Recenta carte a cunoscutului istoric american Larry L. Watts[1], România,energia nucleară și bomba atomică. Horia Hulubei și rădăcinile politicii, vol. I, apărută anul trecut în limba engleză la editura Rao, stârnește, începând chiar de la titlu, interesul unor categorii largi de cititori. Mai întâi, sunt cei care au informații despre profesorul Horia Hulubei (1896-1972), întemeietorul Institutului de Fizică Atomică (IFA) de pe Platforma Măgurele și, în primul rând, cei care au fost legați în vreun fel față de IFA și/sau de cel mai mare dintre institutele de cercetare de pe această platformă, Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei (IFIN-HH), ca și de Facultatea de Fizică a Universității din București, mutată acum cinci decenii din centru la Măgurele.

Dar, de fapt, numele lui Hulubei este cunoscut unui public mult mai numeros. Așa cum arată și autorul american, fizicianul român a fost un erou al Primului Război Mondial, apoi, unul dintre organizatorii aviației civile din România, întemeietorul catedrei de structura materiei de la Universitatea din București, unde mai înainte, pe vremea războiului, fusese rector… Multe dintre aceste aspecte au fost amintite de foști colaboratori, studenți sau vechi angajați ai IFA și/sau IFIN-HH, cu prilejul celei de-a 125-a aniversări a zilei sale de naștere, dar vorbitorii s-au concentrat pe realizările științifice și pe meritele sale în organizarea cercetării științifice din țară și mai ales pe Platforma Măgurele. Ceea ce aduce ca viziune nouă Larry L. Watts este prezentarea contribuției lui Hulubei în dobândirea independenței României față de marile puteri ale vremii sale prin impunerea și organizarea cercetării științifice românești ca factor de progres și, mai specific, prin promovara unei politici de colaborare internațională în acest domeniu, mai ales cu Franța, și dezvoltarea unei baze energetice proprii, ca garanție a independenței economice și politice.

Bazat pe o bibliografie impresionantă (doar titlurile cărților și articolelor citate ocupă 44 de pagini  din carte) și pe documente din 22 de arhive din 10 țări (preponderent ale României, ale SUA și ale unor organizații internaționale) autorul american pune în evidență activitatea lui Hulubei nu numai în domeniul științei, unde, în mod firesc, era cunoscută în  aspectele ei generale, ci mai ales în domeniul dipomației științifice și al politicii propriu-zise (legate de profesie) în condiții deloc prielnice: dictatura lui Carol al II-lea, teroarea Gărzii de Fier, al Doilea Război Mondial, apoi dictatura proletariatului împreună cu dominația sovietică … În tot acest timp, profesorul Hulubei a avut de înfruntat amenințări, persecuții, interogatorii, arestări, dar a reușit să treacă prin toate, impunându-și cu tact, insistență și competență punctul de vedere.

Așa cum apare din carte, imaginea lui Horia Hulubei vine să completeze ceea ce se știa până acum despre personalitatea savantului român. Influența sa asupra mai marilor vremii, de la  generalul Ion Antonescu, la Gheorghe Gheorghiu-Dej, a avut ca urmare acordarea unei importanțe sporite științei românești – evident, în limitele permise de  situația de atunci – iar ca rezultat pe termen lung, alegerea ca variantă de dezvoltare a bazei energetice a României a filierei canadiene de reactoare nucleare (moderator, apa grea, material fisionabil, uraniul natural), materializate acum la Cernavodă și contribuind la producerea energiei electrice în mod nepoluant și cu cea mai mare siguranță în funcționare. Până să se ajungă însă la această realizare, oamenii de știință – și în primul rând Horia Hulubei, – au trebuit să-i convingă pe oamenii politici români de justețea alegerii acestei filiere, care a devenit, după cum se știe, filiera noastră actuală de reactoare. Ca acest lucru să fie realizat, rămânea de rezistat presiunilor sovietice pentru adoptarea propriei lor soluții, prin intermediul căreia Uniunea Sovietică ar fi putut controla sectorul energetic din România. În acest fel, problema alegerii tipului de reactoare a devenit o parte componentă a luptei de emancipare de sub dominația sovietică. Și nu era vorba numai de aceasta, ci și de a evita  acel tip de reactoare expuse accidentelor cu urmări catastrofale, așa cum avea să fie în 1986 evenimentul de la Cernobîl, precedat de alte defecțiuni de acest fel de pe teritoriul URSS mai puțin cunoscute publicului, dar menționate de Larry L. Watts în cartea sa.

