Update articol:
DEŞI, DUPĂ DECLANŞAREA CRIZEI FINANCIARE GLOBALE, BĂNCILE CENTRALE S-AU PLASAT PE POZIŢIA DE CUMPĂRĂTOR NET DE AUR

Banca Naţională a României nu a efectuat cumpărări de aur, după 2010

Banca Naţională a României nu a efectuat cumpărări de aur după 2010, potrivit informaţiilor transmise către www.financialintelligence.ro, deşi, în raportul anual pe 2017, Banca noastră Centrală susţine că, în special după declanșarea crizei financiare globale, băncile centrale s-au plasat pe poziția de cumpărător net de aur. 

Din totalul cantității de aur, aproximativ 41% se află depozitat în ţară, diferenţa aflându-se în custodie la Banca Angliei. Se pare că nu primim dobândă pentru aur, aşa cum primesc alte bănci centrale, ci dăm Băncii Angliei, anual, 309.000 lei pentru depozitarea acestuia.  

În ultima perioadă, băncile centrale şi-au repatriat aurul, argumentând „diversificarea riscului, în condițiile în care concentrarea în anumite conturi din afara țărilor respective era de peste 70% din totalul rezervelor de aur ale acestor țări, dar și inducerea unui efect pozitiv asupra încrederii populației din țările respective”.  Referitor la posibila repatriere a aurul de la Banca Angliei, Banca Naţională a României ne-a transmis că urmăreşte şi analizează în permanență evoluţiile înregistrate pe pieţele financiare internaţionale. Potrivit Raportului BNR pe 2017, aurul tinde să își recâștige rolul strategic în activitatea de administrare a rezervelor internaționale, fiind unul dintre puținele active acceptate fără rezerve în obiectivele investiționale ale băncilor centrale.

Urmăriţi, mai jos, răspunsurile oficialilor BNR la câteva întrebări referitoare la rezerva noastră de aur, dar şi ce se prezintă în Raportul anual BNR pe 2017 privind stocul de aur.  

………………

Reporter: Cât aur a cumpărat Banca Centrală după 2010 și până în prezent, având în vedere că băncile centrale s-au plasat, în ultima perioadă, pe poziția de cumpărător net de aur (cf Raportului anual BNR din 2017)?

BNR: Informaţiile privind evoluţia rezervelor de aur sunt diseminate periodic în cadrul publicaţiilor disponibile pe pagina web a instituţiei. Cu toate acestea, vă informăm că în perioada menţionată Banca Naţională a României nu a efectuat cumpărări de aur.

Raportul BNR pe 2017, consultat de www.financialintelligence.ro, precizează:

”Până în anul 2009, băncile centrale reprezentau al doilea furnizor de aur pe piață după sectorul de producție minieră. Ulterior, pe fondul efectelor crizei financiare și al intrării politicilor monetare ale băncilor centrale de referință într-o etapă nouă și fără precedent, abordarea băncilor centrale față de rezervele de aur s-a schimbat și s-a reflectat în reducerea vânzărilor efectuate de către băncile centrale din statele europene și în creșterea cumpărărilor efectuate de către băncile centrale ale statelor emergente din America Latină, Orientul Mijlociu și Asia.

Astfel, începând cu anul 2010, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, chiar dacă au cumpărat la prețuri mai mari, băncile centrale s-au plasat pe poziția de cumpărător net de aur, iar cererea provenită de la acestea a crescut semnificativ – de la mai puțin de 2% din totalul cererii de aur la nivel mondial în 2010 la 14% în anul 2014. Chiar și băncile centrale semnatare ale celor patru acorduri de vânzare de aur s-au retras complet de pe piața aurului, fapt ce a contribuit semnificativ la tendința de creștere a prețului aurului în ultimii ani”.

 

Reporter: Vă rugăm să ne detaliați unde sunt depozitate cele 103,7 tone de aur, rezerva de aur a României? Care este suma anuală pe care o achită BNR la Banca Angliei pentru rezervele de aur ținute acolo?

BNR: Vă comunicăm că, aşa cum se precizează şi în informaţiile diseminate periodic de banca centrală prin publicaţiile sale, din totalul cantității de aur, aproximativ 41% se află depozitat în ţară, diferenţa aflându-se în custodie la Banca Angliei.

În ceea ce priveşte cheltuielile totale aferente deţinerilor de aur ale BNR – incluzând taxa de custodie pentru stocul de aur menținut în străinătate – sunt publicate periodic în rapoartele anuale ale instituției (disponibile la adresa: http://www.bnr.ro/Publicatii-periodice-204.aspx), în cadrul capitolului dedicat situațiilor financiare ale băncii centrale – Capitolul 16.

