Președintele chinez Xi Jinping va face săptămâna viitoare o vizită în trei țări europene – Franța, Serbia și Ungaria. Ce impact va avea această vizită asupra relațiilor China-Europa? Întrucât Franța este prima sa escală, la ce putem să ne așteptăm de la vizita acestuial? Reporterii Global Times (GT) Zhao Juecheng și Wang Wenwen au discutat cu Sébastien Périmony (Périmony), un expert de la Institutul Schiller din Franța, despre această vizită.

GT: Relațiile China-UE sunt supuse unor provocări, atât din punct de vedere geopolitic, cât și economic. În astfel de circumstanțe, ce impact pozitiv vă așteptați să aibă vizita lui Xi asupra relațiilor dintre China și UE?

Périmony: În lumea de astăzi reîmpărțită în blocuri sub presiunea NATO care se pretinde a fi globală, ne confruntăm din nou cu conceptul de putere europeană. Auzim lideri europeni, inclusiv președintele francez Emmanuel Macron, care cer tot mai des „autonomia strategică a Europei”. Este evident pentru orice persoană rațională că singura soluție la problemele de astăzi constă într-o lume multipolară, bazată pe conceptul de dezvoltare reciprocă, cu noi acorduri în vigoare pentru o arhitectură de securitate și strategii de creștere pentru toate națiunile lumii.

Este de remarcat să spunem că nu toată lumea are aceeași viziune despre „autonomia strategică europeană”. Există cei din Europa care consideră China ca un rival sistemic și, prin urmare, susțin o politică de reducere a riscurilor, adică de a nu mai fi dependent de China, chiar dacă acest lucru este imposibil. Observăm un caz similar în hotărârea Germaniei de a nu fi dependentă de gazul rusesc, distrugând astfel propria economie. Alții, așa cum am văzut în chestiunea Taiwanului, nu vor să fie vasali ai SUA. Într-un interviu acordat în Franța anul trecut, Macron a insistat asupra acestui punct, cerând apariția unei Europe care să devină „al treilea pol” în fața SUA și a Chinei, denunțând totodată „extrateritorialitatea dolarului”.

Pentru Europa, China nu este un risc; unul dintre scopurile sale este „a urmări o cale de dezvoltare pașnică”. China a devenit cea mai mare putere economică a lumii, cu o serie de realizări progresive precum reducerea sărăciei extreme, o problemă care continuă să persiste în restul lumii în general și într-un număr impresionant de țări occidentale în special, și planificarea economiei fizice determinată de descoperiri științifice și tehnologice în domenii de ultimă oră, cum ar fi energia nucleară și spațiul; în plus, China se mândrește cu cea mai dezvoltată rețea de infrastructură feroviară din lume. Ca să nu mai vorbim de faptul că China este o piață uriașă de 1,4 miliarde de oameni, inclusiv 400 de milioane de persoane cu venituri medii, și a contribuit cu peste 30% la creșterea economică globală de mulți ani. Pentru Europa, riscul real ar fi să fie fără China.

Nu există un conflict de interese fundamental între China și Europa. Dimpotrivă, China și anumiți lideri europeni sunt dispuși să stabilească între ei o cooperare câștig-câștig pentru a lucra împreună în scopul păstrării și dezvoltării lanțurilor industriale și de aprovizionare globale de ale căror stabilitate și fluiditate beneficiază întreaga lume. Într-adevăr, dezvoltarea Africii și a anumitor țări din Asia și America Latină nu poate avea loc decât în cadrul cooperării internaționale, și nu în diviziunea geopolitică între blocuri ca în timpul Războiului Rece, care ar conduce inevitabil lumea într-un al treilea război mondial.

Sunt convins că obiectivul Franței și Europei nu ar trebui să fie acela de a deveni o a treia putere pentru a rezista celorlalte 2, ci de a fi puntea, catalizatorul unei noi paradigme în care BRICS+ nu se va opune G7 și Occidentul nu va mai fi în conflict cu restul. Scopul Europei trebuie să fie transformarea umanității într-o unitate armonioasă, în care rivalitatea sistemică este înlocuită cu avantajul reciproc, speculațiile financiare sunt înlocuite cu dezvoltarea reciprocă, iar ciocnirea civilizațiilor este evitată în favoarea unui dialog autentic al civilizațiilor.

GT: Anul acesta marchează 60 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre China și Franța. Ce așteptări aveți de la vizita președintelui Xi în Franța?

Périmonie: Franța poate și trebuie să joace un rol principal în apariția unei lumi multipolare, deoarece aproape întotdeauna a menținut relații stabile și de prietenie cu China din ianuarie 1964, când generalul Charles de Gaulle a declarat recunoașterea oficială de către Franța a Republicii Populare Chineze. Președintele nostru ar trebui să fie inspirat de înțelepciunea lui de Gaulle și să vadă China nu ca pe un concurent, ci ca pe un prieten care să dezvolte o strategie win- win între cele două țări, mai ales într-un moment în care mulți oameni din întreaga lume au nevoie de ajutor din partea țărilor industrializate pentru a lupta împotriva sărăciei extreme și a lipsei de infrastructură.

GT: Europa vorbește despre reducerea riscurilor din China. Dar multe companii franceze au câștigat foarte mult din afacerile cu China. Cât de riscantă este politica de reducere a riscurilor? În prezent, care este tendința dominantă în relațiile China-UE, reducerea riscurilor sau cooperarea?

Perimonie: În iunie 2015, premierul chinez de atunci Li Keqiang a efectuat o vizită oficială în Franța, iar cele două țări au emis o declarație comună privind cooperarea pe piețele terțe. În 2022, cele două țări au semnat Lista proiectelor-pilot de cooperare pe piață a terților din a patra rundă China-Franța. Lista include șapte proiecte în domenii precum infrastructura, protecția mediului și energie nouă, cu o valoare totală de peste 1,7 miliarde de dolari. Cooperarea implică zone precum Africa și Europa Centrală și de Est. Lumea are nevoie de vești bune astăzi mai mult ca niciodată.

Când am fost la Shenzhen, în decembrie 2023, am vizitat cu mare interes centrul internațional de inovare a vaccinurilor construit ca parte a unei cooperări strategice între guvernul chinez și compania franceză Sanofi. Prima fabrică de vaccinuri Sanofi din China a fost construită la Shenzhen, iar astăzi, compania produce 100% dintre vaccinurile antipertussis care sunt obligatorii în China. Acesta este și cazul unui sfert din vaccinurile antigripale. Sanofi ajută la înființarea unui sistem integrat de la cercetare și dezvoltare până la producție și distribuție (inclusiv lanțul de transport la rece la 4°C) în zonele îndepărtate ale Chinei. Acesta este modul în care Franța și Europa trebuie să coopereze cu China. Fără riscuri, ci cooperare.

GT: În ce alte zone credeți că China și Franța au cel mai mare potențial de a coopera?

Perimonie: Franța ar trebui să se alăture Inițiativei Belt and Road pentru a juca un rol în dinamica dezvoltării Africii. Din păcate, astăzi, Franța nu este pregătită să se alăture acestei inițiative. În 2019, Italia era singura țară europeană importantă care a semnat un memorandum de înțelegere, dar apoi, sub presiunea unora dintre omologii săi care considerau China un rival sistemic, a decis în cele din urmă să renunțe la el.

În plus, aș dori să subliniez cele două domenii în care Franța și China trebuie să coopereze mai mult: fuziunea termonucleară și tehnologia spațială. Ambele țări au ingineri foarte buni în aceste domenii care reprezintă știința viitorului.