• Un război în toată regula între India și Pakistan ar fi primul dintre două națiuni dotate cu arme nucleare.

Pakistanul a declarat că a lovit mai multe baze militare indiene în primele ore ale zilei de sâmbătă, 10 mai, după ce a afirmat că India a lansat rachete împotriva a trei baze pakistaneze, marcând o escaladare bruscă a tensiunilor deja ridicate, scrie Al Jazeera.

Ostilitățile care mocneau de mult timp, în principal din cauza regiunii disputate Kashmir, au izbucnit în noi lupte după atacul mortal din 22 aprilie de la Pahalgam, în Kashmirul administrat de India, în care 25 de turiști și un ghid local au fost uciși într-un atac al unui grup armat.

India a acuzat Pakistanul de atac, iar Islamabadul a negat orice implicare.

De atunci, cele două națiuni s-au angajat într-o serie de acțiuni de represalii care au început cu măsuri diplomatice, dar s-au transformat rapid într-o confruntare militară aeriană. Pe măsură ce ambele părți intensifică bombardamentele și atacurile cu rachete și par să se îndrepte către o bătălie pe scară largă, o realitate fără precedent se profilează nu doar pentru cei 1,6 miliarde de oameni din India și Pakistan, ci pentru întreaga lume: Un război total între cele două țări ar fi primul dintre două națiuni dotate cu arme nucleare.

„Ar fi o prostie ca una dintre părți să lanseze un atac nuclear asupra celeilalte… Este foarte puțin probabil ca armele nucleare să fie folosite, dar asta nu înseamnă că este imposibil”, a declarat Dan Smith, directorul Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm, pentru Al Jazeera.

Deci, cum am ajuns aici? Cum arată arsenalul nuclear al Indiei și al Pakistanului? Și când – potrivit lor – ar putea folosi arme nucleare?, se întreabă Al Jazeera.

Cum s-au intensificat tensiunile din 22 aprilie

India acuză de mult timp Frontul de Rezistență (TRF) – grupul armat care a revendicat inițial atacul de la Pahalgam, înainte de a se distanța de ucideri – că este un proxy al Lashkar-e-Taiba, un grup armat cu sediul în Pakistan care a atacat în repetate rânduri India, inclusiv în atacurile din 2008 de la Mumbai, care au provocat moartea a peste 160 de persoane.

New Delhi a dat vina pe Islamabad pentru atacul de la Pahalgam. Pakistanul a negat orice implicare.

India s-a retras dintr-un pact bilateral privind împărțirea apei, iar ambele părți au redus misiunile diplomatice și au expulzat cetățenii celeilalte țări. Pakistanul a amenințat, de asemenea, că va ieși din alte pacturi bilaterale, inclusiv Acordul Simla din 1972, care obliga vecinii să respecte o linie de încetare a focului în Kashmirul disputat, cunoscută sub numele de Linia de Control (LoC).

Dar, pe 7 mai, India a lansat o serie de atacuri cu rachete împotriva unor obiective din Pakistan și din Kashmirul administrat de Pakistan. India a afirmat că a lovit „infrastructura teroristă”, dar Pakistanul susține că au fost uciși cel puțin 31 de civili, inclusiv doi copii.

Pe 8 mai, India a lansat drone în spațiul aerian pakistanez, care au ajuns în marile orașe ale țării. India a susținut că a ripostat și că Pakistanul a lansat rachete și drone asupra sa. Apoi, timp de două nopți consecutive, orașe din India și din Kashmirul administrat de India au raportat explozii despre care New Delhi a afirmat că erau rezultatul unor tentative de atacuri pakistaneze care au fost dejucate.

Pakistanul a negat că a trimis rachete și drone în India pe 8 și 9 mai, dar acest lucru s-a schimbat în primele ore ale zilei de 10 mai, când Pakistanul a afirmat pentru prima dată că India a țintit trei dintre bazele sale cu rachete. La scurt timp după aceea, Pakistanul a afirmat că a lovit cel puțin șapte baze indiene. India nu a răspuns încă nici la afirmațiile Pakistanului că bazele indiene au fost lovite, nici la acuzațiile Islamabadului că New Delhi a lansat rachete asupra instalațiilor sale militare.

