Adrian Pavelescu, Tinmar Energy: „În prezent avem în dezvoltare proiecte hibride de peste 1 GW putere instalată”

• “Viitorul energiei verzi depinde de investiții în stocare și reguli predictibile”

• “PPA-urile sunt, în acest moment, unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru a face un proiect regenerabil finanțabil”

• “Contractele de tip CfD au un rol complementar: reduc expunerea la volatilitatea de piață și oferă o plasă de siguranță atât pentru producător, cât și, indirect, pentru consumatorul final, prin limitarea prețurilor extreme”

• Grupul Tinmar își propune să rămână un actor activ în consolidarea pieţei, continuând investițiile anunțate și dezvoltând, în paralel, capacitățile de stocare care vor fi esențiale pentru următoarea etapă a pieței.

 Tinmar Energy își consolidează poziția în sectorul energiei regenerabile prin investiții în proiecte fotovoltaice și capacități de stocare care depășesc 1 GW putere instalată. Într-un interviu acordat Financial Intelligence, Adrian Pavelescu, Deputy CEO al Tinmar Energy, vorbește despre strategia companiei, provocările legislative, rolul stocării în noua arhitectură a pieței de energie și importanța contractelor PPA și CfD pentru finanțarea investițiilor în regenerabile.

• Interviu cu Adrian Pavelescu, Deputy CEO al Tinmar Energy

Tinmar este unul dintre cei mai importanți jucători din energie. Cum vedeți transformarea companiei în contextul tranziției energetice și al obiectivelor europene de decarbonizare?

Adrian Pavelescu: Pentru noi, tranziția energetică nu este un simplu subiect de conjunctură, ci o direcție strategică pe care am ales să o urmăm încă din 2011, pe măsură ce ea se contura tot mai clar ca prioritate la nivel european. Tinmar s-a transformat organic într-un integrator complet de energie: suntem astăzi furnizor, trader și un grup solid care produce, gestionează și dezvoltă activ capacități moderne de producție și de stocare a energiei regenerabile.

Această evoluție firească reflectă exact logica profundă a tranziției energetice: nu poți vorbi despre decarbonizare doar din perspectiva reglementărilor, trebuie să investești direct și eficient în capacități noi, în infrastructură rezistentă și în competențe de top. Din acest motiv, marile obiective europene – precum stoparea schimbărilor climatice, reducerea poluării și tranziția globală către o economie bazată pe energie curată – sunt cele care ne-au confirmat și ne-au ghidat direcția în care încercăm să răspundem, prin propriile investiții, cât mai aproape de ritmul și amploarea cerute de acest angajament comun.

Ce proiecte majore aveți în pregătire în zona energiei regenerabile și ce pondere estimați că vor avea acestea în portofoliul Tinmar? Care sunt obiectivele de investiții pe aceasta zonă în următorii ani?

Adrian Pavelescu: Tinmar a inceput investitiile pe piața energiei verzi acum 15 ani, odată cu dezvoltarea primelor parcuri fotovoltaice, iar de atunci portofoliul s-a extins constant, inclusiv prin achiziția altor proiecte, ceea ce ne-a permis să ne majorăm semnificativ capacitatea de producție. În prezent, avem în derulare un număr important de proiecte hibride — parcuri fotovoltaice cuplate cu capacități de stocare — care depășesc, cumulat, 1 GW putere instalată.

O parte dintre aceste proiecte au trecut deja de avizul CEISD, iar pentru celelalte așteptăm avizul cât mai curând, astfel încât să  putem demara implementarea lor. Aceste proiecte aduc un beneficiu direct rețelei electrice, consumatorilor și, indirect, statului, prin capacitate suplimentară, stabilitate și venituri fiscale. Credem că exact acest tip de proiecte, cu impact  pozitiv pentru toti participantii la piata de energie ar merita o analiză mai rapidă, desfasurata dupa criterii clare de avizare, astfel încât beneficiile lor să ajungă mai devreme la consumatori

Grupul Tinmar își menține angajamentul făcut public de-a lungul timpului privind continuarea investițiilor în piața de energie din România. Această continuitate se vede în întregul nostru parcurs din ultimii 15 ani, care a pornit de la primele parcuri fotovoltaice dezvoltate de la zero. Strategia mai recentă de creștere s-a extins prin dezvoltări greenfield și prin achiziții de parcuri fotovoltaice funcționale, deja existente în piața regenerabilelor.

