Update articol:

Silvia Vlăsceanu: “Niciun sistem energetic nu poate funcționa doar cu surse regenerabile, iar interconectarea mută problema dintr-o parte în alta” (interviu partea a II-a)

  • “Creșterea prețului energiei nu are legătură cu liberalizarea, este doar o coincidenţă nefericită în România”.

  • “De câțiva ani buni, am scăpat din vedere ideea de consumator şi ce e bine pentru acesta”.

  • “La noi, ritmul în care scade consmul propriu tehnologic este nesemnificativ”.

  • “Distribuitorii fac estimările de consum întotdeauna în defavoarea clienților. În toți anii aceştia, clientul a creditat cumpărarea de energie”.

  • “Nu există pericolul de blackout național, pentru că sunt destule sisteme de siguranță care îți restrâng aria”.

  • “Sistemele de măsurare inteligentă a contoarelor nu sunt întotdeauna funcţionale. Știe și ANRE de acest lucru”.

 

Interviu cu doamna Silvia Vlăsceanu, preşedinte HENRO, un proiect al producătorilor de energie electrică din România (partea a II-a)

 

Reporter: De ce nu pot sistemele electro- energetice să funcționeze doar cu energie fotovoltaică și solară, cel puțin deocamdată?

Silvia Vlăsceanu: Nu am ceva împotriva surselor regenerabile, dar niciun sistem electroenergetic nu poate să funcționeze doar cu surse regenerabile, iar interconectarea mută problema dintr-o parte într-alta. Este motivul pentru care Uniunea Europeană a pledat și a încurajat atât de mult piața internă de energie.

Când Germania a început acest proces de tranziție energetică, după accidentul de la Fukushima, anunţând că renuntă la energia nucleară, a zis că trece la surse regenerabile. În același timp, însă,  Germania este cea care a susținut și susține în continuare interconectarea și crearea legăturilor între sistemele electro-energetice. De ce? Pentru că, pe de o parte, a instalat și a promovat tranziția energetică prin capacități fotovoltaice, solare și biomasă, iar pe de altă parte a susținut interconectarea.

Polonia are mari probleme cu sistemul său electro-energetic, după ce s-au interconectat, Polonia fiind mare producătoare din cărbune, deci având o energie stabilă, în bandă. Și vedem că Polonia nu e foarte fericită să scoată capacitățile pe cărbune tocmai pentru că securitatea şi stabilitatea sistemului sunt date de capacitățile în bandă care produc la bază. De aceea este cărbunele important în Polonia.

Am văzut că și Germania se mai gândește acum dacă este cazul să repornească capacități pe cărbune, pentru că e conștientă că, dacă toate țările încep să producă doar din regenerabile, vor avea capacități fotovoltaice, eoliene,dar vor fi variabile comparativ cu energia din alte surse. Nu se poate funcționa în condiții de siguranță cu capacități de genul acesta.

Și atunci important este ce pui în loc. Deocamdată nu putem să vorbim de stocare pe scară largă pentru că tehnologia nu a ajuns la gradul de maturitate încât să vorbim despre asta.

Există capacități de stocare în baterii mici ca putere, dar foarte mari ca volum, ceea ce creează alte probleme, inclusiv de mediu.

China unde e un paradox. Pe de o parte, China își mărește și pune în fiecare zi aproape capacități noi pe cărbune, dar este și cel mai mare producător din regenerabile. Dar China și- a dezvoltat economia într-un asemenea ritm încat are nevoie de energie.

Noi, România, nu realizăm la ce scară suntem. Când instalăm 100 de megawați este deja o mare victorie. China pune sute de mii de megawați permanent în funcțiune.

Am văzut recent o statistică. Pe producţia de energie din eolian, China este pe primul loc cu 328 de mii de megawați, urmată de SUA, la mare distanță, cu 132.000 megawați. Germania e pe locul trei cu 63.000, India are vreo 40.000.
Iar noi avem vreo 3000 megawati – nici nu intrăm în acest top.

Dar pentru noi e important ce producem în țară. Dacă producem mai mult, avem stabilitatea sistemului asigurată și nu din vânt și din soare.

