Elisa Cristea, Future Energy Leaders România: „Piața PPA-urilor din România este într-o fază de accelerare și maturizare”

• Marile companii industriale sunt tot mai interesate de contractele PPA, dar cer predictibilitate și o alocare clară a riscurilor

• Garanțiile de origine devin un element-cheie pentru companiile care urmăresc obiective ESG

• Standardizarea contractelor și reducerea riscurilor de dezechilibru ar accelera dezvoltarea pieței

• PPA-urile pot deveni unul dintre principalele mecanisme de finanțare pentru noile proiecte regenerabile după reducerea schemelor de sprijin

Elisa Cristea este Senior Associate în cadrul Țuca Zbârcea & Asociații, cu peste 5 ani de experiență în dreptul energiei, al resurselor naturale și al mediului. Practica sa este axată pe proiecte din sectorul energetic, cu un accent deosebit pe energia regenerabilă, oferind consultanță juridică pe întreg ciclul de dezvoltare al proiectelor – de la reglementare și autorizare până la tranzacții, construcție și operare. A acordat asistență juridică în proiecte fotovoltaice, eoliene, de biogaz și hidroenergie, precum și în proiecte de energie convențională, inclusiv din domeniul petrolului și gazelor, asistând investitori și dezvoltatori din România și din străinătate în proiecte complexe și tranzacții de valoare semnificativă. Elisa este doctorand în dreptul mediului la Universitatea din București, unde cercetările sale se concentrează asupra relației dintre energia regenerabilă și dreptul mediului. Recent, s-a alăturat comunității Future Energy Leaders România în calitate de membru.

Cum evoluează piața contractelor PPA în România? Vedem suficient interes din partea marilor consumatori industriali?

Elisa Cristea, Membru FEL: Piața contractelor PPA în România este într-o fază de accelerare și maturizare, susținută de creșterea capacităților regenerabile, de nevoia dezvoltatorilor de a obține venituri predictibile pentru finanțarea proiectelor și de interesul consumatorilor mari pentru securizarea costului energiei pe termen mediu și lung.

Există interes din partea marilor consumatori industriali, însă acesta este încă selectiv, nu generalizat. Companiile cu un consum ridicat de energie, cu expunere la volatilitatea prețurilor și cu obiective clare de decarbonizare sunt cele mai active în analizarea sau încheierea unor PPA-uri. Pentru acestea, PPA-ul este atractiv atât ca instrument de hedging (mecanism de reducere a riscului asociat volatilității prețurilor energiei), cât și ca instrument de susținere a țintelor ESG. Totuși, mulți consumatori rămân prudenți, în special din cauza complexității contractuale, a riscului de profil de producție, a dezechilibrelor, a volatilității pieței spot și a dificultății de a corela producția regenerabilă cu propriul profil de consum.

Un element tot mai important în structurarea PPA-urilor îl reprezintă garanțiile de origine. Pentru marii consumatori, achiziția de energie regenerabilă nu este relevantă doar din perspectiva prețului, ci și din perspectiva demonstrării caracterului verde al energiei consumate. În practică, offtakerii cu obiective ESG sau obligații de raportare tind să solicite ca energia livrată sau decontată prin PPA să fie însoțită de transferul garanțiilor de origine aferente.

În concluzie, piața PPA din România evoluează pozitiv, dar se află încă într-o etapă de structurare. Interesul marilor consumatori industriali există și este în creștere, însă nu este încă suficient de larg pentru a absorbi automat întregul portofoliu de proiecte regenerabile. Cele mai atractive PPA-uri vor fi cele care oferă predictibilitate de preț, o alocare clară a riscurilor de dezechilibru și profil, precum și un tratament contractual solid al garanțiilor de origine.

Care sunt principalele bariere care împiedică dezvoltarea unei piețe mature de PPA-uri?

Elisa Cristea, Membru FEL: Principalele bariere care împiedică dezvoltarea unei piețe mature de PPA-uri în România țin mai puțin de lipsa interesului de principiu și mai mult de dificultatea de a transforma acest interes în contracte bancabile, echilibrate și executabile pe termen lung.

