Update articol:

BNR, drept la replică la interviul cu Lucian Isar: „Banca Angliei nu plătește dobândă pentru aurul aflat în custodie nici unui client, fie bancă centrală sau comercială”

BNR, prin purtătorul de cuvânt Dan Suciu, ne-a transmis următorul drept la replică la interviul lui Lucian Isar referitor la rezerva de aur a României https://financialintelligence.ro/lucian-isar-cand-va-pleca-isarescu-din-functie-vor-aparea-multiplele-surprize-si-martori-dornici-sa-clarifice-istoria-aurului-vezi-reactia-sri-cu-privire-la-verificarea-rezervei-de-aur/ .

Menţionăm că în interiorul interviului, există, vizibil, un link al unui articol în care sunt expuse răspunsurile BNR de acum două săptămâni referitoare la rezerva de aur a României.        

«Stimată doamnă Ancuța Stanciu,

Observ cu regret că domnul  Lucian Isar continuă să susțină, pe siteul pe care îl coordonați, cu aceleași ”argumente” aceleași acuzații la care BNR a răspuns în repetate rănduri în ultimii ani. Dincolo de faptul că BNR a calificat aceste intervenții drept un ”atac la reputația băncii” și o încercare de ducere în derizoiru, remarc faptul că ați preferat să nu faceți, din păcate, nicio referire la poziția BNR în legătură cu aceste chestiuni. De aceea, sunt obligat să vă cer să le menționați.

Așadar, administrarea rezervei de aur se face conform prevederilor legale în vigoare care conferă atribuții și responsabilități clare BNR (păstrare, depozitare, administrare, auditare). Invocarea Curții de Conturi în ceea ce presupune un control al rezervei excede prevederile legale și nu face decât să inducă artificial suspiciuni, complet neîntemeiate. Rezerva internațională, prin faptul că este păstrată conform unei proceduri recunoscute internațional, este verificată în permanență, implicit și explicit de către toate părțile care tranzacționează pe piețele financiare. Prin faptul că instrumentele de plată financiară pe care cetățenii români (cum ar fi plățile pe card în lei în străinătatea) și statul român le au la dispoziție fără nicio observație de ani de zile, reprezintă, de fapt, cea mai clară garanție a consistenței și existenței certificate a rezervei.

BNR informează lunar în legătură cu evoluția rezervei de aur prin comunicate de presă, iar anual, în Raportul adresat Parlamentului, datele sunt prezentate cu certificarea celor mai importante firme de audit, conform standardelor practicate de băncile centrale europene.

În legătură cu așa-zisul prejudiciu invocat prin renunțarea la plasarea aurului drept contrapartidă BNR a adus explicații detaliate în materialele de mai jos.
• Paul Văleanu, „Atenţie la cifre!”, opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/159-atentie-la-cifre;
• Cătălin Dumitrescu, „Adevărul despre aurul României – răspunsul unui coleg de generaţie la repetatele fantasmagorii ale lui Lucian Isar”, opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/180-adevarul-despre-aurul-romaniei-raspunsul-unui-coleg-de-generatie-la-repetatele-fantasmagorii-ale-lui-lucian-isar;
• Alina Constantinescu, „Despre risc și randament în administrarea rezervei de aur a țării”, opiniibnr.ro/index.php/finante/153-despre-risc-si-randament-in-administrarea-rezervei-de-aur-a-tarii;
• Victor Andrei, „Despre administrarea rezervei de aur a României”, opiniibnr.ro/index.php/finante/145-despre-administrarea-rezervei-de-aur-a-romaniei.

Vă prezentăm încă o dată, pe scurt, principalele chestiuni care sunt evocate direct sau indirect în interviul dvs.

1. Menținerea aurului în custodie la Banca Angliei, una din cele mai prestigioase şi sigure bănci centrale din lume, are ca scop, în primul rând, garantarea faptului că România dispune de o rezervă de aur standardizată şi disponibilă a fi utilizată ca garanţie în cazul unor operațiuni de finanțare a ţării în situații de criză ori pentru o eventuală valorificare într-o perioadă scurtă de timp. Păstrarea aurului la Banca Angliei conferă implicit pieței internaţionale confortul că acea rezerva de aur respectă condițiile standard minime pentru tranzacționare imediată. În cazul folosirii aurului din ţară drept garanţie (colateral) ar fi necesare câteva etape de verificare a caracteristicilor lingourilor avute în vedere, etape ce ar face practic imposibilă folosirea în caz de urgenţă.

