România a fost campioana convergenței economice europene pe parcursul ultimelor decenii, indicatorul PIB pe locuitor la paritatea puterii standard crescând de la aproximativ 30% din media Uniunii Europene în 1995 la peste 79% din media regiunii în 2023, foarte apropiat de nivelul din Polonia.

Cu toate acestea, în ultimele trimestre am asistat la deteriorarea ritmului anual de creștere economică și la intensificarea componentei structurale a deficitului bugetar în România, pe fondul provocărilor din sfera finanțelor publice, inclusiv implementarea de politici de venituri în context electoral, care nu sunt sustenabile.

Am utilizat metode econometrice standard și baza de date Eurostat (date trimestriale din 1999 până în 2024) pentru a estima dinamica anuală a PIB potențial, precum și componenta structurală a deficitului bugetar din România.

Rezultatele estimărilor elaborate indică ample fluctuații pentru ritmul anual al PIB potențial în România în intervalul 1999 – 2024.

Pe de o parte, se evidențiază tendința de ameliorare din perioada 1999 – 2005, de la un nivel de sub 2% la 6,8%, maxim istoric, după cum se poate observa în graficul următor.

Această evoluție a fost susținută de accelerarea reformelor structurale necesare pentru obținerea pașaportului European – România a semnat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană în primăvara anului 2005 în Luxemburg.

Pe de altă parte, ritmul anual al PIB potențial a schimbat tendința la finalul anului 2005, dat fiind că după semnarea Tratatului de aderare România a implementat politici fiscal-bugetare și de venituri pro-ciclice, iar ritmul reformelor structurale a încetinit.

Acești factori coroborați cu declanșarea Marii Crize Financiare (cea mai severă pe plan global după Al Doilea Război Mondial) au contribuit la deteriorarea dinamicii anuale a PIB potențial de la 6,8% în 2005, la un nivel minim istoric de sub 1% în semestrul II din 2010 și primul semestru din 2011, potrivit rezultatelor estimărilor econometrice elaborate.

România s-a confruntat cu un amplu proces de ajustare macro-economică în perioada valurilor Marii Recesiuni, criza financiară internațională surprinzând economia națională cu niveluri ridicate ale deficitelor gemene și o dependență de finanțarea externă.

Din semestrul II 2011 ritmul anual al PIB potențial a inițiat o tendință de ameliorare, până la 4,5% în semestrul II 2017 și primul semestru din 2018 (cel mai ridicat nivel din 2007), evoluție susținută de implementarea reformelor structurale în cadrul Acordului de finanțare cu instituțiile internaționale (Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și Comisia Europeană).

Aceste reforme structurale au vizat ameliorarea colectării (inclusiv prin diminuarea ponderii economiei informale), a managementului companiilor de stat și ajustarea cheltuielilor bugetare.

Cu toate acestea, după finalul Acordului de finanțare internațională politica economică din România a pus din nou accent pe implementarea de politici fiscal-bugetare și de venituri pro-ciclice (inclusiv reducerea cotei TVA și majorarea semnificativă a salariilor și pensiilor publice).

Totodată, eficiența investițiilor publice a continuat să fie redusă și în ciclul economic post-criză.

De asemenea, pandemia COVID-19 a surprins din nou România cu un grad redus de marjă de manevră a politicii economice, dat fiind nivelul ridicat al deficitului bugetar (Comisia Europeană a lansat procedura de deficit excesiv în 2020).

În acest context, dinamica anuală a PIB potențial s-a deteriorat în România, de la 4,5% în semestrul I 2018 la doar 2,2% în primul trimestru din 2024, nivelul minim din 2013, conform rezultatelor estimărilor econometrice elaborate.

Se evidențiază intensificarea tendinței de deteriorare pe parcursul ultimelor trimestre, în contextul politicilor de venituri pro-ciclice, dat fiind anul electoral 2024.

Per ansamblu, tradiția istorică în ceea ce privește implementarea de politici fiscal-bugetare și de venituri pro-ciclice este confirmată de persistența componentei structurale a deficitului bugetar la niveluri ridicate în ultimele decenii, potrivit estimărilor elaborate și reprezentate în graficul de mai jos.

Astfel, în cea mai mare parte a perioadei 1999 – 2024 componenta structurală a deficitului bugetar din România s-a situat peste pragul de 3% din PIB, stabilit prin Pactul de Stabilitate și Creștere, aspect evidențiat în Graficul 2.

Cu alte cuvinte, din perspectiva structurală România nu a respectat consecvent spiritul Pactului de Stabilitate și Creștere pe parcursul ultimelor decenii.

La început de 2024 componenta structurală a deficitului bugetar este estimată la 7% din PIB, cel mai ridicat nivel din rândul țărilor Uniunii Europene și de două ori peste limita de 3% din PIB, introdusă prin Tratatul de la Amsterdam în 1997.

Intensificarea componentei structurale a deficitului bugetar în perioada recentă a fost determinată de implementarea de politici de venituri pro-ciclice în context electoral.

Date fiind aspectele de mai sus, probabilitatea implementării de măsuri de consolidare fiscal-bugetară pe termen scurt este foarte ridicată, mai ales că nivelul costurilor de finanțare se situează peste ritmul de creștere al activității economice pe scadența lungă.

Nu în ultimul rând, atrag atenția cu privire la faptul că economia națională se află la finalul modelului de creștere din ultimele decenii (determinat de forțele aderării la Uniunea Europeană), iar discontinuitatea reformelor structurale a condus la poziționarea pe ultimele locuri în UE din perspectiva alocărilor pe cercetare-dezvoltare, digitalizare, ponderea populației cu studii universitate, calitatea reglementării și gradul de dezvoltare a pieței de capital.