România se află într-un moment de tranziție în dezvoltarea pieței energiei regenerabile, în care ritmul investițiilor trebuie însoțit de modernizarea rețelelor și de dezvoltarea capacităților de stocare, afirmă Roxana Gureanu, CEO Parapet, într-un interviu acordat Financial Intelligence. Potrivit acesteia, lipsa flexibilității sistemului energetic, evidențiată și de situația din această vară, arată că următoarea etapă de dezvoltare nu va mai fi definită de numărul de megawați instalați, ci de capacitatea de a integra eficient energia regenerabilă, prin investiții în baterii, infrastructură și digitalizare.
***
Cum evaluați momentul în care se află piața energiei regenerabile din România? Suntem încă într-o fază de expansiune accelerată sau începe o etapă de maturizare?
Roxana Gureanu: Suntem într-un moment de inflexiune, în care expansiunea accelerată începe să întâlnească maturizarea pieței. Pe de o parte, apetitul investițional rămâne foarte ridicat, pipeline-ul de proiecte este consistent iar România continuă să stabilească noi recorduri în producția de energie regenerabilă. Cel mai recent exemplu este cel de pe 31 iulie 2026, când producția instantanee a parcurilor fotovoltaice a atins un nou maxim istoric de 3.016 MW. Acest lucru confirmă că energia regenerabilă nu mai este doar o promisiune pentru viitor, ci o componentă esențială a mixului energetic național.
Pe de altă parte, ultimele luni ne-au demonstrat că dezvoltarea de noi capacități de producție nu mai este suficientă dacă nu este însoțită de investiții în infrastructura care le susține. Situația prin care trecem zilele acestea este cea mai bună dovadă: Reducerea producției de la Cernavodă arată cât de vulnerabil poate deveni sistemul energetic atunci când flexibilitatea lipsește. Autoritățile au instituit starea de alertă pentru luna august și au inițiat demersuri pentru importuri de energie, în condițiile în care România produce cantități importante de energie solară în timpul zilei, însă, odată cu apusul soarelui și creșterea consumului, ajunge să importe frecvent aproximativ 1.700 MW. Așadar, provocarea nu mai este producția de energie regenerabilă, ci capacitatea de a o păstra și utiliza exact atunci când este nevoie.
Concluzionând, expansiunea energiei regenerabile continuă, însă următoarea etapă de dezvoltare nu va mai fi definită doar de numărul de megawați instalați. Va fi definită de capacitatea sistemului de a integra această energie în condiții de siguranță și eficiență. Asta înseamnă investiții accelerate în capacități de stocare, modernizarea rețelelor de transport și distribuție, digitalizare și noi competențe tehnice. Fără aceste elemente, ritmul impresionant de dezvoltare al regenerabilelor va fi limitat tocmai de infrastructura care ar trebui să îl susțină.
Care este cea mai mare provocare astăzi: finanțarea, autorizarea, rețeaua sau disponibilitatea echipamentelor?
Roxana Gureanu: În acest moment, finanțarea nu mai reprezintă principala provocare – capital există, iar interesul investitorilor pentru proiectele regenerabile rămâne ridicat. De asemenea, comparativ cu perioada 2021–2022, lanțurile de aprovizionare s-au stabilizat, iar echipamentele sunt acum mai ușor de găsit. Provocarea reală se află astăzi la intersecția dintre rețelele electrice, capacitățile de stocare și cadrul de autorizare. Cele trei sunt puternic interdependente: nu poți accelera dezvoltarea energiei regenerabile fără o rețea capabilă să preia noile capacități, fără sisteme de stocare care să asigure flexibilitatea și fără proceduri de autorizare suficient de rapide și predictibile. Criza energetică pe care o traversăm confirmă acest diagnostic.
E suficient să ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimele luni: la sfârșitul lui iunie România a avut, în orele de seară, cel mai ridicat preț la energie din Europa, de peste 4.200 lei pe MWh. În timpul zilei, energia este relativ ieftină datorită contribuției combinate a energiei nucleare și a fotovoltaicelor. Seara însă, când producția solară scade și consumul crește, prețul urcă pentru că, neavând unde să stocăm energia produsă în exces în timpul zilei, ajungem să importăm la un preț crescut dramatic de concurența cu alte țări pentru aceleași disponibilități limitate de energie. Aceasta este chiar definiția pentru un sistem care crește, dar nu ajunge la maturitate.