În primul rând, există încă o diferență de așteptări între producători și offtakeri. Dezvoltatorii de proiecte regenerabile caută contracte pe termen lung, cu prețuri suficient de stabile pentru a susține finanțarea proiectului, în timp ce marii consumatori industriali sunt adesea reticenți să își asume angajamente ferme pe 10-15 ani, mai ales într-o piață în care prețurile energiei au fost volatile și greu de anticipat.

A doua barieră importantă este riscul de preț și de profil. Producția regenerabilă, în special cea solară și eoliană, nu se suprapune întotdeauna cu profilul de consum al offtakerului. Acest lucru creează riscuri legate de diferențele dintre energia produsă, energia consumată și energia achiziționată sau vândută pe piață. În plus, apar tot mai frecvent discuții privind prețurile negative, congestiile de rețea, limitările de producție și costurile de echilibrare.

O altă barieră este complexitatea contractuală. Un PPA bancabil nu este un simplu contract de vânzare de energie. El trebuie să reglementeze alocarea riscurilor de dezechilibru, curtailment (limitarea producției de energie), modificări legislative, indisponibilitate, forță majoră, garanții financiare, mecanisme de ajustare a prețului, încetare anticipată și remedii. Pentru mulți consumatori, mai ales cei care nu au echipe interne specializate în energie, această complexitate face procesul de negociere lung și costisitor.

În al patrulea rând, riscul de credit al offtakerului rămâne esențial. Finanțatorii proiectelor regenerabile vor analiza nu doar existența unui PPA, ci și capacitatea cumpărătorului de a-și respecta obligațiile pe termen lung. În lipsa unui offtaker cu bonitate solidă sau a unor garanții suficiente, PPA-ul poate să nu fie suficient pentru bancabilitatea proiectului.

O barieră distinctă este legată de garanțiile de origine. Pentru ca PPA-urile să fie atractive pentru marii consumatori cu obiective ESG, nu este suficient ca energia contractată să provină din surse regenerabile; este important ca părțile să stabilească în mod clar și tratamentul garanțiilor de origine aferente. În prezent, deși există un cadru general privind emiterea, transferul și anularea garanțiilor de origine, modul în care acestea sunt alocate între producător și offtaker în cadrul unui PPA rămâne, în mare măsură, o chestiune de negociere contractuală individuală. Astfel, fiecare contract trebuie să clarifice dacă garanțiile de origine sunt incluse în prețul energiei sau sunt valorificate separat de producător, când și cum se transferă, cine are obligația de anulare în beneficiul cumpărătorului și ce remedii se aplică în cazul în care garanțiile nu pot fi emise, transferate sau anulate. În lipsa unei reglementări și a unei practici de piață suficient de clare și standardizate, pot apărea incertitudini privind cine beneficiază efectiv de atributul verde al energiei și cum poate fi acesta folosit în raportările de sustenabilitate.

De asemenea, dezvoltarea pieței este afectată de capacitatea rețelei și de riscurile de conectare. Multe proiecte regenerabile depind de termenele de racordare, de disponibilitatea capacității în rețea și de riscul de limitare a producției. Pentru offtakeri, aceste riscuri se traduc în incertitudine privind livrarea efectivă a energiei contractate, iar pentru finanțatori pot afecta calendarul și veniturile proiectului.

Nu în ultimul rând, există o lipsă de standardizare și de lichiditate. Piața românească de PPA-uri nu are încă o practică contractuală uniformă, un număr mare de tranzacții comparabile sau repere clare de pricing. Fiecare contract este negociat aproape individual, ceea ce crește durata negocierilor, costurile juridice și dificultatea de a evalua dacă prețul și alocarea riscurilor sunt conforme cu piața.

Prin urmare, problema nu este inexistența cererii, ci capacitatea pieței de a transforma interesul existent în contracte finanțabile, standardizate și acceptabile atât pentru dezvoltatori, cât și pentru offtakeri și finanțatori.

Pot deveni PPA-urile principalul mecanism de finanțare pentru noile proiecte regenerabile după finalizarea programelor de sprijin?