2. Pentru păstrarea în custodie, custodele – în acest caz Banca Angliei – nu remunerează pe cel căruia îi prestează servicii. Ca atare, Banca Angliei nu plătește dobândă pentru aurul aflat în custodie nici unui client, fie bancă centrală sau comercială. Nici banca centrală a României, nici cea a Poloniei, nici cea a Bulgariei, nici cea a Australiei etc. nu primesc dobândă pentru aurul aflat în custodie la Banca Angliei şi este firesc să fie aşa.

3. Aurul aflat în custodie la Banca Angliei aparține în continuare României și doar României – şi nu poate fi folosit decât la instrucțiunile exprese ale Băncii Naționale a României. O eventuală valorificare a stocului de aur ar implica o forma sau alta de înstrăinare, chiar dacă rămâne depozitat la Banca Angliei. Deciziile de natură strategică privind administrarea rezervei internaționale a României (aur plus valute convertibile) se aprobă, conform legii, de către Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României. Deciziile de natură tactică adoptate la nivelul Comitetului de administrare a rezervelor internaționale din BN (format din sepcialiști cu înaltă pregătire în domeniu), precum şi propunerile formulate către Consiliul de administrație, se realizează la nivelul întregului comitet, nu doar de către o persoană, chiar dacă această persoană este Guvernatorul BNR.

4. Decizia de trimitere în custodie a aurului la Banca Angliei a fost făcută cu informarea Parlamentului, Președinției și Guvernului de la acea dată.

5. Apetitul faţă de risc diferă între băncile centrale şi chiar de-a lungul timpului în cazul aceleiași bănci centrale, în funcție de condițiile pieței. În cazul BNR, obiectivele principale urmărite în activitatea de administrare a rezervelor internaţionale rămân siguranţa şi lichiditatea, pentru a consolida bonitatea financiară internaţională a României şi pe această bază, a reduce costurile de finanţare internaţională ale ţării. Preocuparea majoră a Băncii Naţionale la nivelul activităţii de administrare a rezervelor internaţionale este, în consecinţă, practicarea unui management prudent și eficace al rezervelor, centrat pe diversificarea riscurilor bilanțiere ale instituției, siguranța și lichiditatea plasamentelor. Obținerea unei performanțe investiționale cât mai ridicate este un obiectiv secundar, urmărit pe termen lung. După cum se ştie, BNR a obţinut în perioada ultimilor ani profit bilanţier şi nu a fost nevoită să utilizeze rezerva de aur.

6. Programele de repatriere ale aurului anunțate de unele bănci centrale au vizat mai puțin aurul de la Londra, principalul centru de tranzacționare de pe piața aurului. Bănci centrale precum cele ale Germaniei sau Olandei au repatriat într-adevăr o parte din cantitatea de aur depozitată în străinătate, dar cu predilecţie pe cea din diferite alte centre (Paris, New York). În plus, trebuie avut în vedere că aceste ţări dețineau peste 70 la sută din rezervele de aur în străinătate, sensibil mai mult decât deținerile României (60 la sută

7. De peste 10 ani rezerva de aur a României este de 103,7 tone din care 61,24 tone în contul de la Londra și restul în țară.

În concluzie, nu-mi rămâne decât să mă întreb, mirat, daca nu v-a atras atenția modul obsesiv pe care domnul pe care îl intervievați îl abordează în legătură cu o singură persoană….. Chiar nu ați remarcat această obsesie, dincolo de interesul pentru subiectul pe care îl abordați? Și chiar credeți că această obsesie personală (și, repet, nu subiectul pe care îl abordați) slujește interesul public pe care presupun că îl urmărește publicația dumneavoastră?
Al Dvs,
DAN SUCIU
Purtător de cuvânt, BNR”