Este important de remarcat faptul că autorul american a reușit să prezinte epoca de la Primul la al Doilea Război Mondial și perioada următoare (până la începutul anilor 1960) fără o atitudine părtinitoare. Istoria personală a lui Hulubei l-a legat pe acesta de Franța, iar acest fapt, ca și respingerea influenței Gărzii de Fier în Universitatea din București în acea perioadă l-au apropiat virtual pe savant de Ion Antonescu, ceea ce a stârnit ura Gărzii, astfel că, după război, a întâmpinat dificultăți din partea autorităților comuniste. Imparțialitatea autorului american în relatarea evenimentelor și în interpretarea acestora nu cruță nici erorile de apreciere ale guvernului SUA cu privire la România[2]. Și relațiile lui Hulubei cu Gheorghiu-Dej[3], susținătorul planurilor lui Hulubei, sunt văzute într-o lumină nouă, marele fizician și conducătorul PCR având în comun  nu doar dorința de independență pentru România[4]. Ca autor al câtorva cărți despre țar noastră, Larry L. Watts are și o explicație pentru succesul de mare perspectivă și durată al demersurilor lui Hulubei: experiența poporului român acumulată de-a lungul secolelor în care a trebuit să facă față vecinătății cu trei imperii, Otoman, Rusesc și Austro-Ungar.

Dar Hulubei a avut de luptat și cu ideologizarea științei, tendință manifestată în Germania lui Hitler, prin respingerea așa-numitei fizici evreiești, iar în Uniunea Sovietică a lui Stalin și Hrușciov, prin dogmele materialismului dialectic de sursă leninistă. Ideologizarea fizicii a fost reprezentată la noi în țară de persoane mediocre și fără operă și totodată adversari înverșunați și detractori ai directorului IFA. Hulubei i-a învins, având ca sprijin colegi eminenți, care l-au secundat în timpul directoratului său la Măgurele, astfel că, în acest caz, ideologia materialismului dialectic de origine sovietică nu a putut produce pagubele suferite, de exemplu, de agricultura românească afectată de pseudometodele de import din URSS ca  plantarea porumbului în cuiburi așezate în pătrat, sau condamnarea geneticii.

Să mai remarcăm și faptul că oamenii de știință autentici din Rusia Sovietică s-au împotrivit în diverse moduri invaziei politicii în  știință (declanșată de ideologul oficial A. A. Jdanov). Unul dintre aceștia, D. I. Blohințev, amintit de Watts ca fiind inițial un adept al ideilor jdanoviste, a fost în final un apărător al mecanicii cuantice, expusă în epocă acestui atac ideologic. Nici nu putea fi altfel, deoarece Blohințev a avut contribuții în acest domeniu al științei. Între altele, cartea lui, Bazele mecanicii cuantice[5], a devenit manualul de bază pentru multe promoții de fizicieni de la noi din țară, inclusiv pentru autorul acestei cronici. În cartea lui Blohințev,  partea ideologică se rezumă la doar câteva fraze consacrate lui Engels, Lenin și Jdanov, tot restul fiind rezervat științei propriu-zise. Pare un fel de impozit pentru ideologie, fără de care cartea n-ar fi fost publicată. Orice dizidență era crunt reprimată în URSS, iar fizicienii sovietici erau supuși unei situații pardoxale: pe de o parte, mecanica cuantică trebuia respinsă, pe de alta, era folosită pentru proiectarea bombei atomice sovietice…

Oamenii de știință adevărați manifestă solidaritate de breaslă chiar împotriva politicii oficiale a țării lor de proveniență. Există fotografii cu Hulubei și Blohințev întreținându-se prietenește.

