Datoria publică a Statelor Unite se îndreaptă rapid către pragul de 40.000 de miliarde de dolari, iar strategia „Anything but Bonds” („Orice, dar nu obligațiuni”) promovată de Michael Hartnett, strateg-șef de investiții la Bank of America Research, devine tot mai relevantă, scrie Fortune.com, potrivit Yahoo Finance.
Pe scurt, Hartnett avertizează că SUA acumulează prea multă datorie, ceea ce obligă guvernul să emită un număr tot mai mare de obligațiuni. Investitorii cer o compensație mai mare pentru riscurile fiscale, iar acest lucru face ca obligațiunile guvernamentale pe termen lung să fie mai puțin atractive comparativ cu alte clase de active.
Datoria publică a SUA se situa la aproximativ 39.900 de miliarde de dolari la jumătatea lunii august și este așteptată să depășească pragul de 40.000 de miliarde de dolari chiar în această săptămână. Potrivit datelor oficiale ale Trezoreriei SUA, aceasta este alcătuită atât din datorii deținute de instituții guvernamentale, cât și din datorii aflate în posesia investitorilor.
Hartnett a transformat deteriorarea situației fiscale într-una dintre principalele teme ale strategiei sale de investiții. Recomandarea sa „Anything but Bonds” reflectă opinia că investitorii ar trebui să fie prudenți în privința obligațiunilor guvernamentale pe termen lung, atât timp cât Statele Unite continuă să înregistreze deficite bugetare ridicate, iar piața solicită randamente mai mari pentru a le finanța. Strategul estimează că datoria publică americană va ajunge la 50.000 de miliarde de dolari până în 2029.
Problema, spune acesta, nu este doar dimensiunea datoriei, ci faptul că guvernul trebuie să refinanțeze permanent obligațiunile ajunse la scadență și să emită noi titluri. Creșterea ofertei de obligațiuni obligă investitorii să le absoarbă, iar dacă aceștia nu mai sunt dispuși să cumpere la randamentele existente, guvernul trebuie să ofere dobânzi mai ridicate.
Acest fenomen este deja vizibil pe piața titlurilor de stat americane. Randamentul obligațiunilor de Trezorerie pe 10 ani a ajuns la 4,6%, iar cel al obligațiunilor pe 30 de ani la 5,2%. Aceste niveluri reflectă preocupările investitorilor privind inflația, sustenabilitatea fiscală și volumul foarte mare al împrumuturilor guvernamentale.
Pentru investitorii în obligațiuni, creșterea randamentelor are un efect dublu. Noile emisiuni devin mai atractive deoarece oferă venituri mai mari, însă obligațiunile deja existente își pierd din valoare atunci când randamentele de pe piață cresc. Cu cât scadența este mai lungă, cu atât prețul obligațiunii este, în general, mai sensibil la modificările ratelor dobânzii. Din acest motiv, obligațiunile guvernamentale pe termen lung sunt deosebit de vulnerabile dacă investitorii continuă să ceară randamente mai mari pentru a compensa riscurile fiscale și inflaționiste.
Deși Hartnett consideră că obligațiunile nu reprezintă în prezent o investiție atractivă, piața acestora rămâne unul dintre cei mai importanți indicatori ai stării economiei. Randamentele titlurilor de Trezorerie reflectă percepția investitorilor asupra inflației, creșterii economice, evoluției dobânzilor și capacității guvernului de a-și administra finanțele.
Creșterea randamentelor are implicații care depășesc piața obligațiunilor. Dobânzile la titlurile de stat stabilesc, în mare măsură, costul de bază al finanțării în economie, ceea ce înseamnă credite ipotecare mai scumpe, împrumuturi mai costisitoare pentru companii și credite de consum mai scumpe, cu efecte potențiale asupra investițiilor, pieței imobiliare și consumului.
Guvernul federal al SUA s-a împrumutat cu 1.800 de miliarde de dolari în primele zece luni ale anului fiscal 2026, dintre care 432 de miliarde de dolari numai în luna iulie. Acest proces creează un cerc vicios: mai multă datorie înseamnă plăți mai mari cu dobânzile, iar acestea duc la deficite și mai mari, ceea ce obligă Trezoreria să emită noi obligațiuni.
Potrivit celei mai recente analize a lui Hartnett, costul anual al dobânzilor aferente datoriei publice americane a ajuns la aproximativ 1.400 de miliarde de dolari. El consideră că strategia „Anything but Bonds” va rămâne valabilă până când randamentele obligațiunilor de Trezorerie pe cinci ani vor coborî sub aproximativ 3,25%.
Din acest motiv, Hartnett recomandă investitorilor să privească dincolo de investițiile tradiționale cu venit fix. În opinia sa, raportul risc-randament s-a modificat, iar active precum aurul, acțiunile, dar și oportunitățile din biotehnologie și sectorul imobiliar pot deveni alternative mai atractive.
„Piața bursieră din SUA a atins un nou maxim istoric în aceeași zi în care obligațiunile Trezoreriei americane au fost emise la cel mai ridicat randament din ultimii 25 de ani. Aceasta este realitatea”, a declarat Hartnett în raport.
| Știri BVB