Câte ogive nucleare au India și Pakistan?

India a efectuat primele teste nucleare în mai 1974, urmate de alte teste în mai 1998, după care s-a declarat stat nuclear. Imediat, Pakistanul a lansat o serie de șase teste nucleare și a devenit, de asemenea, oficial o țară cu arme nucleare. De atunci, fiecare parte s-a angajat într-o cursă pentru a construi arme și stocuri nucleare mai mari decât cealaltă, un proiect care le-a costat miliarde de dolari.

Se estimează că India are în prezent peste 180 de ogive nucleare. A dezvoltat rachete cu rază lungă de acțiune și rachete mobile terestre capabile să le transporte și colaborează cu Rusia pentru a construi rachete pentru nave și submarine, potrivit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS).

Arsenalul Pakistanului, între timp, este format din peste 170 de ogive. Țara beneficiază de sprijin tehnologic din partea aliatului său regional, China, iar stocul său include în principal rachete balistice mobile cu rază scurtă și medie de acțiune, cu o rază de acțiune suficientă pentru a lovi teritoriul Indiei.

Care este politica nucleară a Indiei?

Interesul Indiei pentru energia nucleară a fost inițial stârnit și extins sub primul său prim-ministru, Jawaharlal Nehru, care era dornic să o utilizeze pentru a stimula producția de energie. Cu toate acestea, în ultimele decenii, țara și-a consolidat statutul de putere nucleară pentru a-și descuraja vecinii, China și Pakistan, în disputele teritoriale.

Prima și singura doctrină nucleară a New Delhi a fost publicată în 2003 și nu a fost revizuită în mod oficial. Arhitectul acestei doctrine, regretatul analist strategic K Subrahmanyam, era tatăl actualului ministru de externe al Indiei, S Jaishankar. Numai primul ministru, în calitate de șef al consiliului politic al Autorității de Comandă Nucleară, poate autoriza un atac nuclear.

Doctrina nucleară a Indiei se bazează pe patru principii:

Non-utilizare în primul rând (NFU): acest principiu înseamnă că India nu va fi prima care va lansa atacuri nucleare asupra dușmanilor săi. Ea va riposta cu arme nucleare numai dacă este lovită prima într-un atac nuclear. Doctrina Indiei prevede că poate lansa represalii împotriva atacurilor comise pe teritoriul indian sau dacă sunt utilizate arme nucleare împotriva forțelor sale pe teritoriul străin. India se angajează, de asemenea, să nu utilizeze arme nucleare împotriva statelor non-nucleare.

Descurajare minimă credibilă: Poziția nucleară a Indiei se concentrează pe descurajare, adică arsenalul său nuclear are ca scop principal descurajarea altor țări de a lansa un atac nuclear asupra țării. India susține că arsenalul său nuclear este o asigurare împotriva unor astfel de atacuri. Acesta este unul dintre motivele pentru care New Delhi nu este semnatară a Tratatului de neproliferare nucleară (TNP), deoarece susține că toate țările trebuie să se dezarmeze în mod uniform înainte ca ea să facă același lucru.

Răzbunare: Răzbunarea Indiei la un prim atac din partea unui agresor va fi calculată astfel încât să provoace distrugeri și pagube care să anihileze capacitățile militare ale inamicului.

Excepții pentru armele biologice sau chimice: Ca excepție de la NFU, India va folosi arme nucleare împotriva oricărui stat care vizează țara sau forțele sale militare din străinătate cu arme biologice sau chimice, conform doctrinei.

Care este politica nucleară a Pakistanului?

