Bunia, capitala provinciei Ituri, epicentrul noii epidemii de Ebola declarate pe 15 mai în estul Republicii Democrate Congo (RDC), se confruntă cu această criză gravă pe fondul negării, tensiunii sociale, conflictului armat şi lipsei de resurse medicale, relatează duminică EFE.
Boala se răspândeşte cu repeziciune şi, conform celor mai recente date de la guvernul congolez, a provocat deja 204 decese “probabile” şi 867 de cazuri “suspecte”.
Bunia are aproape 693.000 de locuitori, printre care se numără şi cei care “nu cred pe deplin” în acest focar, al 17-lea care loveşte RDC, potrivit lui Jean Mari Ezadri, coordonatorul adjunct al societăţii civile din oraş, care a vorbit la telefon cu EFE.
“În comunitate, în special în rândul sectoarelor mai puţin educate ale societăţii, mulţi nu cred pe deplin în asta. Profund ataşată tradiţiilor şi religiei, o parte a populaţiei crede că totul este o invenţie”, a deplâns Ezadri.
Această neîncredere a alimentat un incident joi, când protestatari furioşi au dat foc mai multor corturi la Spitalul General de Referinţă din Rwampara, localitate de la periferia oraşului Bunia, după ce familia şi prietenii unui tânăr care ar fi murit din cauza virusului au fost împiedicaţi să-i ridice trupul pentru a-l înmormânta.
“Calmul a revenit”, a afirmat liderul societăţii civile locale.
Ministrul comunicaţiilor congolez, Patrick Muyaya, a confirmat pentru EFE că şase pacienţi care au fugit din centru “au fost localizaţi şi primesc în prezent tratament”.
Muyaya a subliniat că “măsurile de securitate au fost consolidate pentru a garanta continuitatea îngrijirii şi siguranţa personalului medical”.
Asistentul medical Jules Bagira lucrează în unitatea de supraveghere epidemiologică a zonei sanitare din Rwampara. El consideră că răspândirea rapidă a virusului “demonstrează că populaţia nu este informată despre cum să se protejeze prin măsuri obligatorii de igienă şi sănătate”.
“De la declararea focarului la Kinshasa, am primit multe cazuri. Acordăm asistenţă unui număr între zece şi 16 persoane pe zi. Este prea mult”, a apreciat Bagira pentru EFE.
“Cu acest număr de cazuri, suntem îngrijoraţi de capacitatea noastră, care este foarte limitată. Vom solicita înfiinţarea de centre de recepţie suplimentare”, a continuat lucrătorul medical. Cu toate acestea, Bagira a dat asigurări că “îngrijirea este oferită eficient” cu “materialele necesare” care permit “tratarea simptomelor precum febra, slăbiciunea şi diareea”.
Fără să fie conştientă de acest coşmar, o parte a populaţiei pare să-şi ducă viaţa de zi cu zi fără o preocupare aparentă faţă de epidemie, chiar dacă spitalele sunt pline de pacienţi.
Din acest motiv, liderii comunitari, autorităţile provinciale, poliţia şi armata au convenit să intensifice campaniile de conştientizare şi să prevină răspândirea virusului Ebola Bundibugyo, o tulpină cu o rată de mortalitate cuprinsă între 30% şi 50%, pentru care nu există un vaccin autorizat sau un tratament specific, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
“Ne concentrăm pe această comunicare de masă în toate zonele cu trafic intens: taxiuri, autobuze, şcoli, biserici, universităţi (…). Cei care înţeleg, fără frică sau neîncredere, implementează mai uşor măsurile”, a explicat Ezadri.
Dar moralul asistenţilor medicali scade din cauza lipsei echipamentului de protecţie.
Ezadri a povestit că, în timpul unei “lungi conversaţii” cu Ordinul Naţional al Asistenţilor Medicali din RDC, aceşti profesionişti “s-au plâns de lipsa de protecţie în îngrijirea pacienţilor”.
“Ei susţin că sunt expuşi deoarece impermeabilele, mănuşile şi ghetele promise încă întârzie să ajungă, chiar dacă trebuie să continue să lucreze. De asemenea, au deplâns distribuirea şi alocarea lentă a acestor echipamente”, a adăugat el.
La pericolul epidemiei se adaugă prezenţa diferitelor grupări armate, cum ar fi Forţele Democratice Aliate (ADF), care au legături difuze cu organizaţia jihadistă Statul Islamic, şi Cooperativa pentru Dezvoltarea Congo (Codeco).
Ituri, o provincie la graniţa cu Uganda şi Sudanul de Sud, este bogată în aur, iar minele sale sunt râvnite de aceste grupări, care atacă populaţia civilă. Conflictele cu armata congoleză au dus la peste 273.000 de persoane strămutate intern în Ituri, potrivit ONU.
Prin urmare, Ezadri a cerut transferul cazurilor confirmate de Ebola din Mungwalu, un oraş minier din Ituri, către instalaţii mai sigure din Bunia; şi intensificarea campaniilor de conştientizare în mine, unde măsurile de igienă sunt rareori respectate.
“Grupările armate”, a avertizat el, “pot apărea în orice moment. Sunt imprevizibile şi atacă sporadic”.
| Știri BVB