuni de creanță cu titlu speculativ, cesionarul nu va putea pretinde consumatorului nici voluntar, nici pe cale de executare silită sau în instanță, mai mult decât prețul real al cesiunii, la care se pot adaugă cheltuielile și spezele efective ale contractului și dobândă din ziua cînd cesionarul a plătit prețul cesiunii.

Documentul menţionează: „Creanța este considerată litigioasă cînd există un proces sau o contestație asupra fondului dreptului. În scopul de a zadamici intenția de speculă a cesionarului ori de a echilibra raporturile juridice cu creditorul cesionar, debitorul cedat, care are calitatea de consumator, se va putea elibera de datorie, atât în raporturile cu cesionarul, cât și în raporturile cu cedentul, plătind cesionarului doar preţul real al cesiunii,  la care se pot adăuga  cheltuielile şi spezele  efective ale contractului  şi dobânda  din ziua când cesionarul  a plătit preţul cesiunii.

Plata liberatorie se poate efectua fie cu acordul cesionarului, fie prin consemnarea sumei la dispoziția cesionarului, într-un cont deschis de executorul judecătoresc sau la o instituție de credit selectată de debitorul cedat. Plata cesiunii  determină încetarea de plin drept a procesului sau a executării silite, ridicarea oricărei măsuri de indisponibilizare a unor sume de bani sau a unor bunuri luate împotriva debitorului, precum și ștergerea oricărei ipoteci sau sarcini care ar fi fost constituite în favoarea creditorului.

Notificarea prin intermediul unui avocat, notar sau executor judecătoresc a intenției de plata în vederea stingerii în această modalitate a datoriei suspendă de drept orice acțiune judiciară sau urmărire silită derulată contra debitorului cedat care are calitate de consumator. În termen de 30 de zile calendaristice, creditorul va răspunde notificării, indicând acceptarea ofertei debitorului sau o altă modalitate de reglementare amiabilă. În lipsa unui astfel de răspuns, se prezumă acceptarea ofertei debitorului. La cererea debitorului cedat care are calitatea de consumator, cesionarul va preciza prețul real, efectiv și individualizat, achitat cedentului pentru dobândirea creanței, chiar dacă creanță care face obiectului notificării emise de debitor face parte dintr-un portofoliu de creanțe. Până la dată precizării prețului real al creanței, urmărirea silită contra debitorului cedat se suspendă de drept, cursul penalităților și al accesoriilor fiind întrerupt.

În raporturile juridice dintre creditorii financiari și consumatori, dispozițiile legale care conferă contractului sau altui act juridic caracter de titlu executoriu contra consumatorului nu se aplică”.

„Creditorii sunt obligați să efectueze, la cererea consumatorilor, conversia în lei sau în altă monedă în care consumatorii își obțin majoritatea veniturilor, a monedei de plată”

Cu excepția cazului în care împrumutatul este o persoană acoperită natural la riscul valutar, creditele în valută nu pot fi acordate consumatorilor cu domiciliul sau reședința în România. Este acoperit în mod natural față de riscul valutar consumatorul care:

a) își obține majoritatea veniturilor periodice în moneda creditului sau în moneda de indexare a creditului;

b) își obține majoritatea veniturilor periodice în lei însă veniturile sunt consolidate prin raportare la cursul de schimb alleului față de moneda de plata a creditului, din dată plății;

În cazul imposibilității consumatorilor de a accepta majorarea dobânzii sau de a suporta volumul de plăţi aferent șocului valutar, creditorul financiar nu va putea denunța unilateral contractul.

La cererea debitorului sau din proprie inițiativă, creditorul financiar va face o propunere, în scris, de ușurare a poverii, de reeșalonare sau de refinanțare a creditului, în raport cu veniturile actuale ale consumatorului și cu gradul sau maxim de îndatorare, conform proiectului de lege.

În vederea echilibrării și a menținerii utilității sociale a contractului, creditorii sunt obligați să efectueze, la cererea consumatorilor, conversia în lei sau în altă monedă în care consumatorii își obțin majoritatea veniturilor, a monedei de plată.

Proiectului de lege precizează: „Conversia poartă asupra monedei de plată sau de indexare a contractului și se realizează prin act adițional la contractul de credit sau, în lipsa, prin hotărîre judecătorească, la cererea consumatorului. În cazul în care inițiativa conversiei aparține consumatorului, actul adițional se va perfecta în maxim 90 de zile. În lipsa unui act aditional la contract, conversia se va putea dispune de instanța de judecată, la cererea consumatorului. De la data cererii de conversie, până la dată actului adițional sau a hotărîrii judecătorești, efectele contractului se suspendă. Conversia se face la cursul de schimb din data încheierii sau a perfectării contractului, plus 0 variație maximă de 20% față de acest curs.

Clauzele relative la costul total al creditului sunt fixate, la cererea consumatorului, prin raportare la data încheierii sau a perfectării contractului ori, după caz, prin raportare la costurile creditului aplicate de instituția de credit la data efectuării conversiei. În caz de dubiu în privința nivelului acestor costuri, se aplică soluția cea mai favorabilă consumatorului.