Elisa Cristea, Membru FEL: PPA-urile pot deveni unul dintre principalele mecanisme de finanțare pentru noile proiecte regenerabile, dar este puțin probabil ca ele să fie singurul mecanism dominant pe termen scurt. Mai realist, piața va evolua către un model mixt, în care PPA-urile, contractele CfD și alte structuri comerciale vor coexista.

După finalizarea sau reducerea programelor de sprijin, dezvoltatorii vor avea nevoie de surse alternative de predictibilitate a veniturilor. Din această perspectivă, PPA-urile sunt foarte importante, deoarece pot oferi un flux de venituri pe termen lung, vizibilitate asupra prețului și un grad mai mare de confort pentru finanțatori. Un proiect regenerabil care are un PPA pe termen lung cu un offtaker solid este, în principiu, mai bancabil decât un proiect expus integral pieței spot.

Totuși, pentru ca PPA-urile să devină un mecanism principal de finanțare, este necesar ca piața să se maturizeze. Băncile și investitorii nu vor analiza doar existența unui PPA, ci și calitatea acestuia: durata contractului, formula de preț, profilul de livrare, riscul de dezechilibru, tratamentul curtailment-ului, obligațiile privind garanțiile de origine, bonitatea offtakerului, garanțiile financiare și remediile în caz de încetare anticipată.

În practică, PPA-urile pot susține finanțarea proiectelor regenerabile dacă reușesc să reducă suficient riscul de piață. De exemplu, un PPA cu preț fix sau cu o formulă predictibilă poate ajuta dezvoltatorul să demonstreze venituri stabile. Un PPA cu un cumpărător industrial puternic poate oferi finanțatorilor confort suplimentar. În același timp, dacă PPA-ul lasă prea multe riscuri la producător, cum ar fi riscul de profil, riscul de prețuri negative, riscul de dezechilibru sau riscul de indisponibilitate a rețelei, acesta poate să nu fie suficient pentru finanțare bancară fără alte forme de protecție.

Un rol important îl vor avea și garanțiile de origine. Pentru mulți offtakeri industriali, valoarea unui PPA nu constă doar în energia achiziționată, ci și în posibilitatea de a demonstra consumul de energie regenerabilă. Dacă garanțiile de origine sunt transferate clar către cumpărător și pot fi utilizate în raportările ESG, contractul devine mai atractiv comercial. Pentru dezvoltator, includerea garanțiilor de origine în PPA poate crește valoarea contractului și poate contribui indirect la bancabilitatea proiectului.

Pe termen mediu, PPA-urile vor fi probabil esențiale mai ales pentru proiectele care nu beneficiază de scheme de sprijin. Totuși, ele nu vor înlocui complet mecanismele publice de sprijin. Contractele pentru diferență pot rămâne relevante pentru proiecte mari sau pentru tehnologii unde Statul dorește să accelereze investițiile, în timp ce PPA-urile vor fi mai potrivite pentru proiecte care pot atrage offtakeri privați cu bonitate bună.

Ce schimbări legislative sau de reglementare ar putea accelera semnificativ piața PPA-urilor în România?

Elisa Cristea, Membru FEL: O primă direcție importantă ar fi consolidarea cadrului aplicabil garanțiilor de origine. Pentru mulți consumatori industriali, valoarea unui PPA nu constă doar în achiziția de energie la un preț predictibil, ci și în posibilitatea de a demonstra caracterul regenerabil al energiei consumate. Din această perspectivă, piața are nevoie de reguli clare și ușor de aplicat privind emiterea, transferul, tranzacționarea și anularea garanțiilor de origine, inclusiv în beneficiul offtakerului dintr-un PPA.

În cadru funcțional, predictibil și aliniat practicilor europene ar crește atractivitatea PPA-urilor pentru companiile cu obligații ESG, raportări de sustenabilitate sau ținte interne de decarbonizare.

