Interviu – Avocatul Eugen Sârbu: „Un proces se poate pierde cu mult înainte de primul termen de judecată”

Într-o piață economică în care contractele complexe din construcții, energie sau infrastructură ascund mize de zeci de milioane de euro, bătălia juridică nu se dă doar în fața arbitrilor sau a judecătorilor, ci începe mult mai devreme, încă de la masa negocierilor. Avocatul și doctorul în drept Eugen Sârbu, specialist în arbitraj internațional și litigii complexe, este unul dintre practicienii care gestionează dispute majore pe scenă națională și internațională, de la proceduri sub egida ICC Paris, până la dosare de referință la Curtea de Arbitraj de pe lângă CCIR. Am stat de vorbă cu domnia sa despre cum se gestionează riscurile contractuale, de ce o companie poate avea dreptate în fond dar poate pierde procesul din cauza documentării greșite, cum schimbă inteligența artificială profesia de avocat și care este principiul de la care nu se abate niciodată, indiferent de miza financiară.

În ce moment începe, de fapt, un litigiu: când una dintre părți formulează o pretenție sau mult mai devreme, în etapa negocierii și redactării contractului?

Avocatul Eugen Sârbu: Litigiul începe cu mult înainte ca una dintre părți să formuleze oficial o pretenție. Aș spune că el începe în momentul în care părțile alocă greșit un risc, lasă neclar un mecanism contractual sau presupun că anumite probleme se vor rezolva „pe parcurs”. Un contract bun nu este doar un document care stabilește ce trebuie să facă fiecare parte, ci și un mecanism de prevenire și gestionare a situațiilor în care lucrurile nu evoluează conform planului inițial. Cine suportă costurile unei întârzieri? Ce se întâmplă dacă apar lucrări suplimentare? Cum se modifică prețul? În ce termen trebuie notificată cealaltă parte? Ce documente trebuie păstrate pentru a demonstra o anumită situație? Aceste întrebări sunt, în esență, întrebări de management al riscului. Din experiența mea, multe dispute care ajung ulterior în instanță sau în arbitraj puteau fi anticipate încă din faza negocierii. Iar în contractele complexe, mai ales în construcții și infrastructură, prevenția influențează decisiv capacitatea de a câștiga ulterior un litigiu.

Care este diferența dintre un avocat care verifică un contract și un avocat care înțelege cu adevărat modelul de business al clientului?

Avocatul Eugen Sârbu: Diferența este foarte importantă. Un avocat poate identifica foarte corect o problemă juridică, dar clientul are nevoie de mai mult decât atât: are nevoie ca avocatul să înțeleagă ce înseamnă acea problemă pentru business. De exemplu, o clauză poate fi perfect validă din punct de vedere juridic, dar să transfere către client un risc financiar pe care modelul său de business nu îl poate suporta. Sau o protecție contractuală foarte bună pe hârtie poate fi inutilă dacă, în practică, procedura pentru activarea ei este imposibil de respectat. Într-un proiect de construcții, de exemplu, trebuie să înțelegi nu doar contractul, ci și ce se întâmplă în teren: proiectarea, graficul de lucrări, relația dintre antreprenor și subcontractori, mecanismele de plată, finanțarea, autorizațiile, impactul unei întârzieri și implicațiile tehnice ale unei modificări. Pentru mine, consultanța juridică bună începe cu întrebarea: „Cum funcționează businessul clientului și unde poate acest contract să îi afecteze bugetul?”. Abia după aceea vine analiza juridică propriu-zisă. Această abordare este, de altfel, una dintre caracteristicile practicii Sarbu Partners: combinarea expertizei juridice cu înțelegerea aspectelor tehnice și comerciale ale proiectului.

Care sunt riscurile juridice pe care antreprenorii și echipele de management le subestimează cel mai frecvent?

Avocatul Eugen Sârbu: Cred că unul dintre cele mai mari riscuri este subestimarea modului în care un contract trebuie administrat după ce este semnat. Există uneori impresia că, odată ce contractul a fost negociat și semnat, rolul departamentului juridic s-a încheiat. În realitate, atunci începe partea poate chiar mai importantă. Termenele de notificare, procedurile contractuale, documentarea întârzierilor, aprobările, ordinele de modificare, corespondența dintre părți, situațiile de lucrări sau documentele tehnice pot deveni decisive ulterior. Un alt risc este acceptarea unor clauze fără înțelegerea efectului lor economic. În special în contractele complexe, nu este suficient să știm cine are „dreptate” în principiu. Trebuie să știm și cine suportă riscul, în ce condiții și prin ce mecanism poate fi recuperat un cost. În practica noastră, vedem frecvent că problema nu este absența unui drept contractual, ci faptul că acel drept nu a fost exercitat corect sau în termen. Experiența în litigii de construcții ne-a arătat în mod repetat cât de importante sunt notificările, revendicările și documentarea situației de fapt.

Poate o companie să aibă dreptate în fond și totuși să piardă pentru că nu și-a administrat corect contractul, corespondența și probele?

