Update articol:
Interviu cu deputatul PNL Virgil Popescu, vicepreşedintele Comisiei de Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor:

“Cred că vom avea preţuri la gaze mai mari de la 1 aprilie”

*”Prevăd mari probleme pentru iarna viitoare în sistem şi nu putem creşte capacitatea de interconectare până atunci”
*”Practic, se îngheaţă toate bursele, atât BRM, cât şi OPCOM”.
*”OUG 114 pune în pericol viitorul investițiilor în exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră”
*”EON şi ENGIE – marii câştigători ai OUG 114”

Reporter: Domnule Virgil Popescu, la două luni de la apariţia celebrei OUG 114 care a produs mari discuţii în sectorul energetic, cum vedeţi starea sistemului energetic?

Virgil Popescu: Starea actuală a sistemului energetic naţional, după apariţia OUG 114, la finalul lunii decembrie, este critică.
OUG 114 creează mari distorsiuni în piaţa de energie, introduce taxe noi, care se aplică producătorilor de energie electrică şi gaze naturale, fiind mult mai lejeră cu intermediarii, respectiv cu furnizorii şi distribuitorii.
Mi-e foarte greu să înţeleg de ce a fost nevoie ca guvernul să introducă această taxă de 2% pentru producătorii de energie electrică şi gaze naturale, iar furnizorilor să le fie recunoscută această taxă în cost.
Opinia mea este că OUG 114 creează două probleme mari, noi.
În primul rând, afectează producţia de energie electrică pe bază de cărbune, care şi aşa se descurca foarte greu.
Complexul Energetic Hunedoara trebuie să returneze ajutorul de stat incompatibil de 60 de milioane de euro, după ce Comisia Europeană a constatat că a primit din partea României patru împrumuturi finanțate din fonduri publice. Nu ştiu ce se mai poate salva acolo.
Complexul Energetic Oltenia (CEO) are mari probleme cu certificatele de CO2 şi cu lichiditatea.
Luându-le acestor două firme încă 2% vom crea şi mai multe dificultăţi pentru activitatea lor.
Acum câteva zile, ministrul energiei Anton Anton ne-a spus, la lucrările Comisiei de Industrii, că există intenţia ca energia pe cărbune să fie exceptată de la OUG 114.
Eu îi spun că nu poate să facă asta, pentru că ar fi considerat ajutor de stat de către Comisia Europeană.
Deci ori elimină toată această OUG care a fost aiurea făcută, ori vom avea probleme cu returnarea banilor având în vedere că exceptarea ar putea însemna ajutor de stat.
A doua mare problemă pe care o sesizez eu cu privire la taxa de 2% este investiţia privind exploatarea gazelor din Marea Neagră. OUG 114 – Ordonanța Lăcomiei -pune în pericol viitorul investițiilor în exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, iar toate eforturile care au fost făcute pentru adoptarea legii offshore au fost date peste cap de acest act normativ. Pe lângă acest aspect, mai este şi aspectul plafonării preţului la producător, care practic invită companiile să vândă la export gazele extrase, acolo unde preţul este liber, dar, pe de altă parte, le obligă să vândă 50% din producţie în România pe pieţele centralizate, la preţ impus, cu mult sub preţul real.
Nu cred că va mai putea fi luată decizia de investiţie în acest an, dacă această taxă va rămâne în vigoare şi dacă plafonarea va rămâne atât pentru clienţii casnici, cât şi non casnici.
Cu toate că BSOG a anunţat că va demara investiţia în Marea Neagră, eu sunt relativ sceptic că o va şi face. E adevărat că zăcământul descoperit de BSOG nu este la mare adâncime, ci se află la suprafaţă şi este mult mai mic, dar nu cred că BSOG va finaliza proiectul şi va ajunge să extragă gaze din Marea Neagră, dacă nu cumva – cum sunt zvonuri în piaţă – a făcut acest anunţ doar pentru a nu scădea valoarea proiectului şi a încerca un exit către un alt potenţial investitor. Să nu uităm nici faptul că în cazul lor, dacă decizia de investiție nu era luată formal, atunci riscau să piardă licențele și toți banii investiți.
Cei doi mari investitori din Marea Neagră – Exxon şi OMV Petorm – au anunţat că, pentru moment, amână decizia şi se mai gândesc dacă demarează investiţia în acest cadru legislativ neprietenos, care a fost aprobat prin Ordonanţa 114. Nici un investitor serios nu vine să investească într-o țară unde, peste noapte, cadrul fiscal se schimbă fără nici o consultare publică cu mediul de afaceri.

