Vicepreședintele ANCOM, Pavel Popescu, a publicat un mesaj în care critică proiectul de lege privind managementul conținutului platformelor sociale inițiat de ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Radu Miruță, susținând că acesta încalcă legislația europeană și ar afecta libertatea de exprimare. Popescu afirmă că proiectul reprezintă „o lege hilară și stupidă. De CENZURĂ”.
Potrivit lui Pavel Popescu, perioada în care proiectul a fost promovat a fost însoțită de întâlniri cu ambasade și experți internaționali, însă ulterior „unele ambasade au ridicat îngrijorări majore” cu privire la principalul risc al proiectului, respectiv afectarea libertății de exprimare și introducerea cenzurii.
În postare, Pavel Popescu afirmă că proiectul este incompatibil cu legislația europeană, invocând Regulamentul privind serviciile digitale (DSA), Regulamentul privind inteligența artificială (AI Act), precum și prevederile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene. El susține că obligația ca platformele să țină conținutul într-o „carantină” de 15 minute pentru analiză ar reprezenta „o monitorizare generală și o formă de cenzură prealabilă, interzisă în UE”.
Pavel Popescu a scris: “Câte ceva despre imperfecțiunile democrației sau despre cum poți să fii nătărău chiar și cu doctorat. Dacă pe deasupra mai ești și ministru în CSAT și populist cum e domnul Miruță, avem clar o problemă.
Dar nu despre asta vreau să vă scriu astăzi, ci despre traseul legislativ al uneia dintre cele mai hilare și stupide legi depuse vreodată în Parlament, cu privire la managementul conținutului platformelor sociale.
În iunie 2025, când domnul Miruță se afla în opoziție, fix cum se află și astăzi deși e ditamai ministrul în CSAT, depune o inițiativă parlamentară de o pagină și jumătate în care înșiră niște aberații care îl fac pe orice român cunoscător cât de cât al modului în care funcționează social media să se întrebe cine i-ar fi putut oferi vreodată doctorat ministrului Miruță.
Pentru început, linkul legii aici:
https://www.senat.ro/legis/PDF/2025/25L096FS.PDF…
Încă puțin istoric: după ce a depus legea în Parlament, domnul Miruță începe un tur în forță al ambasadelor. Era șeful comisiei de IT din Camera Deputaților. Poze la greu cu ambasadorii sau cu experții aferenți subiectului, pentru a da „greutate” legii sale.
Ambasadele au fost deschise, logic, pentru că orice țară serioasă este preocupată în mod real de rezolvarea acestei probleme grave din spațiul online. Și nu poți refuza o întâlnire cu un președinte al unei comisii de specialitate a Parlamentului, pe un subiect atât de important. Cu siguranță, n-au lipsit denigrările aduse de către domnul ministru colegilor parlamentari și guvernului, care se opuneau acestei legi.
Evident, pe atunci Ciolacu & Co. erau de vină pentru blocarea legii domnului Miruță. PSD, PNL, două partide incapabile să înțeleagă în detaliu inteligența intergalactică a ministrului cu doctorat, cocoțat acum fix în CSAT.
Dacă vă aduceți aminte, inclusiv în cadrul campaniei prezidențiale, șeful de partid al ministrului, dl. Fritz, cât și toți colegii fără doctorat ai domnului Miruță, invocau blocarea legii sale, care nu doar că ar fi salvat România de toate relele din social media, dar am fi avut și șansa unică de a deveni un exemplu global sau poate chiar galactic-universal, pentru alte specii extraterestre care nu dețin (încă) o astfel de soluție.
Fast-forward: între timp, printre conferințe de presă despre cum „nu putem proteja România de dronele rusești sau ucrainene”, printre întrebări lungi schimbate pe WhatsApp cu ministrul apărării ucrainean căruia i-a cerut socoteală într-un mod absolut „unic”, cum doar un ministru cu doctorat putea să o facă, printre maratoanele de emisiuni TV în care ne povestea despre „marea” corupție din MAPN și Transporturi (niște motorină furată, niște brânză de burduf dată șpagă, niște ciocolată cu lapte „turnată” în forme de inimioare – si acestea lucruri serioase dar nimic despre marea coruptie), de fiecare dată când se întâmpla ceva grav în spațiul online, dl. Miruță ne scotea legea sa de la naftalină, invocând soluția miraculoasă de a curăța internetul.
