România a devenit unul dintre pilonii prezenței NATO pe flancul sud-estic și la Marea Neagră, iar Statele Unite ar trebui să susțină extinderea rolului său de furnizor regional de securitate, apreciază The Heritage Foundation într-un amplu raport dedicat relației româno-americane. Think tank-ul american pune un accent special pe prezența rotațională americană și aliată, dezvoltarea bazei Mihail Kogălniceanu, sistemul Aegis Ashore de la Deveselu și modernizarea accelerată a Armatei Române. Autorii merg însă mai departe și propun ca România să își extindă propriile forțe rotaționale din Polonia, preluând o parte din contribuția britanică și permițând Londrei să își concentreze forțele asupra apărării statelor baltice.
După energie – unde energia nucleară, gazele din Neptun Deep și Coridorul Vertical sunt identificate drept domenii strategice pentru aprofundarea parteneriatului româno-american – raportul The Heritage Foundation acordă un spațiu amplu cooperării militare dintre România și Statele Unite.
În documentul „U.S.–Romanian Relations: A Pivotal Partnership in an Unstable Region”, publicat la 8 septembrie, Jordan Embree și Anthony B. Kim susțin că România a devenit, de la aderarea la NATO în 2004, unul dintre contributorii constanți ai Alianței și reprezintă în prezent un punct de sprijin al prezenței NATO atât pe flancul sud-estic, cât și la Marea Neagră.
Autorii remarcă investițiile importante realizate de România în infrastructura militară tocmai pentru a permite o prezență rotațională extinsă a forțelor americane și ale celorlalți aliați NATO.
-
Mihail Kogălniceanu, nod strategic pentru prezența militară americană
Un rol central în analiza Heritage Foundation îl ocupă Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu, descrisă drept un nod esențial pentru operațiunile de descurajare ale NATO pe flancul estic.
Baza găzduiește militari și echipamente americane și ale altor state NATO, iar Statele Unite rotesc în mod regulat unități de luptă prin Mihail Kogălniceanu, prezența acestora având inclusiv rolul de a transmite Rusiei un semnal de descurajare.
Heritage remarcă însă o evoluție importantă în postura militară americană: forțele SUA s-au concentrat tot mai mult spre nordul flancului estic, mai aproape de zonele considerate cele mai vulnerabile ale NATO, precum Coridorul Suwałki. În acest context, investițiile României în Mihail Kogălniceanu capătă o importanță strategică suplimentară.
Raportul amintește programul de modernizare de aproximativ 2,5 miliarde de euro, care include infrastructură capabilă să deservească până la 20.000 de militari și extinderea pistelor pentru o gamă mai largă de aeronave militare, inclusiv F-35.
După finalizarea investițiilor, Mihail Kogălniceanu ar urma să devină, potrivit Heritage, una dintre cele mai mari baze aeriene de pe teritoriul NATO, unul dintre principalele hub-uri logistice și operaționale ale Alianței și un punct major pentru proiectarea forței.
Importanța bazei a fost evidențiată și recent, la 30 august, când președintele Nicușor Dan și ministrul Apărării, Radu Miruță, s-au întâlnit la Mihail Kogălniceanu cu o delegație a Camerei Reprezentanților din Congresul SUA, condusă de Mike Rogers, președintele Comisiei pentru Forțe Armate. Oficialii au discutat inclusiv cu militarii americani dislocați în bază și au analizat infrastructura aflată în dezvoltare.
Ministrul Apărării a subliniat atunci că „prezența americană rămâne o componentă esențială a posturii aliate de descurajare și apărare”.
-
Heritage: Este în interesul SUA ca România să aibă capacitatea de a descuraja agresiunea Rusiei
Argumentul strategic al think tank-ului pornește inclusiv de la particularitățile Mării Negre. Convenția de la Montreux limitează prezența navală a statelor neriverane, inclusiv a Statelor Unite, ceea ce mărește importanța militară a aliaților NATO riverani – România, Bulgaria și Turcia. În consecință, apreciază autorii, este în interesul Statelor Unite ca aceste trei state să dispună de suficientă putere navală pentru descurajarea agresiunii ruse și împiedicarea dominației Rusiei asupra Mării Negre.
Infrastructura militară românească este privită în acest context nu doar ca un element al apărării României, ci ca parte a capacității SUA și NATO de a proiecta putere și de a răspunde unei eventuale agresiuni pe flancul estic.
