Update articol:

George Soros: „Europa, te rog, trezeşte-te!”

www.georgesoros.com www.georgesoros.com

Europa se îndreaptă cu ochii închişi spre neant, iar cetăţenii Europei  trebuie să se trezească înainte de a fi prea târziu, avertizează miliardarul George Soros, într-un articol publicat recent de portalul Project Syndicate.

Acesta scrie: „Dacă nu se trezeşte,  Uniunea Europeană va merge pe drumul Uniunii Sovietice în 1991. Nici liderii noștri, nici cetățenii obișnuiți nu par să înțeleagă că suntem într-un moment revoluționar, că gama de posibilități este foarte largă și că eventualul rezultat este foarte incert. Cei mai mulți dintre noi presupun că viitorul se va asemăna mai mult sau mai puțin cu prezentul, dar acest lucru nu este neapărat așa. Într-o viață lungă și plină de evenimente, am asistat la multe perioade de ceea ce eu numesc dezechilibru radical. Următorul punct de inflexiune va fi reprezentat de alegerile pentru Parlamentul European din mai 2019. Din păcate, forțele anti-europene se vor bucura de un avantaj competitiv în procesul de votare. Există mai multe motive pentru aceasta, inclusiv sistemul partidelor învechite care predomină în majoritatea țărilor europene, imposibilitatea practică de a schimba tratatul și lipsa unor instrumente juridice pentru a disciplina statele membre care încalcă principiile pe care s-a înființat Uniunea Europeană. UE poate impune acquis-ul comunitar (corpul legislației Uniunii Europene) în țările candidate, însă nu dispune de capacități suficiente pentru a asigura respectarea acestuia de către statele membre. 

Sistemul partidului învechit îi împiedică pe cei care doresc să păstreze valorile pe care a fost fondată UE, dar îi ajută pe cei care doresc să înlocuiască aceste valori cu ceva radical diferit. Acest lucru este valabil în țările individuale și chiar mai mult în alianțele transeuropene. Sistemul partinic al statelor individuale reflectă dezacordurile care au avut importanță în secolele al XIX-lea și al XX-lea, cum ar fi conflictul dintre capital și muncă. Însă scindarea care contează cel mai mult astăzi este între forțele pro- și anti-europene.

Țara dominantă a UE este Germania, iar alianța politică dominantă din Germania – între Uniunea Creștin Democrată (CDU) și Uniunea Socială Creștină (CSU) din Bavaria – a devenit nesustenabilă. Alianța a funcționat atât timp cât în ​​Bavaria nu exista un partid semnificativ în dreapta CSU. Acest lucru s-a schimbat odată cu apariția partidului extremist Alternative für Deutschland (AfD). În alegerile din septembrie anul trecut, rezultatul CSU a fost cel mai prost din ultimele șase decenii, iar AfD a intrat pentru prima dată în Parlamentul Bavariei.  Creșterea AfD a eliminat rațiunea de a fi a alianței CDU-CSU. Dar acea alianță nu poate fi desființată fără a declanșa noi alegeri pe care nici Germania, nici Europa nu şi le pot permite. Așa cum este acum, actuala coaliție de guvernământ nu poate fi atât de robustă proeuropeană cum ar fi dacă AfD nu ar amenința flancul drept.

Situația este departe de a fi fără speranță. Verzii germani au apărut ca unicul partid pro-european în țară și continuă să crească în sondajele de opinie, în timp ce AfD pare să fi atins punctul său de vârf (cu excepția fostei Germanii de Est). Dar acum alegătorii CDU/CSU sunt reprezentați de o parte al cărei angajament față de valorile europene este ambivalent.

În Marea Britanie, de asemenea, o structură învechită de partid previne voința populară de a găsi o expresie adecvată. Atât Partidul Laburist, cât și Conservatorii sunt împărțiți pe plan intern, însă liderii lor, Jeremy Corbyn și Theresa May, sunt atât de hotărâți cu privire la Brexit, încât au convenit să coopereze pentru a atinge acest ţel. Situația este atât de complicată încât majoritatea britanicilor doresc doar să o depășească, deși va fi evenimentul definitoriu pentru țară pentru deceniile viitoare. Dar complotul dintre Corbyn și May a stârnit opoziția în ambele partide, care, în cazul Laburiştilor, se învecinează cu rebeliunea. La o zi după ce Corbyn și May s-au întâlnit, May a anunțat un program de ajutorare a circumscripțiilor sărace pro-Brexit ale Laburiştilor din nordul Angliei. Corbyn este acum acuzat că a trădat promisiunea pe care a făcut-o la conferința de partid din septembrie 2018 a Laburiştilor pentru a susține un al doilea referendum Brexit dacă nu este posibilă organizarea unor alegeri”.

George Soros menţionează şi situaţia din Italia, subliniind că Europa a făcut o „greşeală fatală” în 2017, prin aplicarea strictă a Acordului de la Dublin, care stipulează ca migranţii ajunşi pe ţărmurile europene să ceară azil în ţara de sosire. Eforturile Italiei de a face faţă valului de migranţi au împins electoratul „în braţele partidului antieuropean Liga şi ale mişcării 5 Stele, în 2018”, punctează miliardarul.

George Soros spune că Partidul Democrat, care a fost dominant anterior, este acum  în dezordine. În consecință, partea semnificativă a electoratului care rămâne proeuropeană nu are cu cine să voteze: „Există, totuși, o încercare de organizare a unei liste proeuropene unite. O rearanjare similară a sistemelor de partid se întâmplă în Franța, Polonia, Suedia și, probabil, în alte părți.

Când vine vorba de alianțe trans-europene, situația este și mai gravă, spune George Soros, precizând: „Partidele naționale cel puțin au rădăcini în trecut, dar alianțele transeuropene sunt dictate în întregime de propriul interes al liderilor de partid. Partidul Popular European (PPE) este cel mai grav infractor. PPE este aproape în întregime lipsit de principii, după cum demonstrează dorința sa de a permite continuarea calității de membru al Fidesz al primului ministru al Ungariei, Viktor Orbán, pentru a-și păstra majoritatea și a controla alocarea locurilor de muncă de top în UE. În comparaţie, forțele anti-europene ar putea arăta bine: cel puțin au niște principii, chiar dacă sunt odioase.

Este greu de văzut cum partidele pro-europene pot ieși victorioase la alegerile din mai, dacă nu pun interesele Europei înainte de interesele lor”.

Actuala conducere a UE aminteşte de politburo (principalul comitet de decizie al Uniunii Sovietice) la căderea URSS, continuând să dea ukazuri (decrete) ca şi cum ar mai avea vreo relevanţă, consideră Soros.

Primul pas pentru a apăra Europa de dușmanii săi, atât cei interni cât și cei externi, este recunoașterea amplorii amenințării pe care o reprezintă, spune Soros. Al doilea  este trezirea majorității pro-europene din adormire și mobilizarea acesteia pentru apărarea valorilor pe care a fost fondată UE. În caz contrar, visul unei Europe unite ar putea deveni coșmarul secolului al XXI-lea, concluzionează Soros.