Pe măsură ce ne apropiem de finalul unei noi săptămâni de tranzacționare, evoluțiile piețelor au fost din nou dominate de factorul care a devenit omniprezent și incomod pentru investitori: geopolitica. Băncile centrale încearcă să revină în prim-plan, însă o fac sub această umbră și într-un moment în care o mare parte dintre reperele pe care își bazau analizele încep să se destrame, potrivit Rabobank, via Zero Hedge.
Analiza precizează: “Putin a sugerat că este deschis păcii cu Ucraina. Ar fi, desigur, o veste extraordinară. Ar fi însă și remarcabil, având în vedere tot ceea ce am văzut până acum și informațiile privind o posibilă escaladare iminentă – cu excepția cazului în care pacea s-ar face în termenii săi, bineînțeles. Presa ucraineană avertizează, de altfel, că se apropie încă o iarnă dificilă, pentru care guvernul nu ar fi pregătit, precum și asupra posibilității deschiderii unui nou front rusesc în nord, în direcția Kievului.
Trump a luat din nou în calcul declararea războiului cu Iranul drept încheiat, la doar câteva zile după ce vehiculase ideea redenumirii Strâmtorii Hormuz în „Strâmtoarea Americii”. Ulterior au apărut informații potrivit cărora Casa Albă ar considera preferabilă o pauză a războiului până după alegerile americane de la jumătatea mandatului, din noiembrie, urmată de o nouă intensificare a operațiunilor – scenariu care reprezintă și ipoteza de bază a Rabobank. Războiul economic împotriva Iranului va continua, evident, pe tot parcursul acestei perioade.
Coreea de Sud ar putea trimite forțe în Strâmtoarea Hormuz pentru a sprijini Statele Unite, devenind primul aliat care face acest lucru. Ar fi un semn că presiunile exercitate de Washington asupra Seulului – privite cu scepticism de numeroși analiști – ar putea produce un rezultat care să contribuie la reducerea prețului petrolului.
Israelul afirmă că schimbarea regimului de la Teheran reprezintă principalul său obiectiv și că acesta este aproape de a fi atins. Totodată, susține că Hamas și Iranul pregătesc, în următoarele săptămâni, atacuri împotriva cetățenilor israelieni la nivel global, atacuri la care Israelul va răspunde direct dacă vor avea loc.
La toate acestea se adaugă riscul considerabil ca cele două războaie să ajungă să se contopească în mod deschis într-un conflict mai amplu, desfășurat pe cel puțin două fronturi, pe măsură ce cooperarea explicită sau tacită dintre Iran, Rusia, Coreea de Nord și China începe să fie remarcată de un cerc tot mai larg de experți occidentali.
Până și Argentina își încordează din nou mușchii în fața Marii Britanii în disputa privind Insulele Falkland, o revendicare despre care unii susțin că ar putea beneficia de sprijin american dacă britanicii refuză să preia un rol de lider în ceea ce privește cheltuielile de apărare ale NATO. Actuala Mare Britanie nu mai este capabilă să proiecteze în Atlanticul de Sud o forță navală precum cea trimisă în 1982 – un simptom, în opinia autorilor, al declinului general al Occidentului.
Nu este, prin urmare, întâmplător faptul că petrolul, deși a coborât de la maximul atins ieri, este pe cale să încheie săptămâna cu cea mai mare creștere săptămânală din iulie, în condițiile în care marjele de rafinare (crack spreads) rămân extraordinar de ridicate, iar stocurile de produse rafinate, precum motorina, se situează la niveluri extrem de scăzute.
Acesta este un context structural inflaționist, pentru că produsele rafinate intră în producția sau transportul aproape tuturor bunurilor.
Caracterul structural al acestei presiuni ar putea dispărea numai dacă am ști că ambele războaie se vor încheia; dacă noi rafinării ar putea fi construite, aproape miraculos, cu ani înainte de termenele normale; sau dacă cererea pentru bunuri și servicii ar scădea din cauza prețurilor ridicate – ceea ce ar conduce însă la stagflație.
Primele două scenarii nu sunt realiste, iar ultimul ar avea consecințe politice majore.
Din perspectivă geopolitică, poți obține pacea acceptând condițiile adversarului – însă nici Ucraina, cu dronele sale, nici Israelul, cu arsenalul său nuclear, nu vor accepta acest lucru – și astfel să împingi petrolul în jos; sau te poți înarma pentru a-i forța să cedeze și pentru a reduce prețul petrolului.
În această ecuație, băncile centrale au un rol secundar, cu excepția situațiilor în care intervin asupra „efectelor de runda a doua” ale inflației sau contribuie, într-un fel sau altul, la scenariul păcii ori la cel al reînarmării.
Piețele pot saluta un nou discurs al lui Waller de la Fed, care sugerează că poate dobânzile nu trebuie majorate luna aceasta. Dar acest lucru nu schimbă ecuația de mai sus – politicienii o vor schimba sau nimic nu o va schimba.
