Update articol:
RAPORT

Curtea de Conturi: Inconsecvenţa factorilor de decizie şi lipsa finanţării au condus la nepunerea în practică a strategiilor energetice

În ultimii ani, în România au existat numeroase încercări de elaborare a unor strategii energetice pe termen lung, însă incosecvenţa factorilor de decizie şi lipsa finanţării au condus, nu de puţine ori, la nepunerea în practică (parțială sau totală) a unor componente ale acestor strategii în contextul socio-economic şi politic creat, arată Curtea de Conturi în sinteza Raportului de audit al performanței privind piața de gaze naturale din România, elaborat anul acesta.

“Astfel, deşi au trecut peste 10 ani de la data aprobării Strategiei energetice a României, prin Hotărârea Guvernului 1069/05.09.2007, act normativ prin care au fost prevăzute investiţii în sectorul gazelor naturale, în valoare de 1.764 milioane de euro, până la sfârşitul anului 2016, majoritatea proiectelor nu au fost realizate şi puse în funcţiune, unele dintre acestea nefiind demarate sau fiind în stadiul de proiect”, arată Curtea de Conturi.

Investițiile erau prevăzute ca urmare a evaluării stării tehnice a rețelelor în 2007, când s-a constatat faptul că reţelele de distribuţie a gazelor naturale sunt caracterizate printr-un grad ridicat de uzură a conductelor şi branşamentelor, circa 40% având durata normată de viaţă depăşită. Potrivit Raportului, la data de 31.12.2016, se remarcă faptul că, 12.243 km reprezentând circa 57% din totalul conductelor și branșamentelor din oțel au durata normată de viaţă depăşită (peste 18 ani).

Deși infrastructura de transport gaze naturale era învechită, prezentând un grad ridicat de uzură, iar nivelul de realizare a programelor de investiții a scăzut, în perioada auditată, în ceea ce privește modernizarea și retehnologizarea componentelor SNT, s-a constatat un grad scăzut de modernizare/retehnologizare a componentelor SNT, raportat la necesitățile existente, potrivit auditului: ” În perioada 2012-2016, prin programele de modernizare și dezvoltare investiții, s-au alocat 2.057,09 milioane lei, s-au cheltuit 885,16 milioane lei, reprezentând un procent de 43,03% (pentru: modernizarea a 91 stații, lucrări de dezvoltare conducte de transport gaze – 212 km, lucrări de interconectare – 11 km, lucrări de dezvoltare la 55 stații, lucrări hidrotehnice). 

Totodată, s-a remarcat o scădere an de an a valorii investițiilor realizate în raport cu valoarea anuală programată. Astfel, la nivelul anului 2016, din valoarea totală programată de 721,90 milioane lei, s-au cheltuit doar 119,82 milioane lei, ceea ce reprezintă 16,60%.”

Obiectivul general al acțiunii de audit l-a constituit evaluarea modului de implementare a politicilor și strategiilor Guvernului în domeniul gazelor naturale, precum și evaluarea modului de funcționare al pieței gazelor naturale, respectiv economicitatea, eficiența și eficacitatea activităților desfășurate de operatorii economici participanți la această piață.

În ceea ce privește reţeaua de conducte de gaze naturale, România ocupă locul 11 la nivelul Uniunii Europene, cu circa 53.666 kilometri (reţeaua de transport şi reţelele de distribuţie), cu această dimensiune fiind în urma unor țări precum Belgia (74.795 km), Ungaria (89.004 km) sau Cehia (76.910 km), potrivit Raportului.

Pentru a asigura creşterea capacităţii de transport a gazelor din import, au fost demarate două proiecte majore, respectiv proiectul BRUA cu o valoare de aproximativ 813 milioane euro, având ca termen de punere în funcțiune anul 2019 şi Proiectul “Dezvoltarea pe teritoriul României a Coridorului sudic pentru preluarea gazelor din Marea Neagră – PCI 6.24.8 (Țărmul Mării Negre – Podișor pentru preluarea gazelor de la Marea Neagră)”, cu o valoare de aproximativ 360 milioane euro.