Reporter: Având în vedere tendința băncilor centrale de a repatria aurul (cf Raportului anual BNR din 2017), vă rugăm să ne spuneți dacă BNR intenționează să repatrieze aurul și în ce cantitate?

BNR: În vederea îndeplinirii atribuțiilor principale conferite prin Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, privind administrarea rezervelor internaţionale ale României, Banca Naţională a României urmăreşte şi analizează în permanență evoluţiile înregistrate pe pieţele financiare internaţionale.

În acest context, deciziile privind administrarea rezervei de aur de către Banca Națională a României sunt adoptate în scopul adaptării în mod corespunzător, astfel încât să fie asigurate în permanență siguranţa, lichiditatea şi rentabilitatea în cadrul activităţii de administrare a rezervelor internaţionale, în conformitate cu prevederile Statutului Băncii Naționale a României şi strategiei de administrare anuale a rezervelor internaţionale ale României.

Raportul BNR pe 2017, consultat de www.financialintelligence.ro, precizează:

„Redobândirea de către aur a rolului de activ strategic, dar și creșterea tensiunilor geopolitice la cote alarmante, mai ales în prima parte a anului 2014 (alipirea Crimeii la Rusia, evenimentele din Ucraina și Orientul Mijlociu), au determinat reanalizarea de către decidenții din cadrul băncilor centrale a politicilor privind distribuția în conturile din afara țării a rezervelor fizice de aur, tendință remarcată mai ales în Europa. Băncile centrale din Germania, Olanda și Austria sunt printre principalele autorități monetare care au anunțat, într-un mod transparent, programe de echilibrare a distribuției rezervelor de aur între locațiile din străinătate și din țară, prin repatrierea unei părți a rezervelor de aur depozitate în afara granițelor. Argumentele oferite în favoarea acestor decizii au avut la bază diversificarea riscului, în condițiile în care concentrarea în anumite conturi din afara țărilor respective era de peste 70% din totalul rezervelor de aur ale acestor țări, dar și inducerea unui efect pozitiv asupra încrederii populației din țările respective”.

 

Reporter: Va influența în vreun fel Brexitul depozitarea rezervelor de aur ale României la Banca Angliei?

BNR: În prezent stocul de aur al Băncii Naționale a României aflat în custodie la Banca Angliei se află într-un cont guvernat de un cadru contractual agreat de către cele două instituţii. În ceea ce priveşte evoluţia procesului de ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană, vă informăm că aceasta este urmărită şi analizată în cadrul structurilor băncii centrale.

Reporter: Când a avut loc cel mai recent audit al auditorului extern privind confirmarea stocului de aur prin participarea la procesul anual de inventariere? Cine este auditorul extern?

BNR: Situaţiile financiare ale Băncii Naţionale a României sunt auditate anual de către un auditor extern, iar cele aferente anului 2017 au fost auditate de către Ernst & Young Assurance Services. De asemenea, vă informăm că aceste informaţii solicitate de dumneavoastră sunt publicate în cadrul rapoartelor anuale disponibile pe pagina website a băncii centrale.

Raportul BNR pe 2017, consultat de www.financialintelligence.ro, precizează: 

„Statutul BNR prevede două niveluri de control extern, respectiv: (i) auditorul extern, desemnat să auditeze situațiile financiare anuale ale BNR (inclusiv confirmarea stocului de aur prin participarea la procesul anual de inventariere) și (ii) Curtea de Conturi, care efectuează controlul ulterior asupra operațiunilor comerciale efectuate de banca centrală, care se reflectă în bugetul de venituri și cheltuieli și în situațiile financiare anuale, ceea ce înseamnă că atribuțiile de control ale acesteia nu se extind și asupra competențelor specifice ale BNR (cum ar fi politica monetară sau administrarea rezervelor internaționale)”.

 

Stocul de aur a depășit în anul 1998 pragul de 100 de tone, situându-se la circa 104 tone în intervalul 2007-2017 (cu 36 de tone peste nivelul din 1989).