Pentru că o problemă pe care o are un stat membru trebuie să poată să fie susținută sau rezolvată cu sprijinul celorlalte. Este adevărat că sistemele sunt interconectate, că pot fi interconectate mai ușor decât sistemele de gaze, adică infrastructură energetică, cel puțin în sistemele de transport care sunt în general aeriene, sunt mai ușor de interconectat decât sistemele de transport de gaze care necesită săpături, conducte – sunt mai dificil de făcut și costurile sunt mult mai mari.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre creşterea preţului la energie?   

Silvia Vlăsceanu: Preţul energiei a crescut în momentul în care a început să crească preţul certificatelor CO2. Înainte de pandemie sau la începutul pandemiei, prețul certificatelor era de 20 de euro pe tona de CO2. Noi, România, stăteam destul de bine pentru că ne-am încadrat în acest preț neavând prea multă industrie şi nu poluam atât de mult.

Sectorul de energie este responsabil în mare parte pentru producerea de CO2 – în jur de 30- 40% din emisii provin din sectorul energetic, 40% sunt clădiri și restul – transporturi. La 20 de euro tonă, complexele energetice de la noi puteau să cumpere certificate și prețul energiei era încă rezonabil.

Pandemia nu a adus neapărat creşterea preţului la energie. Probabil că în spate au fost și alte jocuri. Am observat o creştere a prețului când tranzacțiile cu certificate de CO2 au început să se facă prin fonduri de investiții.

Se pare că autoritatea europeană de concurență nu a venit cu un răspuns nici foarte clar, nici foarte tranșant despre acest lucru.

Ar fi bine să ştim de ce prețurile la certificatele de CO2 au ajuns la 100 euro, imediat după aceea a izbucnit războiul și vedem că în spatele acestei afaceri   sunt și niște fonduri care au legături în Rusia. Poate nu a fost chiar întâmplătoare această creștere a certificatelor CO2. Iar preţul a explodat în toată Europa, pieţele fiind interconectate.

Trebuie să mai spunem că, atunci când a început pandemia, furnizorii aveau cantități achiziționate de energie, mare parte pe termen lung și PZU aveau procente rezonabile, de 4- 5-10%, nu doar în România.

PZU (piaţa pentru ziua următoare) este o piață de ultimă instanță, apelezi la ea când îți vine un client în ultima clipă și ai nevoie urgent de energie sau invers, vinzi pentru că ai pierdut un client semnificativ. Așa a fost gândită piaţa nu doar în România.

Sistemele sunt interconectate pe PZU, nu pe piețe la termen.

A venit pandemia, pe unii i-a prins cu cantități semnificative de energie pe termen lung. Industriile și economiile au căzut, iar furnizorii s-au trezit cu niște cantități mari de energie cu care nu aveau ce să facă. Și atunci s-au grăbit să le vândă și a crescut oferta pe PZU – unii au cumpărat pentru că au simțit că este rost de o oportunitate. S-a mutat ponderea spre consumul casnic, dar nu atât de mult încât să preia tot șocul de la industrie.

Silvia Vlăsceanu, HENRO: “Trebuie să creştem capacităţile de producţie a energiei, dar statul să nu încurce investitorii” (Interviu partea 1)

 

Aşa că furnizorii care aveau în portofoliu consumatori industriali s-au grăbit să vândă, cei care aveau consumatori casnici au avut nevoie de energie nu pentru că aveau consumatori noi, ci pentru că le-a crescut consumul. Asta s-a întâmplat în 2020.

La acea vreme nu se ştia cum va evolua pandemia, în condiţiile în care în toată Europa și în toată lumea se luau măsuri pompieristice de pe o zi pe altă.

Toți au previzionat că și 2021 va fi la fel ca 2020 și au schimbat strategia de achiziție de energie. Au zis că nu mai cumpără 80 cu 20, așa cum era regula -80 energie pe piețele la termen, 20 piețe spot. Şi au început să tranzacţioneze energia pe PZU.

Pe la jumătatea lui 2021 au început să crească prețurile, când au început să-și revină economiile, când au început statele să ia măsuri diferite și pe plan economic. În condiţile în care piețele sunt interconectate, creşterea preţurilor s-a simțit peste tot.

Reporter: Ce ne puteţi spune de creşterea preţului în România?

Silvia Vlăsceanu: Creșterea prețului energiei nu are legătură cu liberalizarea, este doar o coincidenţă nefericită în România.