Din perspectiva nevoilor de dezvoltare și de finanțare a investițiilor în extinderea şi modernizarea reţelelor de transport şi distribuţie a gazelor naturale, în cadrul POS CCE –Axa 4: Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării, în contextul combaterii schimbărilor climatice, au fost încheiate: – 2 contracte în domeniul transportului gazelor, cu o valoare totală a proiectelor de 292,29 milioane lei, proiecte ce au fost finalizate integral de SNTGN Transgaz SA, în perioada 2015-2016. – 6 contracte în domeniul distribuţiei gazelor, cu o valoare totală a proiectelor de 247,27 milioane lei, din acestea, 5 proiecte în valoare totală aprobată de 238,21 milioane lei fiind finalizate în proporție de 83,3%, iar un proiect a fost reziliat, la solicitarea beneficiarului.

La nivelul anului 2016, România era țara cu cea mai mică dependență de gaze naturale din import, de circa 12,38% (1,4 mld. mc) din consumul total de (11,3 mld. mc), faţă de țări precum Moldova (import de 100%), Ungaria (import de 76,49%), Bulgaria (import de 98,28%), Serbia (import de 80,61%) sau Ucraina (import de 65,28%).

Potrivit Curții de Conturi, în perioada 2014 – 2015, obligația de punere la dispoziţia furnizorilor a cantităților de gaze naturale rezultate din activitatea de producţie în scopul asigurării necesarului de consum pentru piaţa reglementată, nu a fost respectată de către toți producătorii prezenți în piață, respectiv de către 3 operatori (OMV Petrom SA, SC Amromco Energy SRL și Stratum Energy) care au livrat cantităţi mai mici decât cele stabilite, în timp ce SNGN Romgaz SA a livrat o cantitate mai mare cu circa 7.771.746 MWh.

Astfel, OMV Petrom SA, SC Amromco Energy SRL și Stratum Energy nu au furnizat cantitatea stabilită de ANRE, livrând în piața reglementată o cantitate mai mică cu aproximativ 4.383.517 MWh, respectiv OMV Petrom SA cu 2.782.518 MWh mai puțin, SC Amromco Energy SRL mai puțin cu 1.587.355 MWh, iar Stratum Energy cu 13.645 MWh mai puțin, conform Raportului: „În acest context, potrivit Metodologiilor de alocare a cantităților de gaze naturale rezultate din activitatea de producție necesare acoperirii consumului pe piața reglementată, aplicabile în perioada 2014-2016, în termen de 15 zile de la încheierea lunii de livrare, fiecare producător sau societate comercială afiliată acestuia și fiecare furnizor care asigura consumul clienților finali din piața reglementată sau furnizor mandatat de către acesta avea obligația de a transmite la ANRE o situație a cantităților efectiv vândute și achiziționate. Totodată, în termen de 15 zile de la încheierea lunii de livrare, DOPGN transmitea ANRE situația finală a cantităților de gaze naturale contractate de fiecare furnizor care asigura consumul clienților finali din piața reglementată, închiderile de lună fiind publicate pe site-ul Transgaz.

S-a remarcat faptul că, ANRE, cu toate că deținea informațiile necesare pentru a monitoriza respectarea obligației producătorilor de a pune la dispoziția pieței reglementate a cantităților aprobate lunar, nu a intervenit, în sensul că nu a notificat, în perioada 2014-2015, producătorii care nu și-au îndeplinit obligația de a pune la dispoziția furnizorilor cantitățile de gaze naturale în scopul asigurării consumului clienților finali din piața reglementată. 