Un capitol separat, dar în aceeași direcție de extindere, îl reprezintă apropierea noastră de active energetice de anvergură cum este și cazul demersurilor legate de Complexul Energetic Oltenia. În acest sens, Grupul Tinmar și-a asumat o contribuție semnificativă pentru proiectul legat de Complexul Energetic Oltenia — o investiție fermă, pe care ne-am angajat să o respectăm integral, în calendarul convenit. Acest angajament se reflectă în acțiuni concrete: Tinmar Energy este acționar în cote egale, 50%-50%, alături de C.E. Oltenia, în cinci societăți de proiect — patru parcuri fotovoltaice (Bohorelu, Pinoasa, Rovinari, Turceni) și centrala electrică în ciclu combinat pe gaz natural de la Turceni, cu o capacitate de 475 MW.

Această implicare directă, ca acționar activ, reflectă exact tipul de contribuție pe care Grupul Tinmar îl aduce în astfel de parteneriate strategice: susținere financiară, expertiză operațională și know-how energetic, inclusiv experiența acumulată din operarea unui portofoliu național de peste 100 MWp instalați în fotovoltaic.

Toate aceste direcții converg spre același obiectiv: un grup energetic integrat, capabil să contribuie constant la securitatea și tranziția energetică a României, nu doar prin declarații, ci prin proiecte concrete, aflate deja în diverse stadii de implementare.

Care sunt cele mai mari provocări cu care v-ați confruntat/vă confruntați pe zona energiei regenerabile?

Adrian Pavelescu: Paradoxal, provocările nu vin din partea producției sau vânzării energiei acolo consideram ca avem capacitatea si know-how-ul necesar pentru a opera eficient, consolidate de peste un deceniu de experiență directă pe piața de energie. Dificultățile reale apar cu mult înainte de a ajunge acolo: identificarea terenurilor potrivite, achiziționarea lor, scoaterea din circuitul agricol, apoi obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor necesare pentru construcție. Sunt etape care, cumulat, pot dura mai mult de un an, uneori mult mai mult, iar acest lucru afectează direct predictibilitatea unei investiții.

La aceasta se adaugă timpii administrativi, care depășesc adesea reperele legale stabilite pentru avizare — termene a căror respectare ar merita tratată cu prioritate de către autorități, întrucât aduce beneficii clare atât investitorilor, cât și instituțiilor implicate, prin fluidizarea întregului proces. Rezultă, astfel, o variabilă suplimentară de imprevizibilitate asupra calendarului investițional.

Cum apreciați cadrul legislativ actual? Există măsuri care ar putea accelera investițiile private în energia regenerabilă?

Adrian Pavelescu: Există, cu siguranță, elemente pozitive în cadrul legislativ actual: facilitățile pentru scoaterea din circuitul agricol a terenurilor destinate parcurilor fotovoltaice, fondurile europene alocate dezvoltării proiectelor de energie regenerabilă. Sunt măsuri utile, care arată o direcție corectă.

Pe de altă parte, există și reglementări gândite, teoretic, să sprijine dezvoltarea proiectelor, dar care în practică devin o povară suplimentară pentru dezvoltatorii de bună-credință. Un exemplu concret este obligativitatea constituirii de noi garanții, introdusă prin Ordinul ANRE 16/2026, aplicabilă chiar și proiectelor aflate deja în diferite stadii de dezvoltare, demarate cu mult timp în urmă. Este vorba despre o povară financiară suplimentară adăugată la valoarea proiectului — sumă care nu a fost bugetată și nici luată în calcul la momentul finanțării inițiale. Acest tip de măsuri, aplicate retroactiv unor proiecte deja angajate, creează exact incertitudinea de care investitorii nu au nevoie și pot descuraja, mai degrabă decât stimula, investițiile private.

În ce tehnologii considerați că România are cel mai mare potențial – fotovoltaic, eolian, stocare, hidrogen sau alte soluții?