Pentru eventuale pretenții ale consumatorilor constând în plăţi nedatorate generate de clauzele contractuale care tree riscul valutar, expres au implicit, asupra consumatorului, se pot formula cereri de restituire sau, după caz, cereri de despăgubiri, cu condiția ca acele clauze să fie calificate abuzive, în condițiile Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive în contractele consumatorilor cu profesioniștii, practici incorecte ale comercianților, așa cum sunt acestea definite de Legea nr.363/2007 privind practicile comerciale incorecte sau, după caz, produse defectuoase, așa cum sunt definite de Codul consumului”.

Proiectul mai lege mai spune că actul juridic creator al datoriei față de un creditor financiar este nul dacă dobânda practicată este excesivă: „La cererea consumatorului, actul juridic poate fi executat în continuare, dar creditorul nu va putea pretinde consumatorului nici dobânda, nici alte costuri ale contractului.

Dacă, în cadrul actului juridic creator al datoriei, nivelul DAE este mai ridicat decât plafoanele stabilite, acest nivel este ajustat, în mod corespunzător, la cererea consumatorului, fie pe cale amiabilă, fie printr-o hotărîrea judecătorească. În caz de nulitate total a a contractului, repunerea în situația anterioară privește doar capitalul, nu și dobânzile și celelalte costuri. Dobânzile penalizatoare care depășesc plafonul din lege  se reduc în mod corespunzător, la cererea consumatorului, fie pe cale amiabilă, fie printr-o hotărîrea judecătorească.

În cazul creditelor în valută, actul juridic creator al datoriei este nul dacă debitorul nu este acoperit în mod natural față de riscul valutar.

În cazul în care cesiunea de creanțe se încheie sau se perfectează cu o entitate care nu este autorizată că instituție de credit sau că instituție financiară ne-bancară, creanțele cesionate nu sunt purtătoare de dobânzi și alte costuri sau de penalități.

Constituie practică incorectă a creditorilor financiari și se sancționează conform Legii nr.363/2007 privind practicile incorecte ale comercianților:

(i) stipularea de dobânzi excesive sau de clauze privind costul total al creditului peste plafoanele prevăzute la art. 6-8; (vezi proiectul de lege)

(ii) stipularea de dobânzi penalizatoare care depășesc totalul sumei acordate cu titlu de împrumut sau de credit;

(iii) acordarea unor credite în valută persoanelor care nu sunt acoperite în mod natural față de riscul valutar;

(iv) cesiunea de creanțe către entități care nu sunt autorizate că instituții de credit, instituții financiare ne-bancare sau colectori de creanțe.

Potrivit expunerii de motive la proiectul de lege, dobânda excesivă practicată de creditorii financiari în raporturile juridice cu consumatorii cauzează pierderi de bani, resurse și energie, precum și pierderea șansei de alocare a acestora în scopuri mai legitime și mai raționale decât profitul excesiv și nejustificat al unui număr foarte mic de entități economice.

Zamfir precizează: „În ansamblul sau, economia pierde din practicarea liberă, nelimitată, a dobânzii excesive, arbitrariul comerțului cu bani devenind opusullibertatii economice și frâna dezvoltării. Dobânda excesivă determină un volum scăzut de creditare, afectând indirect economia, prin blocarea creșterii economice. Costurile mari ale creditului răpesc debitorilor șansa de a consuma, iar economiei sume mari de bani alocate plății dobânzilor excesive, ceea ce înseamnă reducerea colectării de tva la bugetul central, reducerea locurilor de muncă, scăderea intenției de investiție și, în genere, scăderea încrederii în viitor. Or, o astfel de involuție neutralizează conceptul însuși de economie de piață, care se bazează pe creșterea consumului și a investițiilor productive. Economia pierde din încetinirea sau stoparea creșterii economice.

Supra-îndatorarea debitorilor prin dobânzi excesive determină costuri și pierderi sociale ridicate: șomaj, boală asociată stării psihice negative determinate de starea de supra-îndatorare, faliment personal, pierderea locuinței și a surselor de finanțare ale familiei debitorului, frustrarea unor întregi generații de descendenți ai debitorilor supra-îndatorați și captivi ai creditorilor financiari, riscul de revoltă socială. Sentimentul irelevanței și inutilității sociale este agravat de lipsa unei plase de siguranță socială, de care toți cetățenii Uniunii Europene, inclusiv cetățenii români, ar trebui să beneficieze. Acesta este și un potențial cost politic, incomparabil mai mare și mai grav decât costurile sociale ale supra-îndatorării. Societatea pierde din supra-îndatorarea consumatorilor.

