Petru Filip, după apariția raportului Heritage Foundation: România trebuie să își stabilească direcția strategică pentru următorii zece ani. „Securitatea României excede orice ceartă la nivel național”

România intră într-un joc geostrategic în care Marea Neagră, gurile Dunării, energia și coridoarele comerciale îi sporesc importanța regională, însă semnalele pozitive venite de la Washington trebuie urmate de acțiune politică internă, ne-a declarat prof. univ. dr. Petru Filip, după apariția raportului The Heritage Foundation, unul dintre cele mai influente think tank-uri conservatoare din Statele Unite, care recomandă Washingtonului aprofundarea parteneriatului cu România în domeniile economic, energetic, diplomatic și de securitate.

În documentul publicat pe 8 septembrie, autorii acordă un rol important cooperării în energia nucleară, proiectului Neptun Deep și Coridorului Vertical și descriu România drept un „punct de ancorare al NATO la Marea Neagră”, cu potențialul de a deveni un furnizor regional important de energie și securitate.

În acest context, prof. univ. dr. Petru Filip, fost primar al municipiului Oradea, fost europarlamentar, vicepreședinte al Senatului și președinte al Comisiei de Politică Externă a Senatului, consideră că poziția României trebuie analizată în contextul mai larg al competiției dintre marile puteri.

„Noi intrăm acum într-un joc geostrategic, regional, cu impact al unor interese ale puterilor globale. Noi am fost în această poziție și pe vremea lui Ștefan cel Mare, pentru că turcii voiau să ajungă la gurile Dunării, nu îi interesa foarte tare Moldova, Suceava”, a declarat Petru Filip.

În opinia sa, poziția geografică a României ar putea căpăta o importanță și mai mare în următoarele două decenii, pe măsură ce se dezvoltă coridoarele comerciale dintre Extremul Orient și Europa: „Perspectiva următorilor 20-25 de ani va fi să devenim un hub pentru migrația produselor și pentru ceea ce înseamnă culoar de migrație – nu numai produse, dar și cultură, dar și oameni – dinspre Extremul Orient.”

Petru Filip face referire, în acest context, la proiectele strategice ale Chinei: „Venind pe Drumul Mătăsii, care nu este o poveste și pe care China îl gândește pe următorii 50 sau 100 de ani, pentru că planurile chinezești nu sunt nici cincinale, nici de patru ani, ci sunt făcute pe termen foarte lung, ideea este ca aceasta să ajungă și să intre în Uniunea Europeană și prin această zonă.”

• „Marea Neagră devine o punte dinspre Est către Europa. Și noi suntem aici”

Marea Neagră devine astfel una dintre principalele mize strategice pentru România, consideră Petru Filip, adăugând: „Marea Neagră devine o punte dinspre Est către Europa. Și noi suntem aici – că este vorba de gurile Dunării, că este vorba de litoral, că este vorba de petrol și gaze.”

El amintește, în acest context, și experiența României în exploatările offshore: „Noi am uitat că în anii ’80 noi foram în Marea Neagră. România fora în Marea Neagră, România avea platforme în Marea Neagră. România a fost o putere de forare în zona petrolieră. Asta e istoria noastră. Sigur că acum am uitat-o. Am uitat să mai forăm.”

În opinia lui Petru Filip, poziția României este relevantă pentru mai mulți actori internaționali: „Sigur că noi intrăm într-o zonă de interes în estul Europei pentru toți jucătorii, inclusiv vest-europeni, aici intrând Franța, Germania, Marea Britanie și, sigur, Statele Unite, ca jucător global.”

Astfel geopolitica trebuie însă abordată pragmatic: „România devine o zonă interesantă din punctul de vedere al stabilirii unui bridge. Dar geopolitica trebuie să fie pragmatică. Noi nu suntem în stare să ne gestionăm în siguranță realitățile naționale decât dacă suntem sub plapuma cuiva. Asta este istoria noastră, nu e invenția prezentului. Și atunci problema este: sub ce plapumă suntem?”

