-
Organizația de Cooperare de la Shanghai: 10 state, două cu drept de veto în Consiliul de Securitate al ONU, patru puteri nucleare care dețin peste jumătate din focoasele nucleare ale lumii și aproximativ 25% din PIB-ul mondial.
Organizația de Cooperare de la Shanghai pare departe de România. Și Bishkek, capitala Kârgâzstanului, pare departe. Numai că, în geopolitică, distanțele nu se mai măsoară numai în kilometri.
La 1 septembrie 2026, la Bishkek, s-au reunit liderii celor zece state membre ale Organizației de Cooperare de la Shanghai: Belarus, China, India, Iran, Kazahstan, Kârgâzstan, Pakistan, Rusia, Tadjikistan și Uzbekistan. Împreună, aceste state au peste 3,4 miliarde de locuitori și reprezintă aproximativ 40% din populația mondială și circa un sfert din PIB-ul planetei.
China și Rusia sunt două dintre cele cinci state membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU și dispun de drept de veto. Patru state SCO — Rusia, China, India și Pakistan — posedă arme nucleare. Potrivit estimărilor SIPRI (Stockholm International Peace Research Institute – Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm) pentru ianuarie 2026, ele însumează 6.400 de focoase dintr-un inventar mondial estimat la 12.187: puțin peste jumătate din totalul mondial.
Cifrele sunt reci. Dar, puse la aceeași masă, încep să capete temperatură politică.
Acesta este cadrul în care trebuie citită Declarația de la Bishkek, adoptată la încheierea summitului și publicată integral pe site-ul oficial al Organizației de Cooperare de la Shanghai în versiunile rusă și chineză.
Documentul spune explicit că SCO nu este un bloc politico-militar și nu este îndreptată împotriva altor state sau organizații internaționale.
În același timp, cele zece state vorbesc despre construirea unei ordini mondiale „multipolare”, despre reformarea guvernanței globale și despre un spațiu de securitate „egală și indivizibilă” în Eurasia.
Economia intră imediat în geopolitică.
Declarația se pronunță împotriva măsurilor coercitive unilaterale considerate contrare dreptului internațional, susține creșterea treptată a ponderii monedelor naționale în decontările reciproce, cere o reprezentare mai mare a țărilor în curs de dezvoltare în instituțiile financiare internaționale și consemnează progrese în proiectul unei Bănci de Dezvoltare a SCO.
Mai mult, documentul cere accelerarea conectării unei bănci desemnate de Iran la mecanismul interbancar al organizației.
Iranul ocupă un loc distinct. Declarația condamnă loviturile militare asupra teritoriului Republicii Islamice Iran, reafirmă sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a statului iranian și solicită soluționarea conflictului prin mijloace politice și diplomatice.
Dar documentele oficiale nu spun totul. Declarația spune ceea ce au putut semna toți. Întâlnirile bilaterale spun, uneori, ceea ce vrea fiecare. Întâlnirile dinaintea și de după ședința oficială pot spune mai mult decât masa rotundă.
La Bishkek, fiecare lider și-a purtat propriul interes dintr-o încăpere în alta.
Xi Jinping, președintele Republicii Populare Chineze, s-a întâlnit la 31 august cu Vladimir Putin, președintele Federației Ruse. Comunicatul oficial chinez enumeră printre domeniile discutate comerțul, energia, industria, transporturile, știința și tehnologia și coordonarea în ONU, BRICS și G20.
Xi Jinping s-a întâlnit separat și cu Shavkat Mirziyoyev, președintele Republicii Uzbekistan.
Acolo apare o piesă concretă de infrastructură: calea ferată China–Kârgâzstan–Uzbekistan, alături de energie, transport, minerit și tehnologie.
Narendra Modi, prim-ministrul Republicii India, s-a întâlnit bilateral cu Vladimir Putin. Discuțiile au cuprins politica, economia, apărarea, energia, spațiul și, semnificativ, conflictele din Orientul Mijlociu și regiunea Mării Negre și efectul lor asupra comerțului maritim.
Prim – ministrul Modi s-a întâlnit și cu Masoud Pezeshkian, președintele Republicii Islamice Iran. Comunicatul oficial indian menționează explicit situația din Orientul Mijlociu, libertatea navigației și comerțului, transportul comercial și securitatea navigatorilor.
Președintele Republicii Islamice Iran, Masoud Pezeshkian, s-a întâlnit, de asemenea, cu Vladimir Putin la 1 septembrie. Întâlnirea este documentată inclusiv prin imaginile oficiale ale Kremlinului puse la dispoziția presei.
Iar Shehbaz Sharif, prim-ministrul Republicii Islamice Pakistan, a avut o întâlnire bilaterală cu președintele Pezeshkian, în care cele două părți au discutat relația bilaterală și conectivitatea regională, și separat cu președintele Uzbekistanului, Shavkat Mirziyoyev, cu accent pe comerț, investiții și transport.
La masa comună s-a vorbit despre multipolaritate.
Pe culoarele intersectate ale reuniunii, fiecare și-a negociat propriul pol.
Există însă și spații goale pe această hartă.
Între Narendra Modi, prim-ministrul Indiei, și Shehbaz Sharif, prim-ministrul Pakistanului, nu a fost anunțată oficial nicio bilaterală. Imaginile publice de la summit au consemnat chiar absența unei strângeri de mână între cei doi.
Aici trebuie însă păstrată o regulă jurnalistică: faptul că nu găsim un comunicat oficial despre o întâlnire nu dovedește automat că ea nu a existat.
Acolo unde sursele primare nu confirmă, nu vom transforma tăcerea protocolului în fapt politic.
Dar tocmai această tăcere spune ceva despre limitele fotografiei de familie.
SCO poate aduna la aceeași masă miliarde de oameni, puteri nucleare, resurse, teritorii și economii uriașe.
Nu poate șterge, printr-o declarație comună, rivalitățile dintre ele.
Puterea însumată nu înseamnă automat putere comună.
Summitul s-a încheiat, dar traseul unuia dintre liderii săi continuă povestea.
Xi Jinping nu a plecat de la Bishkek spre Beijing, ci direct spre Cairo, unde a sosit în seara zilei de 1 septembrie pentru o vizită de stat în Egipt. Este prima sa vizită în această țară după zece ani; precedenta fusese în 2016.
De la Asia Centrală la Nil, traseul este mai mult decât o linie pe harta unui avion prezidențial.
Și aici Bishkek încetează să mai fie departe de România.
Pentru București, întrebarea nu este dacă Organizația de Cooperare de la Shanghai va deveni mâine un bloc compact.
Întrebarea este cât de repede poate Occidentul citi o lume în care alte centre de putere își construiesc propriile mecanisme de finanțare, energie, transport, securitate și influență.
La Bishkek, Estul nu și-a proclamat unitatea. Și-a făcut inventarul. Arme, populație, bani, resurse, drumuri.
Iar când o jumătate de lume începe să-și numere puterea, cealaltă jumătate ar trebui măcar să-și ridice ochii din propriile certuri.
Autor: Dona Tudor – conferențiar universitar, doctor în științe militare, a fost reporter de teren, corespondent special și realizator de emisiuni de actualități la Televiziunea Română, poet, eseist, publicist, membru UZPR și UCIN.
| Știri BVB