Autor: Vasile Băiculescu, Managing Partner, Băiculescu și Asociații

Prin decizia cu nr. 297/2018, publicată în M. Of. cu nr. 518 din data de 25.06.2018, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 155 alin. (1) din Codul penal și a constatat caracterul neconstituțional al soluției legislative care prevede întreruperea cursului termenului de prescripție al răspunderii penale „prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză”, stabilind că aceasta contravine normelor constituționale.

Potrivit deciziei Curții (paragr. 31) „prevederile art.155 alin.(1) din Codul penal sunt lipsite de previzibilitate și, totodată, contrare principiului legalității incriminării, întrucât sintagma „oricărui act de procedură” din cuprinsul acestora are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale”.

Potrivit art. 147 din Constituția României „dispozițiile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval de timp, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale dispozițiile Constituției”.

Ca urmare a faptului că prevederile art. 155 alin. (1) nu au fost puse în acord cu Decizia Curții Constituționale textul legal și-a încetat aplicabilitatea.

Caracterul inaplicabil al textului care permite întreruperea termenului de prescripție a fost constatat ulterior prin decizia Curții Constituționale a României cu nr. 358 din data de 26 mai 2022, publicată în M. Of. cu nr. 565 din data de 09.06.2022 (punctul 73) din Decizie:

„Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr.297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art.147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.”

Astfel, în intervalul 26.06.2018 – 30 mai 2022, fondul activ al legislației penale nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

Cu toate acestea, în practica judiciară a fost adresată întrebarea dacă normele care permit efectul întreruptiv al prescripției răspunderii penale sunt norme de drept substanțial (material) sau norme de drept procesual.

Diferența esențială dintre cele două ipoteze constă în aplicarea sau nu a legii penale mai favorabile. Mai precis, în ipoteza în care normele sunt considerate ca fiind de drept substanțial, atunci poate opera legea penală mai favorabilă, ceea ce permite închiderea unui număr semnificativ de dosare aflate pe rolul organelor judiciare, prin dispunerea unor soluții de clasare sau încetare a procesului penal.  Mai mult decât atât, acest efect permite formularea unor căi extraordinare de atac împotriva unui număr semnificativ de hotărârii definitive.

Fiind sesizată în vederea pronunțării unei decizii pentru soluționarea acestei chestiuni de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat (decizia 67 din data de 25.10.2022) că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material supuse principiului activității legii penale în timp, respectiv a legii penale mai favorabile.

Principalul efect al deciziilor pronunțate de către Curtea Constituțională a României și al deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție constă în posibilitatea schimbării încadrării juridice a faptei prevăzută de legea penală în raport de legislația existentă în intervalul de timp 26.06.2018 – 30 mai 2022, întrucât, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, aceasta poate fi considerată ca lege penală mai favorabilă.

După schimbarea încadrării juridice urmează a fi analizată împlinirea termenului general al prescripției răspunderii penale în cauză. În ipoteza în care se constată împlinirea acestui termen, suspectul sau inculpatul pot cere continuarea procesului penal pentru a-și demonstra nevinovăția.

Reamintim faptul că termenele generale de prescripțiea răspunderii penale sunt de 3 ani, 5 ani, 8 ani și 10 ani. Termenul se calculează de la momentul săvârșirii faptei prevăzută de legea penală. În cazul infracțiunilor cu epuizare în timp, cu unele excepții, termenul de prescripție începe să curgă de la momentul epuizării faptei. Ca urmare a gravității lor, unele fapte prevăzute de legea penală sunt imprescriptibile.