• Președintele BCE pledează pentru votul cu majoritate calificată, într-o aparentă respingere a Ungariei

Christine Lagarde, președinta BCE, a declarat, ieri, cu ocazia decernării Premiului Sutherland pentru leadership la Dublin, Irlanda, că ar dori ca drepturile individuale de veto ale statelor membre ale Uniunii Europene să fie eliminate pentru a „declanșa un «moment european»”. Lagarde a susținut că „un singur drept de veto poate distruge interesul colectiv al altor 26 de țări” – o referire aparentă la Ungaria, care și-a folosit dreptul de veto asupra directivelor de politică externă pentru a obține concesii politice din partea blocului comunitar.

Şefa BCE a spus: “Există momente în istorie în care lucrurile care au fost odată fixate în piatră devin fluide. Instituții, norme și alianțe care păreau atemporale pot fi brusc schimbate.

Aceste momente apar de obicei doar o dată la o generație. Peter Sutherland (n.r. om de afaceri irlandez, avocat și politician, director general GATT și OMC, 1993-1995) s-a confruntat cu un astfel de moment atunci când Războiul Rece s-a încheiat. Prăbușirea Uniunii Sovietice ar fi putut inaugura o perioadă de instabilitate și tulburări globale.

Dar Peter a dat dovadă de o conducere abilă pentru a valorifica evenimentul geopolitic definitoriu al timpului său. În calitate de șef al Acordului General pentru Tarife și Comerț, el a condus cu succes cea mai mare negociere comercială din lume, implicând peste 120 de țări, care a inaugurat o eră de cooperare și prosperitate globală fără precedent^[1].

Comparativ cu epoca lui Peter, însă, peisajul geopolitic cu care ne confruntăm astăzi a fost răsturnat. Putem vedea această lume inversată desfășurându-se în diferite moduri.

După Războiul Rece, economia globală a fost, în general, una a deschiderii, integrării și certitudinii. Toată lumea a beneficiat de un hegemon, Statele Unite, care s-a angajat să respecte o ordine multilaterală, bazată pe reguli. Acest lucru a permis comerțului și investițiilor să înflorească.

Dar astăzi trebuie să ne confruntăm cu închiderea, fragmentarea și incertitudinea.

Rivalitățile geopolitice stimulează protecționismul și bulversează lanțurile globale de aprovizionare. Instituțiile internaționale la care Peter a contribuit la construirea lor se confruntă cu provocări tot mai mari. Iar un indice al incertitudinii politicii comerciale se situează în prezent la o valoare de peste opt ori mai mare decât valoarea sa medie din 2021^[2].

Acest peisaj reprezintă o provocare serioasă pentru Europa pe două fronturi.

Din punct de vedere economic, aceasta riscă să agraveze problemele existente, cum ar fi creșterea lentă a productivității și competitivitatea scăzută. Dependența Europei de comerțul exterior – raportul său comerț/PIB este de aproximativ două ori mai mare decât cel al Statelor Unite – o face vulnerabilă la problemele comerciale. Pe lângă aceasta, incertitudinea pronunțată poate frâna investițiile necesare redresării Europei.

Din punct de vedere strategic, acest nou mediu ar putea, de asemenea, să sporească vulnerabilitățile noastre în materie de securitate. Nu ne mai putem baza pe deplin pe acordurile de securitate care au fost în vigoare de la cel de-al Doilea Război Mondial. Dacă ar apărea un vid de securitate, acesta ar putea încuraja oportunismul actorilor ostili la porțile Europei.

Cu toate acestea, în ciuda acestui peisaj dificil, văd o oportunitate extraordinară pentru Europa.

La fel ca pe vremea lui Peter, structurile care altădată păreau permanente devin acum din nou fluide. Și, la fel ca el, putem valorifica impulsul creat de evenimentele geopolitice pentru a genera schimbări pozitive.

Așadar, cum putem noi – ca europeni – să ne ridicăm la înălțimea momentului?