ANRE, în cazul celor 3 operatori, în baza prevederilor alin. (6) lit. c) a art.10 din OUG nr. 33/2007, nu a făcut dovada că a exercitat, în perioada auditată, verificări cu privire la respectarea de către aceștia a reglementărilor ANRE, pentru a constata nerespectarea acestora și a aplica sancțiuni în cauză. În ceea ce privește obligația respectării destinației cantităților de gaze naturale de către furnizorii care au achiziționat aceste cantități de la Romgaz, reprezentanții ANRE au menționat faptul că în urma controalelor efectuate la acești furnizori, nu au fost identificate cazuri de nerespectare a obligațiilor stabilite.”

Prin Hotărârea Guvernului nr. 870/23.12.2012, executivul a permis titularilor de acorduri petroliere să utilizeze cantităţile de gaze naturale extrase din producţia internă în propriile centrale electrice, justificat de intenţia producătorilor (Romgaz SA şi OMV Petrom SA) de a contribui la piaţa reglementată de energie electrică prin punerea la dispoziţie a unei cantităţi de 1,8 TWh/anual de către fiecare producător, mai arată auditul: „În ceea ce priveşte cantităţile de energie electrică livrate în regim reglementat de către aceşti producători, din propriile centrale electrice, s-a constatat faptul că, efectul obţinut a fost diferit faţă de cel scontat la momentul emiterii actului normativ, întrucât în realitate, conform datelor ANRE, doar SC OMV Petrom SA a livrat energie electrică în regim reglementat și doar în anul 2013 (1,5 TWh).”

Dacă în perioada 2012-2015, importul de gaze naturale a suferit o diminuare semnificativă pe fondul scăderii consumului total de gaze naturale, în anul 2016 cantitatea de gaze naturale achiziționată din import (15,94 TWh) a înregistrat o creștere de cca. 7 ori comparativ cu anul 2015 (2,18 TWh), această evoluţie fiind influenţată de: scăderea atât a prețurilor de achiziție pentru cantitățile de gaze naturale importate, precum şi de impozitarea suplimentară a veniturilor obținute de producătorii de gaze naturale din producția internă, în baza Ordonanței Guvernului nr. 7/2013, mai arata Curtea de Conturi.

Conform raportului citat, in anul 2016, prețul minim de 59,75 lei/MWh, aferent unor cantități de gaze naturale achiziționate din țări Non-UE (Rusia) a fost mai mic decât preţul de achiziţie (60 lei/MWh) a gazelor naturale din producţia internă pentru clienţii casnici şi producătorii de energie termică, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Curtea de Conturi explica: „Deoarece prețul de import al gazelor naturale a coborât semnificativ în anul 2016, furnizorii/consumatorii de gaze naturale au ajuns să prefere importurile. Ca urmare, în anul 2016, în România a fost importată o cantitate de cca.15,94 TWh, cu cca 631% mai mult decât în 2015 când s-a importat o cantitate de 2,18 TWh, fapt ce a condus la scăderea producției interne cu 11%, de la 120,30 TWh în anul 2015, la 106,82 TWh în anul 2016. 

Analizând proveniența gazelor naturale importate în perioada 2012-2016, cea mai mare cantitate de gaze, cca 77%, a fost achiziționată din Statele terțe Non UE (Rusia), în timp ce aproximativ 23% din totalul cantității de gaze importate la nivel național a fost achiziționată din Statele membre UE. 

În ceea ce privește structura gazelor naturale intrate în piață, dacă în perioada 2012-2015, ponderea producției interne a crescut de la cca 79,13% în anul 2012, la cca 98,22% în anul 2015, în timp ce ponderea importului a scăzut de la cca 20,87% în anul 2012, la cca 1,78 % în anul 2015, în anul 2016, ponderea producției interne a cunoscut o scădere, ajungând la cca 87,02%, în timp ce importul a înregistrat o creștere, ajungând la 12,98%. 

Raportat la cantitatea totală de gaze naturale (654,27 TWh) ce a intrat pe piață în perioada 2012-2016, producția internă a avut o pondere de 88,65% (579,98TWh), în timp ce importul de gaze a fost de 11,35% (74,29 TWh).”