Reporter: Sunteţi sigur că această Ordonanţă se aplică şi operatorilor offshore?
Virgil Popescu: Am văzut declaraţia lui Darius Vâlcov potrivit căruia aceştia ar fi exceptaţi de la OUG 114, mai precis de la taxa de 2%.

Dar, haideţi să le luăm pe rând, întâi cu preţul impus, conform ordonanţei respective, la articolul 61, aliniatul 12, se introduc trei noi alineate cu următorul cuprins:

„(1^1) În perioada 1 aprilie 2019-28 februarie 2022, producătorii, inclusiv filialele acestora şi/sau afiliaţii aparţinând aceluiaşi grup de interes economic care desfăşoară atât activităţi de extracţie, cât şi activităţi de vânzare a gazelor naturale extrase de pe teritoriul României au obligaţia să vândă cu preţul de 68 lei/MWh cantităţile de gaze naturale rezultate din activitatea de producţie internă curentă către furnizori şi clienţi finali eligibili. În această perioadă, producătorul are obligaţia să vândă cu prioritate către furnizori, în condiţii reglementate de ANRE, pentru asigurarea întregului necesar de consum al clienţilor casnici, din producţia curentă şi/sau din depozitele de înmagazinare”.
(12) Producătorii, inclusiv filialele acestora şi/sau afiliaţii aparţinând aceluiaşi grup de interes economic care desfăşoară atât activităţi de extracţie cât şi activităţi de vânzare a gazelor naturale extrase de pe teritoriul României nu vor mai încheia contracte de vânzare cu livrare pe teritoriul României, la preţuri mai mari de 68 lei/MWh. Diferenţele de costuri de achiziţie din anii 2018 şi 2019 ale furnizorilor, nerecuperate prin preţurile practicate, se vor recupera până la data de 30 iunie 2022, conform reglementarilor ANRE.

Este clar că vorbim de toată lumea care exploatează gaze pe teritoriul României, iar zona offshore aparţine României, aşa că toţi operatorii au obligaţia să vândă la 68 lei/MWh. Vedeţi dumneavostră vreo excepţie pentru exploatările offshore?

În schimb ce nu înţeleg la acest articol e de ce au simţit nevoia să mai introducă un alt aliniat care spune:

(1^3) Preţul de achiziţie plătit de furnizori pentru gazele din producţia internă curentă necesare pentru acoperirea consumului clienţilor finali nu poate depăşi valoarea de 68 lei/MWh, indiferent de vânzător”.

Pot doar să îmi închipui că acest articol a fost făcut cu dedicaţie, în special pentru anumiţi furnizori. Şi eu mă gândesc la Ioan Niculae, care a afirmat în nenumărate rânduri că dorește să cumpere gaze ieftine, dar și la furnizorii de gaze naturale.
Referitor la taxa de 2%, haideți să citim împreună articolul 78 aliniataul 2

(31) Contribuţia bănească percepută de la titularii de licenţe în domeniul energiei electrice, al energiei electrice şi termice în cogenerare pentru componenta energia electrică, al gazelor naturale este egală cu 2% din cifra de afaceri realizată de aceştia din activităţile ce fac obiectul licenţelor acordate de ANRE, cifră de afaceri calculată conform reglementărilor ANRE aprobate prin ordin al preşedintelui ANRE cu avizul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză.”

Mai mult această taxă nu este o taxă fiscală, este o taxă de licenţiere ce se percepe de ANRE, aşa că nu văd cum principiul predictibilităţii şi stabilităţii fiscale, pe care noi, liberalii, l-am introdus în legea offshore s-ar putea aplica aici. Cum toţi producătorii de gaze, fie ei onshore sau offshore, au şi licenţă de furnizare eliberată de ANRE, rezultă că aceştia plătesc această taxă.

Părerea mea este că domnul Vâlcov minte, iar dacă este de bună-credinţă ar trebui să abroge această taxa pentru toată lumea, pentru că orice excepţie poate fi interpretată ca ajutor de stat, fie că vorbim de cărbune sau de offshore.

Reporter: Dar Ioan Niculae mai are ceva deschis din fabricile de îngrăşăminte?