Avocatul Eugen Sârbu: Da. Și acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care le explicăm clienților. Într-un litigiu, nu este suficient să existe o situație de fapt favorabilă. Acea situație trebuie demonstrată, iar demonstrația trebuie făcută prin probe admisibile și relevante. Mai mult, în multe contracte există proceduri foarte clare pentru formularea notificărilor sau revendicărilor. Dacă acestea nu sunt respectate, consecințele pot fi foarte serioase, chiar dacă, din punct de vedere factual, compania a suportat într-adevăr un prejudiciu. De aceea spun că un litigiu se poate caștiga sau pierde cu mult înainte de primul termen de judecată. Se poate pierde în modul în care a fost redactat un e-mail, în lipsa unei notificări, în neconservarea unui document sau în imposibilitatea de a reconstrui ulterior cronologia evenimentelor. În special în construcții, unde problemele juridice sunt strâns legate de situații tehnice, administrarea probelor trebuie să înceapă din timpul executării contractului, nu după apariția litigiului.

Cum decideți dacă un litigiu merită purtat din punct de vedere economic, nu doar juridic?

Avocatul Eugen Sârbu: În primul rând, nu mă uit doar la valoarea pretenției. Analizăm probabilitatea juridică de succes, valoarea economică reală a rezultatului, durata estimată, costurile procedurii, posibilitatea efectivă de executare a unei eventuale hotărâri și impactul litigiului asupra relației comerciale. Uneori, o creanță importantă pe hârtie nu justifică un litigiu lung și costisitor. Alteori, o pretenție care pare mai puțin spectaculoasă financiar poate avea o importanță strategică mult mai mare pentru companie, pentru că stabilește o anumită poziție contractuală cu impact decisiv pentru restul de activități din contract. De aceea, înainte de a recomanda inițierea unui litigiu, răspund la o întrebare simplă: „Dacă obținem exact rezultatul pe care îl cerem, ce înseamnă acest lucru pentru businessul clientului?” Litigiul trebuie privit ca o decizie de business cu o componentă juridică importantă, nu invers.

Există situații în care un client are un caz juridic puternic, dar recomandarea dumneavoastră este să nu înceapă procesul?

Avocatul Eugen Sârbu: Da. Faptul că ai un caz juridic puternic nu înseamnă automat că procesul este cea mai bună soluție. Un litigiu poate consuma timp, resurse și energie managerială și poate afecta relații comerciale care sunt încă importante pentru companie. În plus, chiar și o hotărâre favorabilă trebuie să poată fi pusă în executare și trebuie analizat rezultatul economic efectiv. Uneori, o negociere bine pregătită, o restructurare a relației contractuale sau o soluție de compromis poate produce un rezultat mai bun pentru client decât un proces câștigat după câțiva ani. Rolul avocatului nu este să transforme orice conflict într-un litigiu. Rolul lui este să identifice instrumentul juridic care servește cel mai bine interesul clientului.

Când reprezintă negocierea un semn de slăbiciune și când este, dimpotrivă, cea mai inteligentă decizie de business?

Avocatul Eugen Sârbu: Negocierea nu este, în sine, nici un semn de slăbiciune, nici unul de forță. Este un instrument. O negociere bună presupune să cunoști foarte bine atât poziția proprie, cât și alternativele celeilalte părți. Dacă intri la masa negocierii fără să îți cunoști drepturile, riscurile și alternativa în cazul unui eșec, atunci negociezi dintr-o poziție vulnerabilă. În schimb, dacă ai analizat probele, contractul, consecințele economice și șansele într-un eventual litigiu, poți negocia mult mai eficient. Uneori, cea mai puternică poziție într-o negociere este aceea în care ambele părți înțeleg că ai capacitatea de a merge până la capăt, dar preferi să găsești o soluție comercială mai eficientă.

Ce greșeli fac firmele românești atunci când negociază contracte internaționale și acceptă clauze privind legea aplicabilă, jurisdicția sau arbitrajul?

Avocatul Eugen Sârbu: Una dintre greșeli este tratarea acestor clauze ca pe niște prevederi standard, care pot fi lăsate la finalul negocierii. Legea aplicabilă, jurisdicția și mecanismul de soluționare a disputelor pot schimba radical poziția unei companii atunci când apare un conflict. Trebuie analizate nu doar întrebări precum „ce lege se aplică?”, ci și unde va avea loc procedura, cine va soluționa disputa, care sunt regulile procedurale, cât durează procedura, cum pot fi administrate probele, cât costă și, foarte important în contractele internaționale, cum va putea fi executată hotărârea. Arbitrajul internațional, de exemplu, oferă avantaje importante în anumite tipuri de dispute, dar trebuie înțeles și negociat corect. Nu orice clauză arbitrală este potrivită pentru orice contract. Experiența mea în arbitraje în jurisdicții precum Elveția, Franța, Anglia și Austria mi-a confirmat că aceste elemente trebuie analizate încă din etapa de negociere, nu după apariția conflictului.

De ce apar atât de multe litigii în construcții și infrastructură: din cauza contractelor, a proiectării, a finanțării sau a unei distribuiri greșite a riscurilor?