De ce a transferat BNR aurul la Banca Angliei  

Operațiunile de transfer de aur din tezaurul central în contul de la Banca Angliei (aprilie 1999 – martie 2002)  – RAPORT BNR 2017 

România trebuia să facă față unui vârf de plată a serviciului datoriei externe în intervalul mai-iunie 1999 (aproximativ 900 milioane dolari SUA), iar șansele de a obține împrumuturi pe piața de capital erau condiționate atât de limitările generate de faptul că încă nu se semnase acordul cu Fondul Monetar International, cât și de probabilitatea ca, în perioada imediat următoare, prețul pentru împrumuturile contractate de România să fie foarte mare (marjă de 10-15 puncte procentuale peste LIBOR), iar termenul de îndatorare să nu depășească 3 ani. În plus, a intervenit și reticența ofertanților de capital de a credita economiile emergente, în special ca urmare a crizei asiatice și a celei rusești. În vederea asigurării resurselor necesare, în acel moment se punea accentul atât pe încheierea unui nou acord stand-by cu Fondul Monetar International, cât și pe alte soluții de finanțare. Una dintre precondițiile (prior actions) semnării acordului cu FMI era refinanțarea a 80 la sută din creditele obținute pe piața de capital, ceea ce însuma circa 600 milioane dolari SUA. Prin discuțiile avute cu reprezentanții FMI, atât la București, cât și cu ocazia întâlnirii Constituenței de la Sofia (19-22 martie 1999), dar și prin contactele avute cu reprezentanți ai Departamentului Trezoreriei SUA, conducerea executivă a BNR obținerea unui maximum de flexibilitate în ceea ce privește criteriul refinanțării. Astfel, flexibilitatea viza deopotrivă obținerea de finanțare comparabilă din surse alternative creditorilor sau firmelor de subscriere (underwriters) originale, precum și, într-o mai mică măsură, eșalonarea acestei finanțări în timp. În luna aprilie 1999, Consiliul de administrație a analizat posibilitățile concrete de atragere de finanțare pe termen scurt, necesară acoperirii nevoilor imediate până la refacerea capacității de acces a României, în condiții avantajoase, pe piețele internaționale de capital. Până în aprilie se reușise semnarea unui acord cu o bancă comercială străină, cu care România avea legături tradiționale pentru o facilitate de 100 milioane dolari SUA. În vederea obținerii și altor finanțări, astfel încât să poată fi îndeplinită precondiția semnării acordului cu FMI, s-au identificat și s-au aprobat următoarele soluții:

1. Obținerea unor plasamente private (club loan) de la bănci comerciale străine prezente în România, negarantate explicit cu aur. În acest sens, din discuțiile exploratorii purtate a rezultat că ar fi posibilă obținerea unui împrumut de 100-200 milioane dolari SUA (cu participarea a 6-10 bănci cu câte 10-20 milioane dolari SUA). Negocierile s-au finalizat sub forma a două plasamente de tip club loan (club loan I în valoare de 108 milioane dolari SUA și club loan II, în valoare de 64 milioane dolari SUA).
2. Fructificarea potențialului rezervei de aur. Structurarea acestei operațiuni trebuia să țină cont de constrângerile atașate rezervei de aur, și anume:
▪ scadența împrumutului: conform prevederilor legale de la acea vreme, BNR putea negocia și încheia operațiuni financiar-bancare cu condiția rambursării acestora în termen de 1 an;
▪ clauza din contractele de împrumut de nefolosire a activelor Băncii Naționale a României drept garanție;
▪ constrângerea politică: atitudinea reticentă față de operațiunile prin care BNR putea administra mai eficient rezerva de aur, ca o reacție la politica statului român de vânzare a rezervelor de aur în vederea acoperirii datoriei externe înainte de anul 1989;
▪ constrângerea FMI: operațiunile swap, care constituiau cele mai multe dintre propuneri, nu satisfăceau cerința de refinanțare a FMI, datorită faptului că se producea un schimb de active, respectiv se diminua stocul de aur și creștea soldul rezervelor în devize în echivalent.

3. Transferul fizic a până la 46 de tone de aur în conturile Băncii Naționale a României la Banca Angliei; activarea resursei de aur era utilă în primul rând pentru generarea de lichidități și pentru sporirea vizibilității rezervelor depozitate în străinătate; în plus, era posibilă și fructificarea eficientă a stocului respectiv prin tranzacții structurate cu instituții financiar bancare private. În acest context, în perioada mai 1999 – martie 2002, Banca Națională a României a efectuat transferul fizic al cantității de 46 de tone de aur în conturile BNR la Banca Angliei, constituită din lingouri (bare) standard London good delivery. Acestea respectau specificațiile de calitate și greutate ale London Bullion Market Association și, ca urmare, puteau fi tranzacționate pe piețele internaționale specifice. Având în vedere importanța strategică, operațiunea s-a efectuat cu informarea Parlamentului, Președinției și Guvernului.