Virgil Popescu: Nu. Dar poate că doreşte să-şi redeschidă combinatele. Şi mi se pare ciudat să iei gaze pentru industria petrochimică cu 68 de lei şi să le foloseşti pentru crearea unor produse pe care le exporţi sau le vinzi la intern la prețul pieței făcând profit. Practic, transferi profitul de la producătorii de gaze naturale către producătorii privaţi de produse petrochimice.
Asta mi se pare o crimă la adresa Romgaz, pentru că vorbim de o companie deţinută în mare parte de statul român şi asta înseamnă că statul român cedează profitul privaţilor. Același lucru este valabil și pentru Petrom, companie unde statul deține încă acțiuni semnificative.

Reporter: Niculae Havrileţ, consilier al ministrului Energiei, a susţinut recent că furnizorii de gaze EON şi Engie sunt marii câştigători ai OUG 114, în cazul apariţiei pieţei reglementate. Cum comentaţi această afirmaţie?
Virgil Popescu: Eu am avut curiozitatea să studiez evoluția prețului gazelor naturale la producători pe anul 2018. Aştept şi răspunsul oficial de la ANRE şi am remarcat unele deviaţii.
Am constatat că preţul mediu de vânzare al OMV Petrom este de 77 lei/MWh, iar al Romgaz de 80 de lei/MWh.
De la 77-80 de lei/MWh (preţ de producător) până la 100 -120 de lei/MWh, cu cât vând cei doi mari furnizori EON şi ENGIE către clienţii finali, e mare diferenţă.
Studiind comportamentul furnizorilor EON şi Engie tind să îi dau dreptate domnului Havrileț. Şi voi explica mai jos de ce.
EON şi Engie au cumpărat, iniţial, anual, pachete foarte mari de gaze de la producători cu preţul apropiat de cel mediu şi au vândut acea cantitate de gaze către clienţii industriali, obţinând profituri foarte bune. Poate nu au vândut cu 120 de lei/MWh, dar sigur cu 100 lei/MWh au vândut. Chiar ştiu un client industrial din Drobeta Turnu Severin care a cumpărat cu 111 lei/MWh de la unul dintre cei doi.
În momentul în care se apropia iarna şi cei doi mari furnizori EON şi ENGIE aveau nevoie de gaz pentru populație, evident că gazul românesc nu mai era disponibil şi atunci luau gaze mai scumpe din import şi veneau la ANRE ca să ceară recunoaşterea tarifului de achiziţie a gazelor. Şi,evident că ANRE le-a recunoscut pentru că nu avea încotro.
Dar nimeni nu s-a întrebat de ce aceşti furnizorii nu au grijă, ca din producția cumpărată de la producătorii români, la prețuri rezonabile, să aloce o cantitate și pentru consumatorii casnici.
Vorbim de o speculaţie făcută, nu doar în 2018, ci de-a lungul unei perioade mai mari de timp, de către aceşti furnizori care profită de nişte lacune legislative, de reglementare, ale ANRE, pentru că nu ar fi trebuit să-i lase să ajungă să cumpere gaze scumpe din import pentru populaţie.
Cred că trebuie adaptată legislaţia secundară a ANRE astfel încât să existe pachete de gaze de la producătorii interni către populaţie. Cred, de asemenea, că producătorii nu ar trebui să mai vândă pachete mari de gaze la care se califica doar marii furnizori si marile consumatori, ci ar trebui ca mai mulţi funizori şi clienţi industriali să aibă acces la gaze direct de la producător. Nu e normal să vină marii furnizori si marii consumatori şi să cumpere aproape întreaga cantitate de gaze in detrimentul populatiei.
E clar că, după OUG 114, EON şi ENGIE vor cumpăra gaze cu 68 de lei/MWh – preţ plafonat – şi le vor vinde cu preţurile de pe piaţă – 110-120 lei/MWh. Marja s-a mărit, iar profitul rămâne la aceiaşi furnizori – EON și ENGIE, care au cea mai mare cotă de piaţă.
În plus, dacă avem preţ reglementat, se introduce din nou în calcul baza activelor reglementate şi automat o să mai câştige şi de acolo 5,5%, aplicat la o sumă de circa 50 milioane de euro, conform contractelor de privatizare, pentru că nu mai avem preţ liber, ci regementat. Deci vă întreb cine câștigă și cine pierde? Pierd producătorii români de gaze și câștigă multinaționalele. Cum este asta, domnule Dragnea? Cum este asta, domnule Vâlcov? Sunteți mândri că sunteți români?
În plus, cei doi producători vor avea de plătit către statul român redevenţa la preţul de referinţă de peste 100 lei/MWh, cotaţie legată de Baumgarten Austria, în condițiile în care statul român nu îi lasă să vândă mai sus de 68 lei/MWh în România.
Şi atunci stau şi mă întreb ce stat suntem noi dacă distrugem cu bună știință producătorii români.