Noi, avem o carență din legislație, care a dus la dezvoltarea PZU  – un furnizor poate să facă oferte către un potențial client fără să aibă achiziționată energia. El vine cu o ofertă, îți promite că îți dă cu un anumit preț, dar el nu are achiziționată acea cantitate de energie.

Furnizorul își asumă riscul să cumpere energie de pe o zi pe alta, dar la prețurile din piață. Eu nu am auzit furnizori care să piardă până acum, apropo de ofertele pe care le fac.

Ne-am prevalat și de faptul că, din 2012 până la sfârșitul anului trecut, nu au fost permise contractele bilaterale directe și a fost și acesta un pretext pentru a nu achiziționa energie, pentru că nici un producător nu a putut să încheie contracte directe. Totul s-a făcut transparent este adevărat, dar faptul că doar OPCOM a avut monopol la un moment dat nu cred că a mai folosit foarte mult consumatorului.

Noi trebuie să avem în vedere consumatorul, ce este bine pentru el. Am scăpat de câțiva ani buni din vedere ideea de consumator şi ce e mai bine pentru el. Ar fi bine pentru el să aibă un furnizor serios. În momentul când se duce cu o ofertă, furnizorul ar trebui să aibă energie achiziționată. Dacă ar fi avut această condiție în lege, să aibă o anumită cantitate de energie achiziționată, alta ar fi fost situaţia.

În schimb, am perpetuat situaţia prin dezvoltarea pieței PZU.

Aceeași problemă a fost ridicată și de alte țări în această perioadă, preţul pe PZU a crescut atât de mult tocmai pentru că piețele sunt interconectate. Dar ponderea PZU nu este la fel de mare în țările în care structura de producție este diferită.

Pentru Franța, de exemplu, este o surpriză – de ce au prețurile pe PZU atât de mari, în condițiile în care ei au baza asigurată de nuclear. Au luat alte măsuri pentru ajutorarea consumatorilor, e altă schemă de sprijin.

Dar PZU nu a ajuns niciodată la valorile acestea.

PZU a ajuns la prețuri mari în zona Spania – Portugalia. Care a fost reacția acestor ţări? Au mers la Comisia Europeabă şi au obținut o insularizare. Practic au fost scoase din piața internă, pe motiv că nu sunt la fel de bine interconectate. Astfel Spania şi Portugalia nu mai au legătură cu PZU europeană.

Noi, România, nu putem face asta, pentru că noi suntem în centru și suntem legați în două zone – şi la Europa Centrală prin Ungaria, Cehia, Slovacia și mai departe Germania, dar suntem și în parte – Bulgaria Grecia. Noi suntem între două zone și facem parte din ambele.

Singura soluție pentru noi este să avem suficientă cantitate de energie produsă local, astfel încât să ne acoperim consumul și prețurile să nu mai fie atât de fluctuante prin reducerea verigilor prin care trece energia.

Mai există o problemă –  în definiția traderului din Directivă, furnizarea înseamnă  vânzare, dar şi revânzare. Din punctul meu de vedere, corect ar fi ca furnizarea să fie doar vânzarea. Adică eu, furnizor, cumpăr de la producător și o revând la consumator.

Faptul că revânzarea nu e limitată și poți să revinzi oricât e o problemă. Sunt vânzări și revânzări în cadrul aceluiași grup. Avem această carență de legislație, că nu e limitat numărul de revânzări și nici modul cum se face acest process în interiorul aceluiași grup.

Din ce știu sunt niște investigații în curs, pe la diverse autorități europene.

Reporter: Ce ne puteţi spune despre Consumul Propriu Tehnologic?

Silvia Vlăsceanu:  Este normal să existe un consum propriu tehnologic, sunt pierderile din reţea, la gaze este în jur de 3%, la energie mai mult.

Autoritățile recunosc aceste pierderi, dar trebuie să faci investițiile necesare pentru a le reduce.

La energie, de câţiva ani, CPT este în jur de 10-12%, în condițiile în care în țările care au făcut modernizări în rețele, deci efectiv în conductorul care transportă energia, CPT variază între 3 și 7%.

La noi, ritmul în care scade CPT este nesemnificativ.