Toate cele relatate de Larry L Watts, așa cum am văzut, sunt pline de interes; ele fac și mai așteptată apariția volumului al II-lea al cărții (din cele trei anunțate de autor).

Autor al recenziei:  Gheorghe Stratan, profesor universitar  în domeniul istoriei științei. Este absolvent al Facultății fizică a Universității din București (promoția 1965) și doctor în fizică al aceleiași universități (din 1974). Din 1968 este cercetător al Institutului de Fizică Atomică din Măgurele iar din 2013 – profesor și cercetător științific în Laboratorul Bogoliubov de Fizică Teoretică de la Institutului Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna, IUCN-Dubna. 

În 1994 primește medalia de aur Primo Rovis a Fundației Internaționale Trieste pentru Progresul și Libertatea Științei, acordată pentru contribuția la popularizarea și apărarea științei autentice. Juriul a avut în vedere articolele din presa vremii și în special cartea Țara Bazaconiilor. False valori în știința românească.

Între 2000 și 2003 este președinte al Consiliului Științific al Institutului de Fizică și Inginerie Nucleară Horia Hulubei din Măgurele, membru al Consiliului Științific al IUCN-Dubna (2003) și, timp de cinci ani, 2003-2008, șeful Catedrei de Istoria și Metodologia Științei de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Note:

[1] Romania, nuclear energy & the atomic bomb, Vol. 1, Horia Hulubei and the roots of policy, Rao, București, 2023.

[2] Lăsăm cititorilor descoperirea acelor locuri din cartea lui Watts.

[3] Nici Antonescu, nici Gheorghiu-Dej nu sunt înfățișați în carte cumva laudativ. Sunt prezentate doar faptele.

[4] Cercetătorii din prima generație a IFA, povesteau că Gheorghiu-Dej venea însoțit doar de șofer, vizita câte un laborator și stătea de vorbă cu cercetătorii. Se pare că era interesat de știință.

[5] Tradusă în limba română la Editura Tehnică în 1954.

* Cine este Larry Watts?

În calitate de consultant principal și șef al biroului din București al Proiectului pentru Relații Etnice (PER), cu sediul la Princeton, Larry Watts a organizat discuții între autoritățile guvernamentale și minoritățile etnice cu scopul de a diminua tensiunile etnice și de a instituționaliza comunicarea interetnică în perioada 1991-1997. Eforturile sale au culminat cu mai multe acorduri revoluționare și cu crearea mai multor instituții noi, precum Consiliul pentru Minorități Naționale și Departamentul pentru Prevenire din cadrul Inspectoratului General al Poliției. Dr. Watts și-a reluat activitatea în acest domeniu în cadrul Mesei rotunde pentru relații etnice cu sediul la București în 2014.

În calitate de consilier pe probleme de reformă a sectorului de securitate al autorităților române de securitate națională de la începutul anilor 1990 până în 2004, Dr. Watts a contribuit la conceperea Colegiului Național de Apărare din România ca un incubator de expertiză civilă în domeniul apărării și, în colaborare cu miniștrii apărării și șefii de stat-major români succesivi, la elaborarea elementelor reformei militare postcomuniste a României, esențiale pentru cooperarea în cadrul Parteneriatului pentru Pace și integrarea în NATO.

Înainte de COVID, Larry Watts a predat cursuri despre informații, securitate și Războiul Rece în cadrul programului de masterat în studii de securitate de la Universitatea din București.

În 2013, Dr. Watts a fost ales membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România.