Heritage evidențiază atât Mihail Kogălniceanu, cât și baza de la Deveselu, care găzduiește sistemul american Aegis Ashore. Cele două facilități permit Statelor Unite să proiecteze putere în regiunea Mării Negre și contribuie la apărarea spațiului european.
-
România, de la beneficiar de securitate la „furnizor de securitate”
Una dintre ideile centrale ale raportului este transformarea României într-un furnizor regional de securitate în cadrul NATO.
Heritage enumeră în acest sens participarea României la Grupul operativ pentru combaterea minelor marine din Marea Neagră, structurile multinaționale NATO, exercițiile aliate, pregătirea piloților ucraineni pe F-16 și dezvoltarea unor noi capacități militare.
Grupul de luptă NATO din România, condus de Franța, dispune de cel puțin 1.500 de militari poziționați în țară și are capacitatea planificată de a ajunge la aproximativ 5.000 de militari pentru exerciții comune sau operațiuni. România și Bulgaria se află, totodată, sub coordonarea Headquarters Multinational Division South-East de la București.
-
Heritage propune extinderea forțelor rotaționale românești din Polonia
Una dintre cele mai interesante recomandări ale raportului privește însă nu forțele aliate dislocate în România, ci forțele românești desfășurate pe teritoriul altor aliați NATO.
The Heritage Foundation recomandă administrației americane și Congresului să sprijine extinderea rolului regional de securitate al României și afirmă că Washingtonul ar trebui să încurajeze Armata Română să își extindă forțele rotaționale EFP din Polonia pentru a înlocui actualele contribuții britanice.
O asemenea redistribuire ar permite, în viziunea autorilor, eliberarea unor forțe britanice pentru întărirea apărării regiunii baltice.
Propunerea este relevantă pentru modul în care Heritage vede viitoarea arhitectură de securitate a flancului estic: România nu mai apare doar drept stat care găzduiește forțe americane și NATO, ci drept aliat capabil să furnizeze el însuși forțe pentru apărarea altor state membre.
Statele Unite ar trebui, de asemenea, să continue cooperarea în domeniul exercițiilor militare și să sprijine România în dezvoltarea capabilităților relevante direct pentru apărarea flancului estic și care sunt insuficiente la nivelul Alianței.
-
Modernizarea Armatei: F-35, F-16, Patriot, HIMARS, Abrams și apărarea anti-dronă
Raportul trece în revistă și amploarea procesului de modernizare militară a României. În domeniul aerian, Heritage evidențiază extinderea flotei F-16 și programul pentru achiziția F-35, România devenind în 2024 al 20-lea participant la programul F-35, prin semnarea documentelor pentru achiziția a 32 de aeronave.
Sunt menționate, de asemenea, sistemele Patriot, dezvoltarea capacităților counter-UAS și achizițiile destinate apărării aeriene.
Forțele terestre sunt analizate prin prisma sistemelor HIMARS, tancurilor Abrams, obuzierelor autopropulsate K9, vehiculelor blindate și dronelor Bayraktar TB2.
În domeniul naval, Heritage consideră că România a rămas în urmă față de celelalte categorii de forțe, dar apreciază că Bucureștiul încearcă să recupereze decalajul prin achiziția de nave și sisteme de apărare a litoralului, inclusiv Naval Strike Missile.
-
Marea Neagră, energie și apărare – aceeași miză strategică
Raportul Heritage conturează, în ansamblu, o perspectivă în care energia, infrastructura și apărarea nu mai sunt domenii separate ale relației dintre România și Statele Unite.
Gazele din Marea Neagră, energia nucleară, Coridorul Vertical, infrastructura de transport, baza Mihail Kogălniceanu, Deveselu și modernizarea Armatei Române fac parte din aceeași arhitectură strategică.
Mesajul Heritage este că o Românie capabilă să exporte energie, să găzduiască și să susțină logistic forțe NATO, dar și să desfășoare propriile forțe în alte state de pe flancul estic, poate deveni unul dintre principalii piloni ai securității americane și euroatlantice în regiunea Mării Negre.
În recomandarea adresată direct Washingtonului, formularea Heritage este explicită: SUA ar trebui să susțină emergența României ca furnizor regional de securitate și să încurajeze Bucureștiul să își asume un rol militar mai amplu în apărarea flancului estic.
Astfel, dacă pe dimensiunea energetică raportul vede România drept un potențial furnizor regional de energie, pe dimensiunea militară îi atribuie o evoluție similară: de la stat protejat de arhitectura de securitate euroatlantică la stat care contribuie direct la securitatea și descurajarea militară a întregii regiuni.
| Știri BVB