Autor: Andrei Cionca, fondator Impetum Group
Multă vreme am vorbit cu admirație despre reziliența antreprenorilor români. Au trecut prin crize, au găsit bani când finanțarea era greu de obținut, au ținut companii în viață în condiții în care planurile nu mai valorau mare lucru. Continui să respect această capacitate. Dar, uitându-mă la ce se întâmplă în companii, mă întreb tot mai des dacă nu cumva rezistența a început să amâne decizii care trebuiau deja luate.
Un manager îmi poate explica foarte convingător de ce anul următor va fi mai bun. Vor scădea dobânzile, se va întoarce consumul, se va termina o perioadă de incertitudine. Toate sunt posibile. Întrebarea mea este ce schimbă în companie până atunci. Dacă singurul plan este să treacă timpul, iar afacerea consumă între timp resurse, răbdarea devine foarte scumpă.
Din experiența mea în managementul de criză, o dificultate se agravează adesea în perioada în care încă poate fi explicată. O lună slabă are o cauză, pierderea unui client are o explicație, o întârziere la plată poate fi recuperată. Luate separat, toate par gestionabile. Privite împreună, pot arăta că modelul pe care a fost construită compania nu mai funcționează la aceleași costuri și în aceeași piață.
În ultimii ani, în companiile cu care lucrăm, am văzut bugete refăcute repetat, investiții care au cerut mai mulți bani și termene care s-au prelungit. O parte dintre dificultăți au venit din afară. Altele au scos la vedere limite ale propriilor estimări. Pentru cine conduce sau finanțează o afacere, contează să le deosebească. Nu poți schimba piața, dar poți decide cât mai investești într-un model și ce anume trebuie modificat.
Această diferență dintre ceea ce vedem în jur și ceea ce acceptăm despre noi apare și în Confidex. În semestrul al doilea din 2025, 76% dintre managerii intervievați spuneau că situația economiei se înrăutățise, în timp ce 40% spuneau același lucru despre propria companie. Diferența nu înseamnă că toate afacerile ar fi trebuit să meargă la fel. Mie îmi ridică însă o întrebare despre cât de repede ne revizuim propriile așteptări.
Pentru investitorii din piața de capital, aici cred că se află una dintre întrebările importante ale perioadei: cum recunoști o companie care se adaptează? Eu m-aș uita la deciziile din spatele cifrelor: ce activități a oprit, unde mai investește și cum își gestionează numerarul. Contează cât de repede reacționează când o ipoteză din buget nu se confirmă. Un management care explică o abatere și schimbă ceva îmi inspiră mai multă încredere decât unul care găsește, trimestru după trimestru, motive să păstreze aceeași țintă.
Mi-am pus aceste întrebări și în privința noastră. Primul ciclu investițional al Impetum Group a fost construit pe ideea că putem duce capital românesc către companii aflate în etape diferite de dezvoltare. Veneam cu experiența restructurării și cu încrederea că putem interveni mai devreme. Pe parcurs, am văzut cât de mult pot dura schimbarea unei organizații și maturizarea unei investiții. Am văzut și cât de ușor concentrarea pe creștere poate lăsa în plan secund așteptarea investitorului de a primi bani înapoi.
La Impetum Investments, primul semestru din 2026 s-a încheiat cu o pierdere netă de 9 milioane de lei, față de 10,8 milioane în aceeași perioadă din 2025. La 30 iunie 2026, portofoliul avea o valoare estimată de piață de aproximativ 155,4 milioane de lei, care nu trebuie confundată cu numerarul disponibil. Am subestimat timpul necesar valorificării investițiilor în raport cu scadențele finanțării. Lucrăm acum la valorificarea investițiilor și la reașezarea obligațiilor, astfel încât finanțarea să fie mai bine corelată cu maturizarea portofoliului, având grijă să îi protejăm valoarea. Experiența aceasta mă face mai atent la timp, inclusiv atunci când cred în valoarea unei investiții.
Următorul ciclu al Impetum Group pornește cu aceste lecții. Vreau să apropiem experiența acumulată în investiții de competența noastră în restructurare și să privim oportunitățile la nivel regional. Înainte de a investi într-o companie aflată în dificultate, trebuie să înțelegem dacă problema este de lichiditate, de îndatorare sau de model de afaceri. De aici rezultă ce trebuie schimbat și cu ce resurse. Faptul că o companie are nevoie de bani este începutul analizei, nu concluzia ei.
Cred că România are nevoie de același realism. Stabilizarea finanțelor este necesară, dar trebuie urmată de o direcție de dezvoltare: în ce avem șanse să fim competitivi, ce investiții ducem până la capăt și cum ajutăm companiile mici să se consolideze. La fel de important este ce fac antreprenorii: dacă acceptă asocieri, management nou, tehnologie și o disciplină financiară care uneori le contrazice instinctul.
Nu aștept să dispară incertitudinea pentru ca investițiile să reînceapă. Mă aștept însă ca fiecare investiție să plece de la o înțelegere mai bună a riscului și a resurselor necesare. Am fost buni la a ține companiile în picioare. Următoarea etapă este să știm și când trebuie să le schimbăm, înainte ca rezistența să devină o formă de amânare a deciziilor.
| Știri BVB