Avocatul Eugen Sârbu: Există mai multe cauze. Proiectele de construcții sunt sisteme foarte complexe în care contractul, proiectarea, execuția, finanțarea, autorizațiile și calendarul de lucrări sunt interdependente. O problemă tehnică poate genera o întârziere; întârzierea poate genera costuri; costurile pot genera o revendicare; iar modul în care este administrată revendicarea poate genera, la rândul său, un litigiu. Un element central este distribuirea riscurilor. Un contract funcționează bine atunci când riscurile sunt alocate părții care le poate controla sau gestiona în mod rezonabil. Problemele apar atunci când riscurile sunt transferate formal unei părți fără ca mecanismul economic și contractual prin care aceasta trebuie să le gestioneze să fie realist. În practica Sarbu Partners, am întâlnit exact această interdependență dintre tehnic, contractual și financiar. De aceea, în litigiile de construcții nu putem analiza contractul izolat de realitatea tehnică a proiectului.

Care credeți că vor fi principalele surse de litigii pentru companiile din România în următorii trei–cinci ani?

Avocatul Eugen Sârbu: Aș evita să fac o predicție rigidă, dar cred că vom vedea o creștere a disputelor în jurul unor zone deja sensibile:

• Infrastructură și construcții: dispute privind întârzierile, variațiile de costuri și alocarea riscurilor.
• Tranziția energetică: probleme de autorizare, conectare și contracte de execuție.
• Digitalizarea: trasabilitatea documentelor în platforme complexe și administrarea probelor digitale.
• Managementul contractual: capacitatea organizației de a administra un contract bine redactat. În fine, cred că managementul contractual va deveni tot mai important. Nu este suficient să ai un contract bine redactat, trebuie să ai și echipa capabilă să îl administreze.

Cum se schimbă profesia de avocat de business sub influența inteligenței artificiale și a automatizării? Ce rămâne profund uman în această meserie?

Avocatul Eugen Sârbu: Inteligența artificială va schimba semnificativ profesia, iar schimbarea a început deja. Dar eu nu cred că valoarea avocatului va dispărea. Dimpotrivă, cred că se va muta către zonele în care experiența, judecata și înțelegerea contextului sunt decisive. Un model AI poate identifica o clauză de risc. Întrebarea importantă este ce înseamnă acel risc pentru compania respectivă, în proiectul respectiv, în negocierea respectivă. La fel, un instrument poate sintetiza documente, însă doar un avocat specializat și experimentat poate să determine ce calificări juridice sunt incidente, ce trebuie demonstrat și care este strategia. În dreptul român, ca și în dreptul internațional, nu contează cum se numește un document, ci ce efecte juridice reies din compararea conjunctă a tuturor documentelor de la dosar. Rămân profund umane capacitatea de a lua decizii în condiții de incertitudine și, poate cel mai important, asumarea responsabilității profesionale pentru sfatul oferit sau startegia aleasă.

De ce ați ales o poziționare specializată, într-o zonă care presupune atât cunoaștere juridică, cât și înțelegere tehnică și financiară?

Avocatul Eugen Sârbu: Pentru că proiectele complexe nu pot fi înțelese doar prin citirea contractului. În special în construcții, infrastructură, energie sau achiziții publice, trebuie să înțelegi ce se întâmplă efectiv în proiect. Trebuie să poți discuta cu inginerul, cu project managerul și cu managementul companiei și să înțelegi că fiecare privește aceeași problemă dintr-o perspectivă diferită. Poziționarea Sarbu Partners a venit tocmai din această nevoie de a combina expertiza juridică cu înțelegerea tehnică și comercială. Într-un litigiu complex nu este suficient să spui că există o întârziere. Trebuie să înțelegi de ce a apărut, cine a generat-o, ce impact a avut asupra drumului critic, ce costuri a produs și ce prevederi contractuale sau legale reglementează această situație. De aici vine și specializarea noastră în arbitraj, construcții, achiziții publice și litigii comerciale complexe. Este o zonă în care dreptul nu poate fi separat de realitatea economică și tehnică a proiectului.

Care este principiul profesional de la care nu vă abateți, indiferent de miza financiară a dosarului?

Avocatul Eugen Sârbu: Să spun clientului cu onestitate și obiectivitate ceea ce trebuie să audă, nu ceea ce ar vrea să audă. Un avocat nu îl ajută pe client dacă îi confirmă permanent că are dreptate. Îl ajută dacă îi explică realist unde are dreptate, unde există riscuri, ce nu poate demonstra, care sunt alternativele și care poate fi consecința fiecărei decizii. Într-un dosar cu miză foarte mare, tentația de a privi lucrurile exclusiv prin prisma rezultatului financiar este mare. Dar tocmai în astfel de situații este nevoie de disciplină profesională și de o evaluare obiectivă. Pentru mine, încrederea clientului se construiește nu prin promisiuni de marketing, ci prin capacitatea de a-i spune clar care sunt argumentele, care sunt riscurile și care sunt opțiunile care servesc cel mai bine interesului său. În final, avocatul trebuie să fie suficient de apropiat de businessul clientului pentru a-i înțelege obiectivele, dar suficient de independent pentru a-i putea spune ce riscuri juridice generează fiecare decizie.