Autor: Laurențiu Căpcănaru
*De la grant, articol și prototip la companie, capital și piață
Acum patru ani, când vorbeam despre spin-off-urile academice (Spin off-urile academice , pașii spre conceptul de Universitate Antreprenorială – Financial Intelligence) ele păreau pentru mulți ceva exotic, venit de pe altă planetă. Și pentru mine. Aflasem despre ele întâmplător, când, în căutare de companii apetisante pentru piața de capital, la un târg de tehnologie am întâlnit entități academice care veniseră cu niște dezvoltări interesante. Contrar folclorului potrivit căruia „la noi s-a distrus totul și nu mai mișcă nimic”, uitându-mă la ce era expus, am realizat că existau cercetare, inovație și tehnologii cu potențial real. Mai puțin clar era însă drumul prin care aceste rezultate puteau ieși din zona cercetării și ajunge să fie transformate în produse, companii și, în cele din urmă, în afaceri.
Deși prevăzute în legislație și devenite criteriu de evaluare a entităților academice, spin-off-urile ajunseseră o simplă formalitate. Fiind campioni la „forme fără fond”, în sensul celebrei formule a lui Titu Maiorescu, am preluat forma instituțională fără ca ea să fie susținută de fondul care îi dă substanță. Au fost înființate companii aproape „la normă”, doar pentru a bifa criteriul, cu condiția să funcționeze cel puțin trei ani. În prea multe cazuri, după înființare nu a mai urmat și un business real construit în jurul tehnologiei.
La vremea respectivă, discuția era complicată și de o altă problemă: putea universitatea să participe la capitalul unei astfel de companii? Nici aici lucrurile nu erau clare, iar interpretările autorităților erau contradictorii. Și nu era doar o dilemă juridică, era și una de mentalitate. Existau opinii care vedeau în spin-off o formă interesantă de valorificare a cercetării, dar s-au „lovit” de concepția mult mai tradițională asupra universității, în care profesorul era, înainte de toate, dascăl și cercetător, iar universitatea rămânea Alma Mater, locul în care se produce și se transmite cunoaștere, nu o instituție care intră în acționariatul unor companii. Din această perspectivă, trecerea de la cercetare la acționariat părea aproape o decădere din zona nobilă a misiunii academice în prozaicul unei dețineri de acțiuni, cu tot ce presupune aceasta: risc, profit și interese economice.
Între universități și economie au existat dintotdeauna forme de colaborare, transfer tehnologic, proiecte comune sau programe de finanțare. Traseul funcționa, dar era fragmentat și îi lipsea o verigă care să lege cercetarea de capital, de competența managerială și de accesul la piață. Principala caracteristică a spin-off-ului academic este faptul că inovația se află în centrul construcției. Spre deosebire de cercetarea și dezvoltarea din marile companii, unde o inovație trebuie să se înscrie în strategia și politica comercială a firmei și poate concura cu alte proiecte pentru resurse, spin-off-ul academic este construit chiar în jurul acelei inovații. Ea nu mai este unul dintre proiectele companiei, ci devine nucleul unui nou business. Cercetătorul, universitatea, capitalul privat și experiența managerială pot fi reunite în jurul aceluiași obiectiv. Această construcție poate scurta drumul dintre cercetare și economia reală.
Între timp, cadrul legal s-a schimbat. Noua Lege a învățământului superior din 2023 permite universităților să participe la capitalul unor astfel de companii. Universitatea poate fi acționar în compania construită în jurul cercetării sale și poate beneficia direct de succesul economic al acesteia. Dar schimbarea nu este doar una juridică. Ceea ce părea acum patru ani o idee exotică ține de o schimbare mai profundă în modul în care este privită universitatea. Literatura de specialitate vorbește despre a doua revoluție universitară. Prima revoluție, asociată lui Wilhelm von Humboldt, a pus cercetarea alături de educație în centrul misiunii universitare. A doua revoluție adaugă o nouă dimensiune, cea a valorificării cunoașterii produse în universitate și contribuția acesteia la dezvoltarea economică și socială. Universitatea nu mai este doar locul în care se predă și se produce cunoaștere, ci devine și un actor al ecosistemului de inovare, în care cercetarea poate ajunge în economie prin brevete, licențe, parteneriate cu industria sau, atunci când există potențial comercial, prin spin-off-uri.
Această schimbare de perspectivă se regăsește în conceptul Triple Helix, dezvoltat de Henry Etzkowitz și Loet Leydesdorff, potrivit căruia inovarea se coagulează la intersecția dintre universitate, economie și stat. Universitatea aduce cunoașterea și cercetarea, companiile aduc dezvoltarea, industrializarea și accesul la piață, iar statul creează cadrul legislativ și mecanismele de finanțare și stimulare care permit acestei colaborări să funcționeze.
Nu este vorba ca universitatea să devină companie. Nu este vorba nici ca profesorii să devină antreprenori cu normă întreagă și nici ca statul să decidă ce tehnologie va câștiga. Este vorba despre a crea condițiile ca, atunci când există un rezultat de cercetare cu potențial real de aplicare, acesta să poată ajunge mai rapid în economie. Asta nu înseamnă că orice cercetare trebuie să ajungă în piață. Cercetarea fundamentală are propria sa logică, propria sa valoare și rămâne în parohia decizională a universității. Discuția despre spin-off-uri începe acolo unde apare un rezultat cu potențial real de aplicare și comercializare. În acest caz, articolul științific sau prototipul nu ar trebui să fie capătul drumului, ci unul dintre punctele sale de plecare. Urmează proprietatea intelectuală, validarea tehnologiei, capitalul, dezvoltarea produsului, industrializarea și, în final, piața.