Adrian Pavelescu: România are un profil de resurse destul de echilibrat, ceea ce este, de fapt, un avantaj. Fotovoltaicul rămâne tehnologia cu cel mai rapid ciclu de dezvoltare și cu cea mai mare predictibilitate a costurilor, motiv pentru care a atras cel mai mult capital privat până acum. Eolianul își are propriul ritm de dezvoltare, mai gradual, dar cu un potențial important, care va asigura, în timp, o completare naturală a portofoliului de resurse regenerabile. Stocarea nu este o tehnologie „separată”, ci devine o condiție obligatorie pentru ca fotovoltaicul și eolianul să funcționeze eficient la scară mare. Hidrogenul verde rămâne, în acest moment, o direcție de perspectivă, mai degrabă pe termen mediu-lung, dependentă de scăderea costurilor și de maturizarea pieței.

Este și motivul pentru care Grupul Tinmar a ales să mizeze, în mod deliberat, pe fotovoltaic: este o tehnologie pe care știm să o gestionăm cu maturitate, de la dezvoltare până la operare, iar experiența acumulată în acest segment ne oferă un avantaj competitiv real. Pariem pe ceea ce cunoaștem foarte bine și pe ceea ce am demonstrat deja că putem executa la scară.

În ce măsură dezvoltarea capacităților de stocare va schimba modelul de funcționare al pieței de energie și cât de importante sunt investițiile în baterii pentru integrarea surselor regenerabile?

Adrian Pavelescu:  La nivel european, stocarea se bucură de un sprijin consistent, fiind recunoscută drept o prioritate strategică a tranziției energetice, susținută prin politici dedicate și instrumente de finanțare, pe măsură ce piețele integrează volume tot mai mari de regenerabile și au nevoie de soluții flexibile de echilibrare. Credem că un angajament similar din partea autorităților române, printr-un cadru de sprijin dedicat, ar putea accelera semnificativ ritmul investițiilor în acest domeniu, în beneficiul întregii piețe. Stocarea schimbă, practic, regulile jocului. O piață bazată masiv pe regenerabile , fără capacități de stocare, este o piață instabilă, cu volatilitate mare de preț și cu risc de congestie pe rețea. Bateriile permit decuplarea momentului de producție de cel de consum, ceea ce înseamnă mai puțină energie irosită, mai puține opriri forțate ale capacităților regenerabile și, în timp, prețuri mai stabile. Din perspectiva unui dezvoltator, investiția în stocare nu mai este un „plus”, ci devine o componentă structurală a oricărui proiect nou de anvergură. Ne dorim ca aceste efecte să se vadă cât mai rapid în piață: o diminuare a diferenței de preț a energiei electrice dintre noapte și zi, respectiv o aplatizare a curbei de preț.

Ce impact au volatilitatea prețurilor și modificările de reglementare asupra deciziilor investiționale ale dezvoltatorilor?

Adrian Pavelescu: Impactul este direct și, de multe ori, mai mare decât riscul tehnic al proiectului în sine. Un dezvoltator poate gestiona riscuri de execuție, de teren, de conectare la rețea — sunt riscuri cunoscute, pentru care există soluții. Volatilitatea prețurilor și, mai ales, schimbările legislative succesive aplicate unor proiecte deja aflate în derulare sunt mult mai greu de anticipat și de bugetat. Practic, orice modificare de reglementare care survine după ce finanțarea a fost deja structurată riscă să afecteze rentabilitatea calculată inițial, iar acest tip de incertitudine este cel care descurajează cel mai mult capitalul privat, indiferent de mărimea investitorului.

România beneficiază de fonduri europene consistente pentru tranziția energetică. Sunt acestea suficiente și sunt accesibile investitorilor?

Adrian Pavelescu:  Fondurile europene sunt, fără îndoială, un sprijin important și au facilitat multe proiecte care altfel ar fi fost greu de finanțat exclusiv privat. Din perspectiva noastră, putem confirma direct utilitatea acestor fonduri: mai multe firme din Grupul Tinmar beneficiază de astfel de finanțări, avem contracte de finanțare semnate, iar în acest moment așteptăm doar avizul CEISD pentru a putea continua și implementa efectiv proiectele respective. Este un exemplu concret al modului în care fondurile europene, atunci când ajung la beneficiar, pot debloca investiții reale în capacități noi de producție și stocare.