Mai există o provocare despre care se vorbește încă prea puțin: disponibilitatea forței de muncă calificate pentru noile tehnologii. În Italia, de exemplu, ANIE Confindustria estimează că aproximativ 70% dintre companiile de instalații și-au încetinit proiectele din cauza lipsei personalului tehnic calificat iar aproape o treime afirmă că au pierdut oportunități de business din același motiv. Această presiune va deveni din ce în ce mai mare pe măsură ce proiectele regenerabile evoluează către un nivel superior de complexitate. Sistemele de stocare în baterii (BESS), automatizarea, digitalizarea și integrarea software necesită competențe noi, pe care întreaga industrie europeană începe deja să le caute.
Care sunt principalele schimbări pe care le observați în profilul investitorilor care intră pe piața românească?
Roxana Gureanu: Profilul investitorilor se schimbă. În trecut, ei intrau pe piață pentru randamente mari și un sistem de subvenții favorabil. Acum, ei sunt atenți la bancabilitate. Investitorii se uită la cum se desfășoară execuția proiectului și se întreabă cât de sigur este mediul de afaceri. Tot mai mulți investitori instituționali – fonduri de infrastructură, producători independenți de energie (IPP) sau companii de utilități – intră pe piața românească având orizonturi pe termen mediu și lung. De aceea, ei evaluează nu numai proiectul în sine, ci și ecosistemul în care se livrează acesta. Ca urmare, se așteaptă altceva și de la companiile de inginerie, achiziții și construcții. Investitorii instituționali caută mai mult decât prețul cel mai mic atunci când vine vorba de construcție. Ei caută un contractor general care se aliniază unui set de valori. Vor să vadă transparență. Caută guvernanță corporativă, cu proceduri clare. Vor dovezi că furnizorul poate livra ceea ce a promis, fără surprize. Această evoluție în așteptări se vede la nivelul tuturor piețelor europene. Cu cât piața este mai matură, cu atât guvernanța devine un criteriu esențial de selecție.
Cred că Parapet are de câștigat din această schimbare. Având o platformă digitală proprie, extrem de complexă, Parapet oferă transparență și trasabilitate în fiecare proiect și în fiecare etapă a proiectului.
În paralel cu livrarea proiectelor la timp și în buget, Parapet a investit, de asemenea, în consolidarea structurilor de conducere. Punem accest pe procese interne mai robuste, o mai bună gestionare a riscurilor și pe o capacitate crescută de a implementa simultan proiecte complexe, în mai multe piețe europene.
Cum vedeți evoluția segmentului de stocare? Vor deveni bateriile o componentă standard a noilor proiecte regenerabile?
Roxana Gureanu: Energia regenerabilă nu mai reprezintă provocarea. Provocarea este ce facem cu ea după ce o producem. Tot ce observăm în aceste zile ne arată că lipsa stocării nu mai este deloc o problemă abstractă, ci una reală, tangibilă și de importanță maximă. Lipsa stocării schimbă prețul energiei și influențează stabilitatea sistemului, chiar securitatea energetică a țării. Fără capacitate de stocare, țara riscă să rămână fără energie exact când are nevoie de ea. Când Guvernul României declară stare de alertă la nivel național și negociază importuri energetice de urgență pentru a compensa lipsa flexibilității din sistem, mesajul este unul foarte clar.
Esența problemei ține de cele două momente distincte care influențează producția de energie regenerabilă. Ziua producem energie regenerabilă peste necesar, iar lipsa capacității de stocare ne obligă să vindem acest surplus mult mai ieftin. Seara, atunci când oamenii folosesc mai multă energie, suntem obligați să importăm la prețuri mult mai mari. Rezultatul se transpune în diferențe de trei-patru ori între prețul energiei în timpul zilei și cel din orele de seară. România ajunge să importe energie la costuri foarte mari tocmai când ar fi putut să folosească surplusul produs în cursul aceleiași zile. Sistemele de stocare în baterii (BESS) rezolvă exact acest tip de situație. Consider că este un semnal pozitiv faptul că autoritățile române au autorizat în ultimele zile peste 400 MW de capacități noi, dintre care o treime reprezintă capacități de stocare.
La Parapet, avem trei șantiere deschise sau în curs de deschidere în județele Sibiu, Olt și Neamț pentru construcția de unități de stocare de 514 MWh. Din punctul de vedere al unui contractor EPC, stocarea schimbă felul în care funcționează industria. Eu cred că această schimbare se vede clar în modul de lucru de zi cu zi: nu mai suntem doar constructor, ci și integrator de sisteme software, management al energiei, siguranță în operare și conformitate. Complexitatea crește, însă la fel crește și valoarea pe care un contractor EPC o aduce proiectelor în care este implicat.