Când cercetarea trebuie să răspundă pieței
Cercetarea din universități și institute este finanțată în mare măsură din bani publici, care merg către oameni, infrastructură și proiecte. Este firesc să apară și întrebări legate de rezultate, mai ales atunci când cercetarea ajunge la o tehnologie, la un prototip sau la o soluție care poate avea aplicare economică, dar și atunci când, după consumarea finanțării, cercetarea se închide în propriul rezultat și rămâne cercetare de dragul cercetării.
Autonomia universitară este esențială. Nimeni nu poate pretinde că cercetarea trebuie făcută după comenzile industriei. Dar nici universitatea și cercetarea nu pot funcționa complet desprinse de economia reală. Companiile plătesc taxe, contribuie la bugetul public și, în multe cazuri, au nevoie chiar ele de rezultatele cercetării. Există, așadar, așteptarea ca cercetarea să nu se oprească la consumarea grantului și publicarea unei lucrări, ci să meargă mai departe.
Emanuel Popp, fondatorul Autonomous Flight Technologies, pune problema direct. Un institut poate primi un grant de un milion de euro, poate cheltui bugetul și poate ajunge la final cu un prototip, fără ca succesul acestuia în piață să mai fie o preocupare. Sau, în formularea sa memorabilă: „fie că zboară drona, fie că nu, toată lumea este fericită”. Constantin Pintilie, fondatorul BlueSpace Technology, vede aceeași ruptură la nivelul întregului ecosistem. Lanțul dintre cercetare, industrie și clientul final, spune el, „astăzi s-a întrerupt”.
Economia are nevoie de cercetare, dar rezultatele ei cu potențial trebuie să aibă o cale prin care să ajungă în economie, iar spin-off-ul poate fi una dintre soluții. Atunci când există o tehnologie cu potențial comercial, spin-off-ul creează vehiculul prin care cercetătorul, universitatea, capitalul privat și industria urmăresc același interes. Grantul finanțează cercetarea și reduce riscul tehnologic, spin-off-ul preia rezultatul și îl poate transforma într-un business, iar capitalul privat finanțează etapele pe care bugetul public nu le mai poate susține. Investitori și oameni care știu să construiască businessuri pot aduce, pe lângă capital, experiență de business, rețele și disciplina necesară pentru dezvoltare și intrarea pe piață. Cointeresarea se face exact prin mecanismul spin-off-ului, acela în care cercetătorul și universitatea nu mai sunt doar „furnizori de rezultate”, ci parteneri care dețin o parte din companie și participă direct la valoarea creată prin succesul acesteia.
Să învățăm de la maestru
În Marea Britanie, grantul de la autorități este privit ca bani de început, meniți să reducă riscul tehnologic. Apoi intră capitalul privat. Un exemplu este programul Innovate UK Investor Partnerships, în care cele 139 de milioane de lire primite de la instituțiile guvernamentale au fost urmate de 851 de milioane de lire în finanțări private, ceea ce înseamnă aproximativ 6 lire de capital privat pentru fiecare liră publică. Banii publici reduc riscul inițial și pot mobiliza capital privat pentru etapa următoare. Succesul nu se mai măsoară doar prin cât s-a cheltuit și ce s-a livrat la finalul grantului, ci prin capitalul privat atras, creșterea companiei, valoarea creată în economie și, nu în ultimul rând, valoarea la care se realizează un exit sau un IPO. Dacă universitatea păstrează o participație, succesul spin-off-ului poate însemna și revenirea unei părți din valoarea creată către universitate și către cercetare.
În 2025, două spin-off-uri ale Universității Oxford au avut exituri de peste un miliard de dolari: OrganOx a fost achiziționată de Terumo pentru 1,5 miliarde de dolari, iar Oxford Ionics de IonQ pentru 1,065 miliarde de dolari.
Oxford este, de altfel, liderul britanic în crearea de spin-off-uri universitare, poziție pe care o ocupă pentru al șaselea an consecutiv. Iar în 2021, Oxford Nanopore a avut cel mai mare IPO al unui spin-off universitar din Marea Britanie, la o capitalizare de aproximativ 3,4 miliarde de lire.
Și la noi, în sfârșit, lucrurile încep să se schimbe. În 2026, 23 de universități românești participă la programul Leadership TT, livrat de Oxentia, companie de transfer tehnologic a Universității Oxford, specializată în comercializarea cercetării și dezvoltarea de spin-off-uri. Cei 46 de experți desemnați de universitățile participante încep, din septembrie, un program de formare de cinci luni în transfer tehnologic.
După ani în care am discutat despre spin-off-uri mai degrabă la nivel de principiu, începem să învățăm concret cum se face de la cei care au construit deja unul dintre cele mai performante ecosisteme din lume.
Mai avem însă mult până departe. Dar, pentru prima dată, avem și motive să credem că spin-off-ul poate deveni mai mult decât o bifă administrativă.
Poate că, de data aceasta, forma începe să capete și fond. Așteptăm fondurile să vină cu banii.
| Știri BVB