În România, prețul gazelor naturale destinate consumatorilor casnici, raportat la puterea de cumpărare, în semetrul II al anului 2016, a fost de 66,5 PPS/MWh, peste media Uniunii Europene, de 58,3 PPS/MWh.

La nivelul anului 2016 (semestrul II), din punct de vedere al ponderii taxelor și contribuțiilor în prețul gazelor naturale pentru consumatorii noncasnici, România ocupa unul din primele locuri, cu o pondere de 31,68%, urmată de Danemarca cu 30,56% și Suedia cu 22,14%. Cea mai redusă pondere în prețul gazelor naturale, a contribuțiilor și taxelor a fost înregistrată în Croația (1,45%), Portugalia (1,81%), Polonia (1,92%), media la nivelul UE, reprezentând 10,7 %, au mai aratat auditorii.

În perioada 2013-2014, din cantitatea totală de gaze naturale de 25.452.284 MWh importată, “fizic” a intrat pe teritoriul României, doar cantitatea de 21.624.289 MWh, diferența de 3.827.995 MWh (15%) reprezentând un “import virtual”, conform Curtii de Conturi: „În aceste condiţii, factorii de decizie trebuie să analizeze modul de tranzacţionare prin intermediul acestei proceduri de tranzacţionare, astfel încât să fie eliminat riscul de a realiza exportul de gaze la preţuri mai mici decât cele la care se realizează importul de gaze, evitându-se înregistrarea de pierderi pentru economia naţională.”

Curtea mai arata ca, in perioada 2012-2016, ANRE nu a aprobat și implicit nu a monitorizat planurile de investiții ale operatorului de transport și nici nu a furnizat prin rapoartele de activitate anuale ale ANRE făcute publice, informații cu privire la evaluarea acestor planuri, din punctul de vedere al concordanței lor cu planul la nivel comunitar de dezvoltare a rețelei prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 715/2009, așa cum prevede Legea 123/2012.

În ceea ce priveşte contractele de concesiune a serviciului public de distribuţie a gazelor naturale, nu există o evidență a volumului fizic și valoric al investițiilor asumate prin contractul de concesiune și documentele acestuia (caiet de sarcini, anexe, grafic de realizare a investiției, etc), respectiv nu a existat o evidență centralizată în ceea ce privește lungimea conductelor şi a branşamentelor realizate în baza contractelor de concesiune.

Analiza modului în care a fost efectuată monitorizarea pieţei de gaze naturale a evidenţiat lipsa monitorizării unor indicatori necesari evaluării unei bune funcționări a pieţei, în condiţiile renunţării la aplicarea preţurilor reglementate pentru clienţii finali, precum și a unor activităţi derulate și/sau care influențează piața de gaze naturale (activitatea de transport și distribuție a gazelor naturale precum și starea tehnică şi nivelul de mentenanţă a reţelelor de conducte de gaze naturale).

În România, gazele naturale au o pondere de aproximativ 30% din consumul intern de energie primară , această cotă fiind explicată prin disponibilitatea relativ ridicată a resurselor autohtone, prin impactul redus asupra mediului înconjurător și prin capacitatea de a echilibra energia electrică produsă din SRE intermitente (eoliene și fotovoltaice), dată fiind flexibilitatea centralelor de generare a energiei electrice pe bază de gaze. România are cea mai mare piață de gaze naturale din Europa Centrală și a fost prima țară care a utilizat gazele naturale în scopuri industriale, se mai arata in raport.

Curtea de Conturi: „S-a remarcat dezinteresul ANRE față de starea tehnică a infrastructurii de transport gaze”

Curtea de Conturi cere ANRE intensificarea controalelor la operatorii din piața de gaze naturale, în scopul reducerii cazurilor de nerespectare a reglementărilor aplicabile