Rețelele electrice sunt considerate unul dintre principalele blocaje ale tranziției energetice. În ce măsură afectează acest lucru ritmul investițiilor?
Roxana Gureanu: Afectează direct și semnificativ. Rețeaua este infrastructura care face posibilă întreaga tranziție energetică și, în momentul de față, nu ține pasul cu ritmul de dezvoltare al noilor capacități de producție. Un raport Ember, publicat în aprilie 2026, arată că peste 120 GW de proiecte regenerabile planificate în Europa riscă să fie întârziate sau chiar blocate din cauza limitărilor rețelelor electrice. România se numără printre țările în care disponibilitatea capacităților de racordare reprezintă una dintre principalele bariere în dezvoltarea noilor investiții.
Am observat efectele acestei situații în toate cele trei piețe europene pe care le coordonez la Parapet. În Germania, de exemplu, investițiile în energie regenerabilă au crescut spectaculos, însă operatorii de sistem cheltuie anual miliarde de euro pentru măsuri de redispecerizare și gestionarea congestiilor din rețea. În Italia, dezvoltarea accelerată a proiectelor este însoțită de întârzieri în procesul de racordare iar în România există proiecte care au toate autorizațiile necesare, dar nu pot fi conectate la rețea în termenele planificate. Pentru orice contractor EPC, fiecare lună de întârziere a racordării înseamnă costuri suplimentare, mobilizarea mai îndelungată a resurselor și presiune asupra întregului calendar de execuție.
Situația actuală de la Cernavodă face această problemă și mai evidentă. Atunci când o sursă majoră de producție în bandă, precum energia nucleară, își reduce capacitatea iar rețeaua nu dispune nici de suficientă flexibilitate, nici de capacități de stocare pentru a valorifica surplusul de energie verde produs în timpul zilei, sistemul energetic ajunge sub presiune. Modernizarea rețelei nu mai este un proiect care poate fi amânat. A devenit o necesitate imediată, pentru că lipsa investițiilor în infrastructură costă deja mai mult decât investițiile în sine, prin energie importată la prețuri ridicate, restricții de producție și întârzieri în dezvoltarea noilor proiecte regenerabile.
Cum influențează modificările legislative și de reglementare deciziile investitorilor? România oferă în prezent suficientă predictibilitate?
Roxana Gureanu: Predictibilitatea este probabil cel mai important lucru pe care îl caută un investitor. România a făcut progrese, iar acest lucru trebuie spus. Au existat însă perioade în care schimbările legislative veneau prea des, cu prea puțină consultare, iar acest lucru și-a pus amprenta asupra încrederii investitorilor. Pe de altă parte, este corect să recunoaștem că, în prezent, piața s-a mai maturizat și că există un cadru care funcționează. Sigur, acesta poate fi perfecționat pentru a reflecta dinamismul pieței energiei.
Din perspectiva unui contractor EPC care activează și pe alte piețe europene, pot spune că nicio piață din Europa nu beneficiază de predictibilitate absolută. Diferența o face viteza cu care sunt corectate problemele și coerența cu care acționează instituțiile. O aliniere mai bună între strategia națională și procesele de la nivel local ar ajuta enorm.
La Parapet, ne-am construit un model de operare care încorporează acest tip de incertitudine în planificare. Lucrăm cu strategii structurate care iau în calcul riscuri de reglementare, geopolitice și de piață, tocmai pentru a putea livra predictibil chiar și atunci când contextul se schimbă.
România își poate consolida poziția de hub regional pentru investițiile în energie verde? Ce avantaje competitive avem față de alte piețe din Europa Centrală și de Est?
Roxana Gureanu: Categoric da și deja vedem începutul acestei consolidări. România are câteva avantaje pe care nu trebuie să le subestimăm: o tradiție inginerească de care beneficiem direct în proiectele noastre, un mix energetic diversificat, care include componentele nucleară, hidrologică, eoliană și solară, precum și o poziție geografică ce o face relevantă atât pentru piețele central-europene, cât și pentru cele din sud-est. Parapet este, cred, un exemplu bun în acest sens: o companie fondată în Cluj, care astăzi livrează proiecte pe unele dintre cele mai competitive piețe europene, precum Germania, Austria sau Italia, demonstrând că și din România poți construi o companie competitivă la nivel european.
Trebuie să recunoaștem însă și faptul că România poate îmbunătăți viteza proceselor administrative, astfel încât autorizarea și racordarea să poată ține pasul cu ritmul de dezvoltare al proiectelor. În regiunea noastră, competiția pentru investiții este din ce în ce mai puternică, Polonia, Grecia și Bulgaria accelerând, la rândul lor, dezvoltarea energiei regenerabile. Dacă România nu va reuși să își modernizeze rețeaua și să își dezvolte capacitățile de stocare în ritmul cerut de dinamismul pieței energiei, riscă să piardă teren în fața altor țări care se mișcă mai repede în această direcție.
