Piețele financiare au avut tulburări masive în ultima lună, determinate parțial de două dintre cele mai mari trei falimente bancare din istoria SUA, în timp ce creditorul elvețian Credit Suisse a fost cumpărat de rivalul UBS Group AG (UBSG.S) într-o fuziune concepută de autoritățile de reglementare elvețiene, scrie Reuters.

Temerile de contagiune bancară rămân, iar investitorii sunt îngrijorați că economiile globale vor avea de suferit dacă efectele ratelor mai mari ale dobânzilor vor afecta mai mulți creditori.

Reuters a făcut o scurtă prezentare a unora dintre cele mai mari crize financiare din ultimii 40 de ani:

CRIZA DE ECONOMII ȘI ÎMPRUMUTURI din SUA – 1980

Criza de economii și împrumuturi din anii 1980 a fost prima criză bancară mare după Marea Depresiune.

Peste 1.000 de instituții de economii și împrumut (S&L) au fost distruse în timpul crizei care s-a desfășurat de-a lungul anilor 1980, ducând la costuri de până la 124 de miliarde de dolari pentru contribuabili.

Criza a avut rădăcinile în împrumuturile nesănătoase imobiliare și comerciale acordate de S&L, după ce Statele Unite au eliminat plafoanele ratei dobânzii la împrumuturile și depozitele lor, ceea ce le-a permis să-și asume mai multe riscuri.

CRIZA OBLIGAŢIUNILOR JUNK

După aproape un deceniu de creștere foarte puternică, piața obligațiunilor junk (nerecomandate pentru investiţii) a scăzut la sfârșitul anilor 1980, în urma unei serii de majorări ale ratei dobânzii de către Rezerva Federală.

Michael Milken, cunoscut pentru utilizarea obligațiunilor junk cu randament ridicat pentru finanțarea corporativă, a ajutat la popularizarea instrumentului financiar, mulți folosindu-l ca o modalitate de finanțare a achizițiilor cu efect de levier financiar (tranzacţii în marjă). Dar oferta a depășit în cele din urmă cererea, iar piața s-a redus. Milken a fost acuzat de fraudă cu valori mobiliare. El a plătit o amendă de 200 de milioane de dolari și a ispășit o pedeapsă de 22 de luni de închisoare.

CRIZA PESO-ULUI MEXICAN

Într-o mișcare surpriză din decembrie 1994, Mexicul și-a devalorizat moneda, peso, după ce deficitul de cont curent al țării a crescut și rezervele sale internaționale au scăzut. Țara a ajuns să obțină sprijin financiar extern din partea Fondului Monetar Internațional și un ajutor de 50 de miliarde de dolari din partea Statelor Unite.

CRIZA VALUTARĂ ASIATICĂ

O ieșire masivă de capital din economiile asiatice la mijlocul și sfârșitul anilor 1990 a pus presiune asupra monedelor din regiune, necesitând sprijin guvernamental.

Criza a început în Thailanda, unde autoritățile au fost nevoite să devalorizeze bahtul thailandez după luni de zile în care au încercat să apere corelarea monedei față de dolar, epuizându-şi rezervele valutare. Contagiunea s-a extins curând pe alte piețe din Asia, inclusiv Indonezia, Coreea de Sud și Malaezia.

Organismele globale, inclusiv Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială, au trebuit să intervină cu pachete de salvare în valoare de peste 100 de miliarde de dolari pentru economiile afectate.

CRIZA FONDULUI AMERICAN LONG TERM CAPITAL MANAGEMENT (LTCM)

Long-Term Capital Management (LTCM) a fost un mare fond speculativ, condus de economiști câștigători ai Premiului Nobel și traderi renumiți de pe Wall Street, care a căzut în 1998, forțând guvernul SUA să intervină pentru a preveni prăbușirea piețelor financiare. El a pierdut peste 4 miliarde de dolari într-o perioadă de câteva luni în 1998, în urma crizei asiatice și a unei crize financiare ulterioare din Rusia. Fondul a avut o expunere uriașă la obligațiunile guvernamentale rusești și a suferit pierderi majore după ce Rusia a intrat în default și și-a devalorizat moneda.

Banca Rezervei Federale din New York a ajutat la intermediarea unui ajutor de 3,5 miliarde de dolari pentru sectorul privat pentru LTCM, iar Rezerva Federală a redus ratele dobânzilor de trei ori în lunile următoare.

CRIZA FINANCIARĂ GLOBALĂ DIN 2008

Cea mai mare criză financiară de la Marea Depresiune a avut rădăcinile în împrumuturile riscante acordate debitorilor instabili, care au început să-și piardă din valoare după ce băncile centrale au majorat ratele dobânzilor în perioada premergătoare crizei. Multe companii au investit masiv în obligațiuni ipotecare cu efect de levier ridicat, care au proliferat în anii precedenți.

Criza a dus la prăbușirea unor giganți de pe Wall Street, inclusiv Bear Stearns și Lehman Brothers, ambii deținând poziții importante în titluri ipotecare. Criza a cuprins și pe gigantul de asigurări American International Group (AIG.N), care a avut nevoie de un ajutor de 180 de miliarde de dolari. Guvernul SUA a închis Washington Mutual, în ceea ce a fost cel mai mare faliment al unei bănci americane. „Marea recesiune” care a rezultat a fost cea mai gravă recesiune economică din ultimii 70 de ani.

CRIZA DATORILOR EUROPENE

Stimulată de criza financiară din 2008, creșterea datoriilor la unele dintre marile economii europene a dus la o pierdere a încrederii în afacerile din regiune.

Grecia a fost printre cele mai afectate, deoarece principalele sale industrii de transport maritim și turism au fost sensibile din punct de vedere economic. A fost prima economie  care a fost salvată de alte economii din zona euro. Portugalia, Irlanda și Cipru au fost, de asemenea, salvate din default, iar șomajul a crescut, în special în țările care se înveznează cu Marea Mediterană.