Concret, pe scurt:

1. Am cerut ministrului Bolos și echipei sale să prezinte public cifrele cu privire la structura GAP-ului de TVA (adică în ce zone dispare peste o treime din TVA plătit de stat companii și cetățeni pentru bunurile și serviciile cumpărate).

Am explicat ministrului că pentru a putea susține avalanșa legislativă generată de domnia sa, avem nevoie să înțelegem dacă măsurile sunt și utile scopului declarat, acela al reducerii fraudei. Or, pentru a evalua utilitatea lor în rezolvarea problemei, trebuie mai întâi să înțelegem de unde vine problema.

Am atras atenția ministrului că avem motive serioase să punem la îndoială utilitatea și că am mai trăit în “filmul” acesta al “luptei” cu evaziunea: ROI (2010), închiderea a sute de mici afaceri pentru diferențe de câțiva lei în casă, D088 și campania de anulare de coduri de TVA, falimentarea multor companii românești urmare a campaniei de refuz al dreptului de deducere și trimiterea acestora în penal pe motiv că “știau sau ar fi trebuit să știe” că furnizorii furnizorilor lor ar fi avut “comportament fiscal inadecvat”, etc, etc și i-am amintit că toate aceste măsuri au afectat doar pe contribuabilii corecți, marii hoți continuând să fure nestingheriți, să își trasfere firmele cu datorii la albanezi, afgani sau alte nații…

2. În mod surprinzător, inițial ministrul nu a fost în stare să prezinte cifrele (deși era asistat de ANAF, care are un departament care se ocupă de structura GAP-ului!), dar după câteva minute de căutări în caietul cu notițe ne-a spus că 35% din “gaură” vine din frauda carusel, vreo 30% din insolvențe și 15% evaziune (știu, nu dă decât 90%).

35% din fraudă carusel !!!???

Dacă informația dată de ministru este corectă, înseamnă că din 2018 noi puteam cere derogare pentru taxare inversă (care elimina complet frauda carusel!!!), motivul invocat de minister/ANAF fiind acela că frauda carusel generează mai puțin de 25% din GAP (condiție impusă de Directiva din 2018)!

Grav, foarte grav! Este ca și cum ministerul a tolerat frauda mare!

Așteptăm studiul re: GAP pentru mai multe analize.

3. Am reamintit dlui ministrul un subiect discutat la precedenta întâlnire: imensul pericol pentru întreg mediul de business generat prin OG 16/2022, ordonanță prin care s-a eliminat limita maximă pentru cota de impozit pe clădiri, fiind dată doar cea minim (0,5% din valoarea de piață). I-am atras atenția că așa cum e acum, consiliile locale îl pot stabili la orice nivel (oricât, chiar și 100%!) și că pur și simplu nicio companie din România nu își va mai putea face un plan de afaceri în condițiile în care nu știu cât au de plătit impozit!

Ministrul a promis (la fel ca și la precedentă întâlnire, când pur și simplu nu știa nimic de problemă) că se ocupă.

4. I-am adus aminte de discuția din urmă cu vreo 3 luni, când i-am atras atenția că – în conformitate cu prevederile adoptate de domnia sa prin OMF 5433/2023, companii precum Carrefour sunt considerate companii din sectorul petrol și gaze (!!!). I-am atras atenția și că nu poate rezolva prin Ordin de ministru, că – deh!, chiar dacă aparent Constituția a ajuns un moft pentru domnia sa, există încă o prevedere acolo care spune că impozitele (deci și cine le plătește, nu numai cât plătește!) se stabilesc prin lege (sau OG, OUG), nu prin Ordin și că dacă nu o face poate să uite de impozitul asta (ICAS 0,5%), CCR nu are cum să spună că prevederea e constituțională.

Evident, am spus ce am spus ca să folosim la maxim timpul pe care dl ministru ni l-a acordat cu generozitate și pentru care îi mulțumim sincer! Credem cu tărie în forța dialogului cu argumente, altfel ne-am vedea de treaba noastră, că avem destulă!”