Reglementatorul pune distribuitorilor ținte pentru reducerea CPT-ului în fiecare perioadă de reglementare. La fiecare cinci, ANRE stabilește ținte, dacă reuşesc să le atingă, li se oferă un bonus de eficientă. Dar ei nu mai sunt interesați de acest bonus.
Transelectrica are cel mai mic CPT pentru că transportă la înaltă tensiune și cele mai mari pierderi sunt la joasă tensiune.

Cineva trebuie să plătească aceste pagube, adică noi, toți consumatorii. Inclusiv amenzile sunt plătite de noi.

E adevărat că s-au făcut investiții, din 2005 de la privatizare, inclusiv la Electrica care nu este privatizată. Problema este că nu s-au făcut preponderent în rețele.

Când a început programul de termoficare, când erau peste 100 de SACET-uri, s-au dat banii pentru programul Termoficare, iar investițiile au început cu punctele termice, nu cu rețeaua, că e mai simplu. Iar banii s-au terminat până să se ajungă și la investiția în rețele.

Exact așa se întâmplă și la distribuție, în mare parte. Investițiile au început cu punctele de transformare, s-au înlocuit transformatoarele, care intră în planul de investiții, au valori mari.

Reglementatorul recunoaște 15% investiții permise pentru IT, mașini etc, altceva decât rețeaua.

Distribuitorii spun că reglementatorul să nu intre în micro- management, în ce procent să fie recunoscute transformatoarele și rețelele. Distribuitorul prezintă planul de investiții global.

La un moment dat s-a introdus în lege obligația ca distribuitorii să pună pe site unde și în ce fac investițiile, ceea ce nu le-a prea convenit și au găsit justificări – că nu au forță de lucru, că prețurile variază.

Dar investițiile ar trebui să înceapă cu rețeaua, la joasă tensiune, pentru că acolo sunt cele mai multe probleme. Iar CPT scade mult prea lent.

Reporter: Dar furturile de energie?

Silvia Vlăsceanu: Furturile sunt introduse tot în CPT, dar companiile nu recunosc acest lucru.

Dacă vorbim de furturi ajungem la citirile de contoare. Cei care citesc contoarele ar trebui să sesizeze înregistrări eronate, consumuri sau dacă sunt intervenții ilegale la aparatul de măsură. În pus, pentru că obligația de citire a contoarelor este de maxim 3 luni, după ce ani de zile a fost 6 luni, sunt frecvente estimările de consum, întotdeauna în defavoarea clientului. În toți anii aceştia, clientul a creditat cumpărarea de energie prin plata în avans a achiziției de energie aferentă unui consum viitor.

Ar trebui să fie citite contoarele mai des, să se constate pe teren că funcționează corect contorul sau de ce e oprit și dacă e ceva anormal cu consumul.

Şi atunci ajungem din nou la investiţii. Companiile nu au fost interesate de investiţii pentru că energia era relativ ieftină.

Dar avem nevoie de investiţii în contoare şi în sistemele inteligente care leagă aceste aparate.

Momentan, sistemele de măsurare inteligentă a contoarelor nu sunt funcţionale întotdeauna. Știe și ANRE de acest lucru.

Reporter: Există pericolul de blackout naţional?

Silvia VlăsceanuBlackout-uri pe zone limitate au fost și vor mai fi. Dar acum se limitează destul de repede incidentele în rețele, adică se declanșează suficient de repede încât să limiteze aria.

Blackout național nu poate să fie, pentru că sunt destule sisteme de siguranță care îți restrâng aria. Dar pot există pe diferite zone. Să ne amintim episodul Croația unde câteva județe din România au avut de suferit.

Trebuie să pui suficiente protecții ca să limitezi cât mai mult pagubele.

 

BVB | Știri BVB

FONDUL PROPRIETATEA (FP) (24/06/2022)

Finalizarea ofertei publice de cumparare

TERAPLAST SA (TRP) (24/06/2022)

Desemnare agent de plata pentru dividende 2021

C.N.T.E.E. TRANSELECTRICA (TEL) (24/06/2022)

Acceptare mandate membri provizorii Directorat

PURCARI WINERIES PUBLIC COMPANY LIMITED (WINE) (24/06/2022)

Tranzactii management - art. 19 Reg. (UE) 596/2014

S.N. NUCLEARELECTRICA S.A. (SNN) (24/06/2022)

Raport conf. art. 108 Legea 24/2017 (R)