Este important de menționat că toate aceste avize și autorizații nu funcționează izolat, ci sunt legate între ele prin termene stricte, adesea interdependente: emiterea unui aviz condiționează, de multe ori, valabilitatea sau depunerea altuia, iar finanțarea europeană are, la rândul ei, propriile termene-limită de utilizare. Practic, o întârziere la nivelul unui singur document poate declanșa un efect de cascadă — întârzierea sau chiar pierderea altor avize deja obținute, riscul de a depăși termenele de tragere a fondurilor și, în cazurile cele mai nefavorabile, compromiterea sau chiar anularea întregului proiect. Este un scenariu pe care niciun dezvoltator serios nu și-l dorește, cu atât mai puțin atunci când vorbim despre proiecte care aduc beneficii clare consumatorilor, iar acesta este exact motivul pentru care celeritatea și predictibilitatea în emiterea avizelor de catre organismele abilitate — inclusiv a celor din partea CEISD — contează la fel de mult ca disponibilitatea fondurilor în sine.

Trebuie remarcat, în același timp, și rolul important al statului român în atragerea și menținerea acestor fonduri disponibile pentru tranziția energetică — un efort susținut, care a permis ca proiecte de anvergură din energia regenerabilă să devină, practic, finanțabile și implementabile. Este o direcție pe care o apreciem și pe care ne dorim să o vedem continuată și consolidată în perioada următoare.

Cum vedeți rolul contractelor de tip PPA (Power Purchase Agreements) în dezvoltarea proiectelor regenerabile și în asigurarea stabilității investițiilor? Dar al contractelor CfD?

Adrian Pavelescu:  PPA-urile sunt, în acest moment, unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru a face un proiect regenerabil finanțabil — oferă predictibilitate de venit pe termene lungi, ceea ce contează enorm pentru bănci și pentru investitori instituționali. Nu este, de altfel, un instrument nou pentru piața românească: acest tip de contract a fost folosit pe scară largă la finanțarea proiectelor de energie verde încă din perioada 2012-2013, iar Grupul Tinmar este familiarizat cu acest tip de contract încă din acea perioadă, fiind unul dintre instrumentele care au susținut primul val de investiții în regenerabile din România.

Contractele de tip CfD au un rol complementar: reduc expunerea la volatilitatea de piață și oferă o plasă de siguranță atât pentru producător, cât și, indirect, pentru consumatorul final, prin limitarea prețurilor extreme. Cred că viitorul pieței românești de regenerabile va depinde tot mai mult de combinarea inteligentă a acestor instrumente, nu de folosirea exclusivă a unuia singur — iar experiența acumulată de Grupul Tinmar cu PPA-urile încă din primul val de investiții ne oferă un avantaj clar în structurarea unor astfel de contracte astăzi.

Cum vedeți evoluția pieței energiei regenerabile din România în următorii 5-10 ani? Care sunt principalele oportunități și provocări?

Adrian Pavelescu: Credem că vom asista la o consolidare a pieței — mai puțini jucători mici, dispersați, și mai mulți jucători integrați, cu capacități de producție, stocare și furnizare sub același acoperiș. Oportunitățile sunt clare: potențial solar și eolian ridicat, fonduri europene disponibile, o cerere de energie curată în continuă creștere din partea marilor consumatori industriali.

Provocările rămân, în mare parte, aceleași pe care le-am menționat deja: birocrația din etapa de dezvoltare, predictibilitatea legislativă și capacitatea rețelei de a absorbi noile capacități. O piață matură se construiește pe reguli clare, cunoscute din start și respectate pe tot parcursul unei investiții; schimbarea lor pe parcurs, chiar dacă justificată, adaugă un grad de incertitudine pe care investitorii pe termen lung ar prefera să îl evite. Grupul Tinmar își propune să rămână un actor activ în această consolidare, continuând investițiile anunțate și dezvoltând, în paralel, capacitățile de stocare care vor fi esențiale pentru următoarea etapă a pieței.