Un alt avantaj, despre care însă nu se discută îndeajuns, este capacitatea României de a exporta competențe, nu doar de a atrage investiții. Vedem asta la Parapet: echipele noastre românești lucrează pe șantiere din Germania și Italia, aducând experiență și calitate apreciate de clienții noștri internaționali. Această dimensiune – România ca exportator de know-how – reprezintă un diferențiator real, pe care ar trebui să îl promovăm mai mult.
Reconstrucția Ucrainei reprezintă, de asemenea, o oportunitate strategică pentru România. Avem toate premisele să devenim principalul hub regional pentru proiectele de infrastructură destinate pieței ucrainene, valorificând poziția geografică și experiența tehnică a companiilor românești.
Care sunt principalele direcții de dezvoltare ale Parapet pentru următorii ani?
Roxana Gureanu: Sunt trei direcții principale spre care ne îndreptăm atenția. Prima și poate cea mai importantă este consolidarea pe piețele unde suntem deja activi: România, Germania și Italia. Am crescut foarte rapid în ultimul an, practic ne-am multiplicat de aproape patru ori cifra de afaceri, iar acum prioritatea este să ne asigurăm că această creștere este sustenabilă. Asta înseamnă disciplină operațională, procese solide și o structură de conducere care să poată gestiona complexitatea operațională simultană a mai multor piețe.
A doua direcție o reprezintă dezvoltarea capabilităților pe zona de stocare în baterii (BESS) și repowering. După cum spuneam, stocarea transformă fundamental ceea ce înseamnă să fii un contractor EPC. În România desfășurăm deja proiecte de peste 500 MWh în zona de stocare, am finalizat primul proiect de repowering din țară și vedem aceste două linii de business crescând semnificativ ca pondere în portofoliul nostru în următorii doi-trei ani.
A treia direcție este digitalizarea și investiția constantă în tehnologii noi. Am dezvoltat intern o platformă care integrează proiectarea, achizițiile, construcția și operarea într-un singur ecosistem digital. Cred că acesta este unul dintre cei mai importanți diferențiatori ai noștri și un instrument esențial pentru a livra cu transparență și predictibilitate, pe măsură ce proiectele devin din ce în ce mai complexe. Nu în ultimul rând, participăm în programul MoonShotX, care ne oferă vizibilitate internațională și acces la ecosisteme de investiții care să ne ajute să creștem.
Dacă ar exista o singură măsură pe care autoritățile ar putea să o adopte pentru accelerarea investițiilor în regenerabile, care ar fi aceasta?
Roxana Gureanu: Dacă ar fi să aleg, aș alege, de fapt, o „supermăsură” care cuprinde două componente extrem de relevante și care nu pot funcționa una fără cealaltă: accelerarea și simplificarea procesului de racordare la rețea, corelată cu o investiție masivă în capacități de stocare. Le pun împreună pentru că reprezintă două fațete ale aceleiași monede. Poți avea cele mai bune proiecte de energie regenerabilă, poți avea finanțare, poți avea echipe de execuție excelente, dar dacă nu ai unde să le conectezi și nu ai unde să stochezi energia produsă, impactul pentru consumator este aproape inexistent.
Ceea ce se întâmplă în aceste săptămâni de vară ar trebui să fie un semnal de alarmă extrem de puternic. Am pierdut o parte semnificativă din producția nucleară din cauza secetei, într-un context climatic care va deveni din ce în ce mai frecvent și mai dificil. Exact în acest moment, când energia regenerabilă ar fi putut compensa o parte din acest deficit, sistemul nu a avut flexibilitatea necesară, tocmai pentru că nu dispune de suficiente capacități de stocare, iar rețeaua nu este încă pregătită să gestioneze eficient variabilitatea producției. Este un cerc vicios pe care trebuie să îl întrerupem cât mai repede.
Un lucru pozitiv este că autoritățile încep să reacționeze. ANRE continuă să accelereze autorizarea noilor investiții, inclusiv a proiectelor de stocare, iar Transelectrica avansează proiecte de modernizare a rețelei. Este însă esențial ca acest ritm să devină regula, nu excepția. Ca EPC, noi putem livra: avem capacitatea, competențele și proiectele. Ceea ce ne trebuie este un cadru administrativ și o infrastructură care să țină pasul cu viteza de dezvoltare a pieței.
| Știri BVB