Piețele pot urmări și oscilațiile yenului japonez, pe fondul unor noi intervenții masive, înaintea unei majorări aproape certe a dobânzii de către Banca Japoniei în această lună. Nici aceasta nu schimbă ecuația fundamentală.
În acest context, BOJ pare să fie presată de Bessent să majoreze dobânzile, acesta dorind totodată aprecierea yenului pentru stabilizarea piețelor americane. De urmărit și nivelul de 155 pentru yen: depășirea acestui prag ar putea determina lichidarea pozițiilor short acumulate, ceea ce ar împinge moneda și mai mult.
Atunci când astfel de dezechilibre încep să se corecteze, procesul este unul neliniar: „încet la început, apoi dintr-odată”. Și nu este vorba numai despre piețe, chiar dacă acestea trebuie ulterior să încerce să pună un preț pe asemenea schimbări.
Presa financiară australiană tocmai a publicat un articol de opinie care pledează pentru „imigrație negativă”, nu doar pentru reducerea imigrației nete – o idee care ar fi fost de neconceput în urmă cu doar câțiva ani, la fel cum ar fi fost și prăbușirea pieței imobiliare, într-un moment în care Reserve Bank of Australia ar putea fi nevoită să majoreze din nou dobânzile.
Într-o anumită măsură, aceeași tendință se manifestă în SUA, iar mai multe partide de dreapta din Europa discută, la rândul lor, despre astfel de politici. Dacă acestea ar deveni realitate, numeroase norme politice și ipoteze economice pe care s-au construit ultimele decenii ar înceta să mai funcționeze.
În timp ce Volkswagen elimină 50.000 de locuri de muncă și închide fabrici, Consiliul Științific pentru Politica Guvernamentală din Țările de Jos (WRR) avertizează că noul context global neo-mercantilist lasă Europa vulnerabilă.
În opinia WRR, opțiunile Uniunii Europene se restrâng la câteva direcții: „coordonare internațională”, respectiv un fel de nou Acord Plaza aplicat Chinei; „simetrie strategică” față de China, ceea ce ar presupune inclusiv ca BCE „să se îndepărteze de actuala politică a cursului de schimb flotant”; sau „măsuri comerciale defensive mai puternice” – adică tarife vamale și, eventual, taxarea intrărilor de capital.
WRR notează: „În mod evident, nu există o cale ușoară… Aceasta reflectă tensiunea fundamentală aflată în centrul dezbaterii: dorința de a păstra cadrul comercial multilateral internațional, care a adus beneficii importante Europei și lumii… În același timp, problema dezechilibrelor comerciale tot mai mari nu poate fi rezolvată în interiorul acestui cadru, deoarece acesta nu dispune de instrumentele necesare.”
Printre concluziile WRR se numără: Politica industrială este importantă, dar nu este suficientă pentru reducerea dependențelor strategice. Europa are nevoie de o strategie care să abordeze simultan dezechilibrele comerciale și inovarea.
Și lipsa de acțiune are un cost ridicat. Pentru combaterea dezechilibrelor comerciale, toate opțiunile trebuie luate în calcul, chiar dacă unele dintre ele sunt dureroase.
Europa rămâne în urmă în aplicarea și extinderea la scară a inovațiilor tehnologice. Este necesară construirea unui sistem european coerent de inovare.
OpenAI susține că a depășit Anthropic prin cel mai recent model de inteligență artificială, despre care afirmă că ar putea fi considerat „inteligență artificială generală” – AGI.
Este doar marketing sau asistăm la un veritabil „moment Manhattan Project”, capabil să transforme totul? Nimeni nu știe.
Dar încercați să estimați unde ar trebui să se situeze acțiunile, dobânzile, cursurile valutare și mărfurile dacă Statele Unite tocmai ar fi dezvoltat o AGI autentică, capabilă să se perfecționeze singură într-un ritm neliniar. Iar apoi introduceți în aceeași ecuație două războaie majore care riscă să se contopească.
În SUA, democrații au refuzat să susțină un amendament constituțional care ar limita Curtea Supremă la nouă judecători, în timp ce Democratic Socialist Alliance a refuzat să o susțină pe populista democrată AOC pentru o eventuală candidatură prezidențială în 2028, considerând-o „prea mainstream”.
Departamentul Justiției a solicitat, de asemenea, Curții Supreme să se pronunțe asupra noului ordin executiv al Casei Albe privind votul prin corespondență, o decizie care ar putea avea consecințe importante atât pentru alegerile midterm, cât și pentru viitoarele scrutinuri americane.
Iar cea de-a patra concluzie a WRR, păstrată de Rabobank pentru final, sintetizează poate cel mai bine întregul tablou: „Lumea așa cum o știam nu mai există. Trebuie să avem curajul să gândim dincolo de cadrele existente.””
| Știri BVB