Dobânda excesivă impusă populației înseamnă, indirect, și o dobândă ridicată la împrumuturile și obligațiunile de stat, întrucât are capacitatea de a deveni un reper al pieței, care poate gonfla dobânzile la împrumuturile publice, prin efect de levier. În mod evident, din creșterea dobânzii la împrumuturile publice, statul, populația, actuala și generațiile viitoare pierd, întrucât prestațiile sociale care nu vor putea fi acoperite din veniturile bugetare curente, ci din împrumuturi, vor deveni mai scumpe, iar taxele și impozitele se vor înmulți și se vor majoră. Împrumutul exersat chiar de stat este destinat, după caz, finanțării deficitelor bugetare sau investițiilor publice. Contribuabilii, care oricum sunt nevoiți să împartă cu statul și cu autoritățile publice locale orice venit, cedându-le acestora cu titlu de impozite, taxe și contribuții circa 2/3 din veniturile brute, sunt nevoiți să suporte și toate costurile împrumuturilor publice. Băncile încasează dobânzi indirect de la toți contribuabilii, chiar și de la cei care nu se împrumută la bănci. O dobândă excesivă la creditele acordate consumatorilor agravează această sarcină suplimentară a contribuabililor. Pierderea implicată în mod „natural” de împrumuturile pub lice este agravată de dobânzile excesive.

Dobânda excesivă este auto-destructivă pentru creditorul financiar care o practică. Principalul perdant al practicii dobânzii excesive este chiar creditorul financiar. Indirect, și concurenții acestuia (și chiar întreagă categorie profesională a comercianților) intră în această matrice a perdanţilor.

În primul rând, supra-îndatorarea debitorilor înseamnă provizioane de risc (costuri financiare suplimentare determinate de potențialul de insolvabilitate a debitorilor) și lipsa de lichidități determinată de depășirea sistematică a scadenței sau chiar de insolvabilitatea instalată a debitorilor, ceea ce antrenează, in extremis, riscul de faliment al creditorului financiar. (…)Dificultățile financiare cauzate de reverberația în masă a problemelor cauzate de dobânzile excesive pot degenera în insolvență sau chiar în falimentul creditorului financiar. (…)

Această legislație este o încurajare a creditorului de a se abține de la practicarea dobânzilor excesive (sau a altor forme de abuz economic). Tentația repetării comportamentului abuziv sau neonest al unui creditor financiar de către concurenții sau egalii săi poate fi anihilată prin efectul de descurajare pe care îl poate avea sancțiunea aplicabilă pentru practicarea dobânzilor excesive (și a altor forme de abuz economic). (…)

Statistici recente ne înfățișează o realitate greu de conceput într-o economie de piață și o societate de consum. Doar 15% din creditele acordate finanțează economia (accentul fiind pus, chiar și în aceste condiții minimale, pe construcția de case și pe cumpărarea de mașini), restul de 85% fiind „rulat”, într-un interminabil loop al schimburilor de riscuri în interiorul unui minuscul grup de creditori financiari și brokeri care dețin 99% din averile (și datoriile) lumii”.

Fenomenul  de financializare  (bancarizare)  generală a economiei  și a societății,  de îndatorare  a statului prin  credite  și obligațiuni  (bonduri)  și de supra-îndatorare   a consumatorilor    prin   credite   de   consum   și  ipotecare,   înseamnă   desprinderea economiei de faptul economic real, în favoarea operațiunilor fmanciare care se învârt în  cercul  vicios  al  banilor-datorie,  ceea  ce  a  determinat   subordonarea   întregii societăți  unicului  scop  al  menținerii   în viață  a instituțiilor  financiare,  cu prețul pierderilor   și  sacrificiilor  tuturor   celorlalți  membri  ai  societății,  naționale   sau globale, arată senatorul Daniel Zamfir.

Acesta declară: „Acest fenomen contemporan,  așa cum rezultă din recente date statistice,   a făcut bogații mai bogați decât oricând, fără să extindă această creștere a averii și a bunăstării  economice  la masă mare a consumatorilor,  din ce în ce mai pauperizati, care s-au supra-îndatorat  în timp ce veniturile lor au stagnat sau chiar au scăzut și au fost nevoiți să suporte dobânda, ca parte a prețului tuturor bunurilor  și serviciilor de consum,  fiind obligați de stat, în plus,  să suporte costul împrumuturilor  publice  și pierderile  provocate  de iresponsabilitatea   cu care băncile  au creat bani-datorie  în cantități  nelimitate  (prin proceduri  de bail-out sau de bail-in).  Chiar  și sancțiunile pecuniare   impuse  băncilor  pentru   manipularea   „pieței”   banilor   se  regăsesc   în costurile  tuturor serviciilor  bancare,  fiind puse în sarcina tuturor  clienților  bancari, ca  un cost cvasi-imperceptibil,   împrăștiat  în doze homeopatice  în masa  mare  de clienți,  pentru  a li se pierde  urma.  Iar acest  enorm cost  social  și individual  este agravat când do bandă are caracter excesiv”.

Proiectele similare pe care Zamfir le-a depus au fost declarate neconstituționale.