Putem face acest lucru îmbrățișând o idee simplă care, la prima vedere, pare contradictorie, dar care, într-o lume inversată, are sens perfect: trebuie să cooperăm pentru a concura. Și, în acest sens, trebuie, de asemenea, să ne valorificăm avantajul competitiv.

Pe plan economic, trebuie să lucrăm împreună pentru a simplifica și dezvolta economia noastră, astfel încât să ne putem impune într-o lume dominată de giganți economici. Dacă vom face acest lucru, vom putea atrage talente și investiții.

Aceasta înseamnă integrarea piețelor noastre de capital, permițând economiilor abundente ale Europei să finanțeze investițiile noastre atât de necesare. Și urmând exemplul puternic dat de Peter în perioada în care a fost comisar european în anii 1980, aceasta înseamnă eliminarea barierelor interne care stau în calea pieței noastre unice, permițând întreprinderilor noastre să se extindă mai ușor și să concureze mai eficient^[3].

Există o dinamică clară pe acest front. Rapoartele lui Enrico Letta și Mario Draghi au deschis calea. Iar prin Compasul Competitivității, Comisia Europeană a prezentat o foaie de parcurs concretă, cu repere care ar trebui puse în aplicare urgent.

Dar nu ne putem opri la jumătatea drumului și suntem presați de timp. Pe măsură ce ne extindem economia, trebuie să ne extindem și procesul de luare a deciziilor în același ritm – și, astfel, să rămânem în picioare și să fim auziți.

Într-o perioadă în care marile economii adoptă agende strategice coezive – folosind tarifele, de exemplu, pentru a obține concesii privind alte obiective strategice – Europa nu își poate permite să fie dezbinată. Dacă nu putem lua decizii într-un mod european, atunci alții vor folosi acest lucru împotriva noastră.

Pentru a ne menține poziția, trebuie să putem acționa ca o singură entitate în mai multe domenii-cheie. Iar asta înseamnă că trebuie să schimbăm structural modul în care luăm decizii.

Știm ce ne stă în cale: o tradiție istorică prin care un singur veto poate distruge interesul colectiv al altor 26 de țări. Dar, având în vedere schimbarea geopolitică actuală, sunt convinsă că interesele naționale și europene nu au fost niciodată atât de aliniate. În această lume inversată, votul cu majoritate mai calificată ar fi, prin urmare, în mod inerent, mai democratic.

Nu am nicio îndoială că putem declanșa un „moment european” – dacă liderii sunt dispuși să profite de el.

Dacă discursul meu sună ca și cum aș fi încrezătoare în viitorul Europei, este pentru că sunt. Un sondaj recent arată că, dintre toate statele membre, irlandezii sunt cei mai optimiști cu privire la viitorul UE și sunt printre cei mai fermi susținători ai monedei euro^[4].

Acest sentiment de optimism își are probabil rădăcinile în transformarea extraordinară a Irlandei din ultimele decenii. Și aici îmi amintesc de cuvintele lui Oscar Wilde, care a scris odată: „Succesul este o știință; dacă ai condițiile, obții rezultatul.”^[5]

Irlanda a creat aceste condiții în timpul celor mai dificile perioade și a cules roadele. Acum este de datoria Europei să facă la fel”.

1. See Chapter 10 in Walsh, J. (2020), The Globalist: Peter Sutherland – His Life and Legacy, William Collins, London.
2. Index based on Caldara, D. et al. (2020), “The economic effects of trade policy uncertainty”, Journal of Monetary Economics, Vol. 109, pp. 38-59. See also “Topic 2: The impact of a shift in US trade policies” in ECB (2025), “Introductory statement in three charts”, 20 March.
3. See Chapter 8 in Walsh, J. (2020), The Globalist: Peter Sutherland – His Life and Legacy, William Collins, London.
4. More specifically, at 77%, Ireland shares the top level of optimism about the EU’s future with Poland. See Eurobarometer (2025), “New Eurobarometer survey shows record high trust in the EU: Irish people most optimistic about its future”.
5. Wilde, O. in Hart-Davis, R. (ed.) (1962), The Letters of Oscar Wilde, Harcourt, Brace & World, New York, p. 143.