Desigur legea sa era și este aplicabilă pe orice temă serioasă, cu excepția celor ce țin în mod direct de ministerul pe care îl conduce, deoarece nu poți să-ți invoci propria ta lege atunci când ai ditamai „bombele” sub fundul tău. Că asta te-ar defini în mod direct incompetent. „Bombe” făcute chiar de tine, că săracii militari și generali chiar n-au nicio vină.
Ambasadele s-au prins repede. Diplomați și experți de top, care nu fac politică de Dâmbovița, ci se uită pe lege. Plus că au mai discutat și cu alți parlamentari, agenții sau alte instituții implicate în acest proces de monitorizare a platformelor sociale.Mai mult, unele ambasade au ridicat îngrijorări majore cu privire la problema principală a acestei legi stupide & hilare: afectarea libertății de exprimare, adică CENZURA.
Fast-fast-forward:
Evenimentul extrem de grav de ieri, aproape tragic, pe care îl condamn clar pe această cale, evident că i-a oferit ministrului cu doctorat din CSAT o nouă ocazie de a se cățăra pe o tragedie pentru câteva like-uri în plus.
În primul rând, profit de postarea aceasta ca să felicit Ministerul Afacerilor Interne, Romania pentru promptitudinea și profesionalismul de care a/au dat dovadă în acest caz. Pe lângă dezmințirea campaniei de dezinformare, eficiența cu care au acționat în cazul atacatorilor ne demonstrează din nou, în ciuda campaniilor de denigrare și dezinformare plătite împotriva acestei instituții, că România este probabil cea mai sigură țară din Europa.
Deci: dacă ai doctorat și ești și în cale afară de populist, partidul te pune ministru. În CSAT. Nu contează că ești nătărău. Și-acum, ca nu cumva să mă acuze cineva de răutăcioșisme, de cuvinte prea dure adresate unui ministru, câteva detalii „tehnice” ale LEGII CENZURII din România făurită de domnul ministru Miruță:
În primul rând: art. 148, alineatul 2 din Constituția României, coroborat cu art. 288 din Tratatul privind funcționarea UE, stabilesc clar suprematia dreptului UE în raport cu dreptul național. Cu siguranță găsim și dezavantaje clare în aceste articole, dar nu le discutăm aici. Totuși, un ministru cu experiența domnului Miruță, cu doctorat, ar fi trebuit să citească minim aceste două articole.
1. Din perspectiva dreptului european, în special a Regulamentului privind serviciile digitale (DSA – 2022/2065), a Regulamentului privind IA (AI Act – 2024/1689) și a tratatelor UE, textul încalcă flagrant principii fundamentale.
2. Ce cere proiectul (Art. 5): Obligă platformele ca, timp de 15 minute de la publicare, să țină conținutul în „carantină” pentru ca algoritmii să îl analizeze și să îl clasifice, iar dacă e ilegal, să îl elimine.
De ce încalcă dreptul UE: Articolul 8 din DSA interzice explicit statelor membre să impună platformelor o obligație generală de monitorizare sau de căutare activă a faptelor (principiu moștenit din vechea Directivă a comerțului electronic). Filtrarea preventivă automatizată a tuturor postărilor românilor timp de 15 minute este exact o monitorizare generală și o formă de cenzură prealabilă, interzisă în UE. De ce este absurd tehnic: Nicio platformă mare (Facebook, TikTok) nu poate funcționa în regim de „live” dacă fiecare comentariu, video sau postare este blocat 15 minute într-o zonă de carantină pentru a fi scanat. Ar distruge complet conceptul de rețea socială și interacțiune în timp real.