În acest context, ar fi util ca reglementările și practica de piață să ofere mai multă claritate și asupra tratamentului contractual al garanțiilor de origine. În mod ideal, PPA-ul ar trebui să stabilească expres cine deține garanțiile de origine, dacă acestea sunt incluse în prețul energiei sau sunt valorificate separat, momentul transferului, partea responsabilă pentru anularea garanțiilor în beneficiul cumpărătorului, precum și remediile aplicabile dacă acestea nu pot fi emise, transferate sau anulate. Dacă garanțiile de origine sunt incluse în PPA, cumpărătorul obține nu doar energia, ci și atributul regenerabil aferent, ceea ce crește valoarea ESG a contractului. În schimb, dacă producătorul le valorifică separat, prețul energiei poate fi structurat diferit, însă utilitatea PPA-ului pentru raportările de sustenabilitate ale cumpărătorului poate fi redusă.

O a doua măsură relevantă ar fi creșterea gradului de standardizare contractuală, în special în cazul Green PPA-urilor, respectiv contracte prin care energia achiziționată este produsă din surse regenerabile și poate fi asociată, în funcție de structura contractuală, cu garanțiile de origine aferente. Nu este necesară impunerea unui model unic de PPA, însă ar fi utilă dezvoltarea unor forme de piață recunoscute pentru principalele structuri utilizate în practică, precum PPA fizic, PPA virtual, pay-as-produced, baseload sau sleeved PPA. De exemplu, un PPA fizic presupune livrarea efectivă a energiei către cumpărător, în timp ce un PPA virtual funcționează, de regulă, ca un mecanism financiar de decontare a diferențelor de preț, fără livrare fizică directă. Un PPA pay-as-produced presupune achiziția energiei pe măsura producerii acesteia, în funcție de profilul real al centralei regenerabile, în timp ce un PPA baseload urmărește livrarea sau decontarea unui volum constant de energie pe o anumită perioadă. Un sleeved PPA implică, de regulă, intervenția unui furnizor sau trader care facilitează livrarea energiei între producător și offtaker, inclusiv prin servicii de echilibrare, furnizare sau administrare a fluxurilor comerciale.

Standardizarea unor clauze-cheie – privind prețul, profilul de livrare, dezechilibrele, curtailment-ul, garanțiile de origine, garanțiile financiare și încetarea anticipată – ar reduce costurile de negociere, ar scurta procesul de due diligence și ar permite finanțatorilor să evalueze mai rapid riscurile contractuale. În prezent, multe PPA-uri sunt negociate aproape de la zero, ceea ce încetinește semnarea contractelor și limitează accesul offtakerilor care nu au echipe interne specializate.

În același timp, ar fi necesară clarificarea tratamentului riscurilor de echilibrare, curtailment și prețuri negative. Aceste riscuri sunt esențiale în proiectele eoliene și solare și pot afecta atât bancabilitatea proiectului, cât și apetitul consumatorilor industriali pentru contracte pe termen lung. Reguli mai clare privind alocarea costurilor de echilibrare, consecințele limitării producției din motive de rețea și tratamentul intervalelor cu prețuri negative ar reduce incertitudinea comercială și ar face PPA-urile mai ușor de acceptat de către finanțatori și offtakeri.

De asemenea, piața ar putea fi stimulată prin mecanisme de reducere a riscului de credit al offtakerilor. Finanțatorii analizează foarte atent bonitatea cumpărătorului din PPA, iar lipsa unui rating solid sau a unor garanții de grup poate limita bancabilitatea proiectului. Pentru a extinde piața dincolo de câțiva consumatori foarte mari și foarte solizi financiar, ar putea fi utile mecanisme precum garanții publice parțiale, fonduri de garantare, produse de asigurare a riscului de contraparte sau forme standardizate de garanții acceptate de bănci.

Nu în ultimul rând, accelerarea pieței PPA-urilor depinde și de predictibilitatea cadrului general aplicabil proiectelor regenerabile, inclusiv în ceea ce privește racordarea la rețea, limitările de producție și calendarul de autorizare. Chiar dacă PPA-ul este un instrument contractual între părți private, bancabilitatea sa este influențată de stabilitatea reglementărilor care afectează producția, livrarea și valorificarea energiei pe termen lung.