Update articol:
2026 - PROIECT SPECIAL "EDUCAȚIA FINANCIARĂ - CEA MAI BUNĂ INVESTIȚIE ÎN TINE", SUSȚINUT DE BANCA TRANSILVANIA, CU SPRIJINUL ASF

Interviu Vlad Nicolaescu: Educația financiară – una dintre cele mai eficiente forme de protecție a consumatorilor; Nu investiți niciodată într-un produs financiar pe care nu îl înțelegeți

Interviu Vlad Nicolaescu: Educația financiară – una dintre cele mai eficiente forme de protecție a consumatorilor; Nu investiți niciodată într-un produs financiar pe care nu îl înțelegeți
 - poza 1 Vlad Nicolaescu,  responsabil educație financiară în cadrul ASF
  • Educația financiară reprezintă fundamentul oricărei decizii financiare responsabile.

  • Din perspectiva ASF, educația financiară reprezintă una dintre cele mai eficiente forme de protecție a consumatorilor.

  • Investițiile nu sunt despre noroc și nici despre identificarea unei oportunități excepționale, ele reprezintă un proces construit prin informare, disciplină și decizii asumate.

  • Un principiu important este să nu investești niciodată într-un produs sau instrument financiar pe care nu îl înțelegi.

  • FOMO (Fear of Missing Out) nu reprezintă doar teama de a pierde o oportunitate, ci și riscul de a renunța la propriul plan financiar pentru a urma deciziile altora.

  • Primul pas pentru a lua decizii financiare mai bune este acceptarea unui adevăr esențial: nimeni nu este complet imun la influența emoțiilor și a prejudecăților cognitive.

  • Investițiile realizate periodic, cu sume constante și conform unui plan stabilit din timp, elimină tentația de a încerca sincronizarea perfectă a pieței și reduc impactul fluctuațiilor pe termen scurt. În acest fel, disciplina înlocuiește reacția emoțională.

  • Un investitor informat este mai puțin vulnerabil în fața practicilor comerciale incorecte, a informațiilor incomplete sau a tentativelor de fraudă și poate lua decizii bazate pe transparență și responsabilitate

  • SAL-Fin a fost creată pentru a oferi consumatorilor posibilitatea de a soluționa litigiile cu entitățile supravegheate de ASF într-o manieră alternativă, fără costurile și durata unui proces în instanță.

…………………. 

Financial Intelligence a lansat  ediția 2026 a proiectului „Educația financiară – cea mai bună investiție în tine”, realizat împreună cu Banca Transilvania, cu sprijinul Autorității de Supraveghere Financiară (ASF). În cadrul unei serii de interviuri dedicate educației financiare, reprezentanți ai autorităților, ai sistemului financiar, ai pieței de capital și ai sportului de performanță vor explica de ce responsabilitatea, disciplina și planificarea pe termen lung sunt esențiale atât pentru succesul financiar, cât și pentru performanța în viață. Astăzi, publicăm interviul cu Vlad Nicolaescu,  responsabil educație financiară în cadrul ASF.

……………….

De ce este important ca deciziile financiare să fie fundamentate pe informații și obiective personale, și nu pe emoții sau pe tendințele momentului?

Vlad Nicolaescu: Deciziile financiare sunt printre cele mai importante decizii pe care le luăm de-a lungul vieții, deoarece influențează nu doar situația noastră financiară din prezent, ci și siguranța și stabilitatea viitorului nostru. Fie că vorbim despre economisire, investiții, contractarea unui credit sau alegerea unei asigurări, fiecare decizie produce efecte care se pot resimți ani sau chiar decenii și tocmai de aceea, acestea trebuie fundamentate pe informații corecte, pe obiective personale bine definite și pe o evaluare realistă a riscurilor, nu pe emoțiile de moment sau pe tendințele trecătoare ale pieței. Banii nu reprezintă un scop în sine, ci un instrument prin care ne construim viața pe care ne-o dorim. Ei ne oferă posibilitatea de a ne atinge obiective importante, precum achiziționarea unei locuințe, finanțarea educației copiilor, dezvoltarea unei afaceri sau asigurarea unui nivel de trai confortabil după încheierea activității profesionale. Atunci când aceste obiective sunt clare, deciziile financiare capătă coerență și sunt mult mai ușor de susținut în timp, chiar și în perioade marcate de incertitudine economică.