3. Problema: Proiectul vizează exclusiv „platformele online foarte mari” (VLOPs).
De ce încalcă DSA: Conform arhitecturii DSA, supravegherea, investigarea și sancționarea platformelor foarte mari (VLOPs) intră în competența exclusivă a Comisiei Europene, nu a parlamentelor naționale. Un stat membru nu poate da o lege locală prin care să amendeze direct Facebook sau TikTok pentru cum își gestionează algoritmii globali sau sistemici.
4. Problema: Introducerea noțiunii de „conținut cu potențial periculos” care „manipulează informații/induce în eroare pe teme majore de interes național”.
De ce este o idee stupidă și periculoasă: Cine definește ce este o „temă majoră de interes național” sau ce înseamnă „dezinformare”? În dreptul european, dezinformarea (informația falsă, dar care nu este ilegală prin lege – ex.: opinii politice contrare, teorii conspiraționiste) nu este asimilată conținutului ilegal.
Încercarea de a limita prin lege conținutul doar pentru că „induce în eroare” pe teme politice sau de interes național deschide ușa direct către cenzură politică. Partidul aflat la putere ar putea decreta că orice critică la adresa guvernului pe o „temă de interes național” este o „manipulare” și trebuie limitată la maximum 150 de oameni.
5. Ce cere proiectul: Algoritmii trebuie modificați ca acest conținut „periculos” să nu ajungă la mai mult de 150 de utilizatori.
De ce este o aberație: Cifra de 150 este complet arbitrară (probabil inspirată vag din „numărul lui Dunbar” privind relațiile sociale stabile). Tehnic, o postare poate deveni virală instantaneu. Cum măsoară platforma cei 150 de utilizatori în milisecundele în care un algoritm de recomandare (feed) rulează? În plus, obligă platformele să aplice mecanisme de shadowbanning sau limitare forțată pe baza unor criterii extrem de subiective („conținut periculos”).
6. Ce cere proiectul: Dacă după 30 de zile, instituțiile statului confirmă că peste 30% din sesizările primite au fost îndreptățite (adică platforma a scăpat conținut ilegal/periculos), platforma primește o amendă de 1% din cifra de afaceri.
De ce este ilogic:
Eșantionare greșită: Procentul de 30% nu reflectă realitatea de pe platformă, ci doar calitatea sesizărilor făcute de cetățeni sau instituții. Dacă cetățenii trimit doar 10 sesizări foarte clare și 4 sunt confirmate, platforma e amendată cu miliarde de euro (1% din cifra de afaceri globală), deși pe platformă sunt miliarde de alte postări corecte.
Conflict de cifre: DSA prevede amenzi de până la 6% din cifra de afaceri globală, dar aplicate de Comisia Europeană în urma unor investigații sistemice complexe, nu pe baza unei statistici locale de 30 de zile realizată de o autoritate din România.
O lege hilară și stupidă. De CENZURĂ. Făcută de un ministru nătărău dar în cale afară de falnic, cu doctorat, ajuns prin imperfecțiunile democrației în CSAT. În rest, noi să fim sănătoși. Că la cum arată România astăzi, confiscată de Bolojan & Co. și miniștri ca dl. Miruță (cu câteva excepții, desigur), noroc că avem Președinte cu echipă bună la Cotroceni și instituții profi.
P.S. 1: Nu am doctorat. Și nici nu mi-am propus să-mi fac. Ba mai mult, am lucrat și în construcții la un moment dat în viața mea, în diaspora. Și sunt al naibii de mândru de asta. Sper doar, că din acest motiv, să nu fiu cenzurat de algoritmii domnului Miruță.
P.S. 2: Nu l-am auzit niciodată pe ministrul cu doctorat, Ministru al Apărării Naționale, să vorbească despre posibilitatea ca UE să preia TikTok, în fix același mod în care guvernul american a făcut-o. Nu știu, o opinie, o propunere, o scrisoare către Bruxelles, o bârfă la o cafea la reuniunea miniștrilor. Anything. Poate pentru că nu toți au doctorat…Sau poate ce vine de peste ocean zilele astea, de la partenerul strategic, nu e suficient de bun pentru ministrul cu doctorat”.