Reporter: Din informaţiile mele, ANRM va plafona preţul pentru redevenţe.
Virgil Popescu : Tot aşteptăm să se schimbe, însă nu se vede nimic concret.
În mod normal şi logic, nu ar trebui să mai existe supraimpozitare pe veniturile suplimentare la gaze, dacă se aplică OUG 114.
În toata expunerea de motive a Ordonanţei 7/2013, care a fost aprobată prin lege, se spunea că, datorită liberalizării preţului şi dereglementării preţurilor la gaze, producătorii au făcut un venit suplimentar. Ori, în momentul când te întorci şi plafonezi preţul la gaze la 68 lei/MWh la producător, nu mai ai piaţă liberă. Astfel, Ordonanţa 7 nu mai are temei juridic. Dacă le mai aplici jucătorilor din piaţă şi redevenţa care, după ordinele ANRM, se calculează nu la preţul de vânzare, ci la preţul de la Bursa de la Viena care este aproape dublu faţă de preţul de 68 de lei, ajung să vină jucătorii din piaţă şi cu bani de acasă ca să dea la guvern. Ori aşa ceva este imposibil. De aceea nu cred că ai cum să mai aplici o suplimentare, dacă rămâne în vigoare această OUG 114.

Reporter: Dar despre plafonarea preţului pentru populaţie ce părere aveţi?
Virgil Popescu: Pot fi de acord şi pot susţine o îngheţare a preţului la gaze naturale pentru populaţie şi cred că toate statele din Europa pot face asta. Pot fi de acord că acest lucru poate fi pe o perioadă mai lungă de timp, până găsim soluţia cu privire la consumatorul vulnerabil. Trebuie să-l definim la nivel naţional astfel încât, într-un final, subvenţia la gaze naturale și energie electrică să fie făcută către cei care au cu adevărat nevoie de asta.
Eu, de exemplu, nu am nevoie să-mi subvenţioneze statul preţul la gaze sau energie Şi ca mine sunt mulţi.
Dar e absurd să ne chinuim ani de zile să facem o piaţă liberă, să obligăm companiile să tranzacţioneze cantităţile de gaze pe bursă ca sa creăm lichiditate şi, dintr-o dată, să ne trezim pe 29 decembrie că nu mai vrem asta. Este prea mult pentru mine.
OUG 114 încalcă atât Tratatul de aderare, cât şi Constituţia României, pentru că e vorba de piaţa liberă şi de libera circulaţie a mărfurilor. Ce piaţă liberă mai are România, conform Constituţiei, în condiţiile în care la piaţa de energie şi de gaze naturale s-a pus o barieră de preţ, plafonându-l?!
Am informaţii că Darius Vâlcov şi Eugen Teodorovici, atunci când au lucrat la ordonanță, au avut la dispoziţie un proiect de directivă care spunea că e ok plafonarea preţului la energie electrică şi gaze naturale, pentru o perioadă de trei ani. Dar, repet, era un draft pe care l-au luat de bun. Ar trebui ca domnul Vâlcov şi domnul Teodorovici să-l dea afară pe acela care le-a pus la dispoziţie acel draft. Pentru că era o doar o propunere de directivă şi se referea doar la consumatorul casnic, nu și la cel industrial.

Dar să pui în OUG că se plafonează pentru toţi consumatorii, inclusiv pentru cei industriali, înseamnă ajutoare de stat pentru toate companiile din România, ceea ce va duce la proceduri de infringement. O să avem mai multe probleme decât beneficii cu această OUG 114.