• Heritage Foundation: „Washingtonul nu poate furniza Bucureștiului voința politică”

Raportul Heritage Foundation avertizează că „Washingtonul nu poate furniza Bucureștiului voința politică” și că problemele interne ale României riscă să „sufoce” următorul val de capital american.

Petru Filip consideră că mesajul trebuie citit prin prisma pragmatismului politicii externe americane: „În relațiile româno-americane, la contactele pe care le-am avut, trebuie să înțelegi comportamentul și pragmatismul politicii americane, care a fost întotdeauna așa. În politica americană și în politica marilor jucători nu este loc de sentimentalism.”

În consecință, spune el, „aceste semnale trebuie decriptate”, însă esențial este ceea ce face România: „Al doilea aspect este cel legat de ce faci tu la tine acasă. Adică problema e la tine acasă.”

În opinia sa, analizele marilor think tank-uri americane sunt relevante pentru semnalele pe care le transmit, dar nu pot substitui acțiunea Bucureștiului. „Aceste think tank-uri sunt importante pentru semnalele pe care le dau. Semnalul dat de acest think tank este clar că este unul pozitiv, dar nu ține loc de acțiune pentru viitor.”

• Petru Filip propune un consens politic după modelul din 1995

Petru Filip consideră că principalii lideri politici ar trebui să lase deoparte disputele curente și să ajungă la un acord privind direcția strategică a României pentru următorul deceniu, după modelul consensului politic din 1995 privind integrarea euroatlantică.

„Oamenii politici de pe scena națională ar trebui să se reunească după modelul Sinaia 1995. Atunci erau însă alți actori – Iliescu, Câmpeanu, Coposu. Care, în 1995, au stabilit direcția strategică. O direcție strategică nu înseamnă decât stabilirea unei filosofii pentru perspectivă. Ei au spus la vremea respectivă: «Dom’le, țelul nostru asumat este NATO, UE».”

Această direcție a fost ulterior urmată, subliniază el, de guverne cu orientări politice diferite: „Tot ce s-a făcut ulterior în programele de guvernare, că a fost Guvernul Tăriceanu, Guvernul Ciorbea, Guvernul Radu Vasile,Guvernul Isărescu, Guvernul Năstase, toți și-au coordonat politica strategică în această direcție.”

„Din păcate, în România, programele strategice sau direcțiile strategice sunt confundate cu programele de guvernare. Nu e adevărat.”

De aceea, spune Petru Filip, liderii politici actuali ar trebui „să stabilească ce vrea să fie România în următorii zece ani, ce dorește să fie, unde dorește să fie în acest concert al națiunilor, în plan regional, în primul rând”.

• „Raportul este un semnal pozitiv, dar trebuie să existe feedback pragmatic”

Raportul Heritage Foundation reprezintă, în opinia sa, un semnal favorabil, însă oportunitatea trebuie valorificată de România. „Faptul că a apărut un raport al acestui think tank este foarte bine, este un semnal pozitiv, dar trebuie să existe feedback-ul pragmatic din partea clasei politice românești.”

Petru Filip insistă că strategia geopolitică a României trebuie separată de conflictele politice curente și de negocierile privind guvernarea.

„Chestiunea asta a înțelegerii pe strategia geopolitică a României excede situația din acest moment din România. Deci mesajul trebuie să fie al liderilor politici principali, al partidelor parlamentare sau, mă rog, al principalilor jucători politici. După cum am spus, după modelul 1995.”

În final, fostul președinte al Comisiei de Politică Externă a Senatului revine la precedentul din 1995, când adversari politici cu viziuni profund diferite au reușit să ajungă la un numitor comun asupra orientării strategice a țării: „Dacă Iliescu s-a pus în ’95 la masă cu Coposu sau cu Câmpeanu… Câmpeanu venise din Franța, iar Coposu, săracul, venise după treizeci de ani din pușcărie. Mai mult de atât, ce compromis puteam gândi în ’95? Suntem în 2026. Te cerți pe alte chestiuni, probleme interne, dar asta este o chestiune legată de securitatea României, care excede orice ceartă la nivel național.”