Szabolcs NEMES – Managing Partner, Roland Berger România

La începutul lunii aprilie UE a anunțat cel de-al 5-lea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, pachet care include și o măsură concretă pentru reducerea dependenței energetice a UE de Rusia prin oprirea importurilor de cărbune, în valoare totală de aproximativ 4 miliarde de EUR. Chiar dacă în urmă presiunilor din partea unor state membre, UE a acceptat să decaleze cu o luna termenul de implementare a acestei măsuri, direcția de creștere semnificativă a independenței energetice este clară. Mai mult, au deja loc discuții și pregătiri cu privire la următorul pachet de sancțiuni care cel mai probabil va adresa și subiectul reducerii dependenței de Rusia la capitolul țiței și produse petroliere, în linie cu obiectivele UE de decuplare energetică de Rusia. Aceste măsuri vor veni în completarea RepowerEU, planul UE de a face Europa independența de combustibilii fosili din Rusia, lansat în luna martie 2022.

RepowerEU vizează în primul rând reducerea dependenței în zona de gaze naturale și accelerarea dezvoltării capacităților de resurse regenerabile în Europa, fără să adreseze subiectul dependenței de cărbune sau țiței și produse petroliere din Rusia, situată la un nivel deloc neglijabil de cca. o treime din consum. Însă tocmai această dependență nu poate fi ignorată în contextul regândirii radicale a securității energetice a Europei.

La nivel de țară, impactul unei potențiale renunțări la țițeiul și produsele petroliere din Rusia este strâns legat atât de dependență relativă, cât și de cea absolută de importurile din Rusia, precum și de accesul la surse alternative de aprovizionare, luând în considerare infrastructură fizică existența. Având în vedere că exporturile către UE reprezintă peste 50% din exporturile de țiței și produse petroliere ale Rusiei și că această produce puțin peste 10% din cantitatea totală de țiței la nivel mondial, o astfel de măsură va avea și consecințe greu de prevăzut.

Pe de o parte, Rusia va fi nevoită să redirecționeze volumele respective către țări non-UE care acceptă să mențină un raport comercial cu Rusia (de ex. China care este deja cel mai important cumpărător sau India care este un consumator important la nivel global, dar care in momentul de față importă foarte puțin țiței rusesc). În același timp, aprovizionarea UE va necesita importuri mai mari din alte țări producătoare, însă rămâne de văzut care este disponibilitatea acestor țări și capacitatea lor reală de a mari extracția de țiței sau de a pune pe piață volume din rezervele naționale. În plus, împotriva unor țări cu resurse și capacități de producție importante, precum Venezuela sau Iran există sancțiuni internaționale deja instituite. Într-un astfel de context, sunt multiple scenarii care prevăd creșteri semnificative ale prețului țițeiului – au fost vehiculate și valori de până la 200 USD/ baril acest nivel reprezentând un potențial record absolut.

La nivelul jucătorilor din regiune observăm diferite mutări strategice, OMV Petrom a luat deja decizia de a nu mai cumpăra țiței rusesc sau JANAF, operatorul sistemului național de transport prin conducte al țițeiului din Croația a luat decizia de a nu mai face livrări către rafinăria NIS Serbia deținută de Gazprom.

Având în vedere tradiția industriei petroliere și activitățile de producție existente, chiar și cu un grad ridicat de maturitate al zacamantelor și o rată de înlocuire scăzută, spre deosebire de multe alte țări din UE, România este într-o situație mai favorabilă din punctul de vedere al dependenței de importurile din Rusia (28% importuri în România față de 33% nivel mediu în UE sau peste 60% în țări precum Slovacia, Finlanda, Lituania, Ungaria, Polonia sau Bulgaria în 2019). În cazul produselor petroliere tabloul este similar, România importă 18% din necesarul de consum (9% din Rusia), în timp ce media la nivelul UE este de 10% importuri rusești.

Importurile europene de țiței și produse petroliere din Rusia au loc cu precădere prin transport maritim, dar în același timp există și un alt flux important de țiței care ajunge în Europa, la rafinării în Germania, Polonia, Cehia, Ungaria și Slovacia prin conducta petrolieră Druzhba (Prietenie) din Rusia centrală. Unele dintre rafinăriile aprovizionate prin conducta Druzhba au fost proiectate pentru prelucrarea țițeiului Ural și au opțiuni limitate de aprovizionare alternativă. Acest lucru este valabil mai puțin pentru rafinăriile din Polonia și Germania care deja în luna februarie au început să își reducă dependență de Rusia, înlocuind volumele respective cu țiței din Arabia Saudită, livrate prin porturi și terminale petroliere aflate în Gdansk, Polonia și Rostock, Germania. Ungaria și Slovacia nu au ieșire la mare și în cazul acestora ruta alternativă de aprovizionare este reprezentată de sistemul adriatic de conducte care începe în Omisalj, Croația. Sistemul acesta are limitări de capacitate de tranzit împiedicând transportul unor volume suficiente pentru funcționarea rafinariilor din cele două țări la sau aproape de capacitatea lor.

Totodată, chiar și fără o interdicție formală la nivel european a importurilor de țiței și produse petroliere din Rusia, exporturile rusești au înregistrat scăderi. Pe de o parte au fost anunțate interdicții privind importul de către țări individuale (de ex. SUA, Marea Britanie sau Australia, chiar dacă în anumite cazuri aceste interdicții nu sunt imediate, ci presupun o implementare treptată până la finalul anului 2022). Pe de altă parte, instituțiile financiare au început să refuze finanțarea tranzacțiilor care au legătură cu Rusia, în timp ce companiile au început să devină mai reticențe în a cumpără produse petroliere din Rusia. Reticență a fost stimulată și de reacția publică în cazurile în care anumite tranzacții au ajuns în spațiul media (de ex. transportul maritim de țiței de către Shell în primele zile după începerea conflictului). Toți acești factori au avut o influență asupra prețului țițeiului care deja reflectă un context de piață cu provocări încă dinaintea izbucnirii războiului Rusia-Ucraina. Evoluția războiului a adăugat o doză suplimentară de complexitate și incertitudine în condițiile în care prețul ridicat al gazului natural începuse deja să pună presiune și pe cererea de țiței din cauza efectului de substituție.