Ambiguitate strategică: Pakistanul nu a publicat niciodată oficial o declarație politică cuprinzătoare privind utilizarea armelor nucleare, ceea ce îi conferă flexibilitatea de a utiliza potențial arme nucleare în orice etapă a unui conflict, așa cum a amenințat că va face în trecut.

Experții consideră în general că, de la început, lipsa de transparență a Islamabadului a fost strategică și a avut rolul de a descuraja puterea militară convențională superioară a Indiei, mai degrabă decât puterea nucleară a Indiei.

Cele patru declanșatoare: Cu toate acestea, în 2001, generalul-locotenent (în rezervă) Khalid Ahmed Kidwai, considerat un strateg cheie implicat în politica nucleară a Pakistanului și consilier al agenției de comandă nucleară, a stabilit patru „linii roșii” sau factori declanșatori care ar putea duce la utilizarea armelor nucleare.

Acestea sunt: Pragul spațial – orice pierdere a unei părți importante din teritoriul pakistanez ar putea justifica o reacție. Acest lucru constituie și cauza conflictului cu India. Pragul militar – distrugerea sau atacarea unui număr mare de forțe aeriene sau terestre ar putea fi un factor declanșator. Pragul economic – acțiuni ale agresorilor care ar putea avea un efect sufocant asupra economiei Pakistanului. Pragul politic – Acțiuni care duc la destabilizarea politică sau la dezordine internă pe scară largă.

Cu toate acestea, Pakistanul nu a precizat niciodată cât de mare trebuie să fie pierderea de teritoriu a forțelor sale armate pentru ca aceste declanșatoare să fie activate.

S-a schimbat poziția nucleară a Indiei?

Deși doctrina oficială a Indiei a rămas aceeași, politicienii indieni au sugerat în ultimii ani că s-ar putea pregăti o poziție mai ambiguă cu privire la politica de a „nu folosi primul”, probabil pentru a se alinia la poziția Pakistanului.

În 2016, ministrul apărării din India de atunci, Manohar Parrikar, a pus sub semnul întrebării necesitatea ca India să continue să se angajeze la NFU. În 2019, actualul ministru al apărării, Rajnath Singh, a declarat că India a respectat până în prezent cu strictețe politica NFU, dar că schimbarea situației ar putea afecta acest lucru. „Ce se va întâmpla în viitor depinde de circumstanțe”, a declarat Singh. Adoptarea acestei strategii de către India ar putea fi considerată proporțională, dar unii experți observă că ambiguitatea strategică este o sabie cu două tăișuri.

„Lipsa cunoașterii limitelor unui adversar ar putea duce la încălcarea involuntară a acestora, dar ar putea și împiedica o țară să se angajeze în acțiuni care ar putea declanșa o reacție nucleară”, observă expertul Lora Saalman într-un comentariu pentru Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm (SIPRI).

S-a schimbat poziția nucleară a Pakistanului?

În ultimii ani, Pakistanul a trecut de la o politică ambiguă, care nu preciza o doctrină, la o politică mai vocală, de „No NFU”. În mai 2024, Kidwai, consilierul agenției de comandă nucleară, a declarat în cadrul unui seminar că Islamabadul „nu are o politică de nefolosire în primul rând”. La fel de semnificativ este faptul că, din 2011, Pakistanul a dezvoltat o serie de așa-numite arme nucleare tactice. TNW sunt arme nucleare cu rază scurtă de acțiune, concepute pentru lovituri mai limitate și destinate a fi utilizate pe câmpul de luptă împotriva unei armate inamice, fără a provoca distrugeri pe scară largă.

În 2015, ministrul de externe de atunci, Aizaz Chaudhry, a confirmat că TNW ar putea fi utilizate într-un potențial conflict viitor cu India.În realitate, însă, experții avertizează că și aceste ogive pot avea o putere explozivă de până la 300 de kilotone, adică de 20 de ori mai mare decât bomba care a distrus Hiroshima. Nu numai că astfel de explozii ar putea fi dezastruoase, dar unii experți spun că ar putea afecta și populația din zonele de frontieră ale Pakistanului.