Oricum preţul de vânzare nu va fi 68 de lei/MWh, pentru că nu avem suficiente gaze pentru acoperirea consumului intern, ci vom avea coş de gaze în care îl vom introduce şi pe cel din import, care s-ar putea să avem surprize că va fi mai mare. S-ar putea să aflăm că Gazprom o să vrea să scumpească gazele pentru români.
De aceea, cred că preţul la gaze, începând cu 1 aprilie, va fi mai mare.
Şi, dacă guvernanţii erau de bună credinţă, nu trebuiau să plafoneze preţul începând cu 1 aprilie, ci din 1 ianuarie 2019. Atunci simţea populaţia această plafonare. Cine mai consumă gaze după 1 aprilie? Poate o jumătate de lună până când se face cald, dar după aceea?
Ne vom trezi prin mai-iunie cu procedura de infringement din partea Comisiei Europene din cauza acestui preţ plafonat şi, până în iarna viitoare, această plafonare va trebui ridicată şi uite aşa populaţia a fost înşelată.
Dar e clar că unele persoane sau companii vor beneficia de la 1 aprilie de un preţ avantajos până când ne va obliga Comisia Europeana să-l dereglementăm.

Reporter: Cum vă explicaţi că în această iarnă am importat foarte multă energie electrică? Domnul ministru Anton Anton spune că s-a recurs la importuri din cauze comerciale, că erau mai ieftine.
Virgil Popescu: Domnul Anton nu înţelege. Am importat energie electrică, pentru că nu aveam suficientă.
Putem să ne punem întrebarea de ce nu avem suficiente capacităţi de producţie a energiei electrice, astfel încât apelăm la importuri. Vă spun eu – din cauză că nu avem investiţii noi.
De ce nu avem investiţii noi?
Lăsând la o parte problemele create de OUG 114, nimeni nu vine să facă investiţii noi în energie electrică in Romania atât timp cât este obligat să-şi vândă toată cantitatea de energie pe OPCOM. Nu-l va finanţa nimeni.
Până nu vom introduce în piaţă acele contracte de power purchase agreement (PPA), prin care să se poate finanţa investitorul vânzând în avans energia electrică, nu vom avea investiţii.
Eu voi introduce un proiect de lege prin care, pentru investiţiile noi, să avem în România acest tip de contracte.
În iarna asta, am trecut foarte aproape de o criză gravă în sistemul de energie electrică, am importat circa 1930 de MW. Ori noi putem să importam maxim 2000 MW.
Prevăd mari probleme pentru iarna viitoare în sistem şi nu putem creşte capacitatea de interconectare până atunci, în așa fel încât să putem importa mai mult de 2000 MW.

Reporter: Cu preţul plafonat, ce activitate vor mai avea BRM şi OPCOM pe acest segment?
Virgil Popescu: Practic, se îngheaţă toate bursele, atât BRM, cât şi OPCOM, iar tot ce am clădit pentru a avea o piață centralizată cât mai lichidă va fi înghețat timp de 3 ani, practic va fi pierdut.

Reporter: Guvernanţii tot anunţă modificări ale OUG 114.
Virgil Popescu: Prin mult anunţatele modificări, guvernanţii vor să peticească OUG 114. Cel mai simplu lucru ar fi abrogarea acestei Ordonanţe, pentru că este o aberaţie cel puţin la nivelul sectorului energiei. Este evident că este proastă din moment ce vor să o schimbe, acesta e modul de legiferare al acestui Guvern, întâi dau o ordonanţă proastă şi apoi vor să o modifice.

Reporter: Ce vor face companiile în viitor, în condiţiile în care li s-au cerut dividende suplimentare, li s-au luat bani din rezerve, acum li se ia 2%, preţul se plafonează.
Virgil Popescu: O să-şi îngheţe investiţiile. Oficialii OMV Petrom au anunţat deja reducerea planului de investiţii pentru 2019 cu 1 miliard de lei. Asta înseamnă declin de producţie.
În 2018 faţă de 2017, a fost un declin de producţie de 7% la OMV Petrom, iar pentru 2019 faţă de 2018, cifra este la fel.
Dacă acelaşi lucru se întâmplă şi cu Romgaz, vom avea cu 7% – pe total extracţie şi producţie – mai puţine gaze româneşti. Dacă adăugăm cei doi ani, vom avea 14%. Deci vom creşte dependenţa de gaze ruseşti cu peste 25%, la finalul lui 2019.
Dacă mergem în ritmul acesta, vom ajunge să importăm gaze naturale de circa 30% din Rusia, care evident că nu vor mai fi la acelaşi preţ.