În schimb, deciziile luate sub imperiul emoțiilor sunt, de cele mai multe ori, decizii neinspirate. Cercetările din domeniul economiei comportamentale și al neuroștiințelor arată că, în momentele de entuziasm, teamă sau incertitudine, creierul nostru tinde să privilegieze reacțiile rapide și satisfacția imediată. Acest mecanism este util în situații care presupun reacții instinctive, însă devine un consilier financiar extrem de slab. Piețele financiare recompensează, pe termen lung, exact opusul: răbdarea, disciplina, consecvența și capacitatea de a respecta un plan bine construit. La fel de important este să nu confundăm popularitatea unei investiții cu valoarea ei reală. Într-o lume în care informația circulă instantaneu, iar rețelele sociale amplifică permanent senzația că există oportunități extraordinare care nu trebuie ratate, mulți investitori ajung să ia decizii doar pentru că „toată lumea investește”. În realitate, fiecare persoană are propriile obiective, propriul nivel de toleranță la risc și propriul orizont investițional. O investiție potrivită pentru cineva poate fi complet nepotrivită pentru altcineva.

Un obiectiv financiar bine definit funcționează ca o adevărată ancoră în procesul decizional. Atunci când știm de ce economisim sau investim, cât timp avem la dispoziție și ce nivel de risc suntem dispuși să ne asumăm, fluctuațiile zilnice ale piețelor nu mai generează aceeași presiune emoțională. În schimb, în lipsa unui plan, fiecare știre economică negativă poate genera panică, iar fiecare creștere spectaculoasă poate crea impresia că trebuie să investim imediat, fără o analiză prealabilă.

Din perspectiva educației financiare, una dintre cele mai importante lecții este aceea că nu putem controla evoluția piețelor, însă putem controla propriul comportament. Iar acest comportament este, de cele mai multe ori, factorul care face diferența între o decizie inspirată și una costisitoare.

În ultimii ani se vorbește tot mai des despre investiții responsabile. Ce înseamnă, în practică, să fii un investitor responsabil și care sunt principiile pe care ar trebui să le urmeze orice persoană înainte de a investi?

Vlad Nicolaescu: A fi un investitor responsabil nu înseamnă doar să urmărești obținerea unui randament cât mai bun, ci, înainte de toate, să iei decizii informate, echilibrate și adaptate propriilor obiective financiare. Investițiile nu ar trebui privite ca o modalitate de îmbogățire rapidă, ci ca un proces construit în timp, bazat pe disciplină, informare și o bună înțelegere a riscurilor asumate. Un principiu important este să nu investești niciodată într-un produs sau instrument financiar pe care nu îl înțelegi. La fel de important este să verifici întotdeauna entitatea cu care urmează să colaborezi. Înainte de a transfera bani sau de a semna orice document, este esențial să te asiguri că societatea este autorizată și supravegheată de autoritățile competente. Un alt principiu fundamental este acela de a investi doar bani pe care îți permiți să îi aloci pe termen mediu sau lung. Diversificarea reprezintă un alt element esențial al unui comportament investițional responsabil. Oricât de atractivă ar părea o anumită oportunitate, niciun activ și nicio companie nu pot oferi garanții absolute. Totodată, investitorul responsabil înțelege că performanța trebuie evaluată pe termen lung și nu de la o zi la alta. Evoluțiile zilnice ale piețelor fac parte din funcționarea normală a acestora și nu ar trebui să determine schimbări frecvente de strategie. Cele mai bune rezultate sunt obținute, de regulă, de investitorii care își stabilesc un plan clar și îl respectă cu consecvență, evitând deciziile impulsive generate de emoții sau de știrile de moment.

În ultimii ani, conceptul de investiție responsabilă a căpătat o dimensiune suplimentară prin integrarea criteriilor de mediu, sociale și de guvernanță corporativă (ESG). Tot mai mulți investitori analizează nu doar rezultatele financiare ale unei companii, ci și modul în care aceasta își desfășoară activitatea, relația cu angajații, impactul asupra mediului și calitatea guvernanței corporative. Aceste aspecte nu reflectă doar valori etice, ci reprezintă și indicatori importanți ai sustenabilității și stabilității unei investiții pe termen lung.

În esență, responsabilitatea în investiții începe cu responsabilitatea față de propriile decizii. Un investitor responsabil nu urmărește câștigul rapid, ci construirea unui patrimoniu în mod prudent, prin informare, planificare și disciplină. În investiții, succesul nu este determinat de o singură decizie inspirată, ci de un șir de decizii corecte, luate consecvent și asumate cu responsabilitate.

Unul dintre cele mai întâlnite fenomene în investiții este FOMO (Fear of Missing Out) – teama de a pierde o oportunitate. Cum influențează acest fenomen comportamentul investitorilor și cum poate fi evitat?

Vlad Nicolaescu: FOMO (Fear of Missing Out) sau teama de a pierde o oportunitate este unul dintre cele mai puternice mecanisme psihologice care influențează deciziile financiare. În practică, acest fenomen îi determină pe mulți investitori să cumpere un activ nu pentru că au analizat temeinic oportunitatea, ci pentru că văd că alții obțin câștiguri și se tem că vor rămâne în urmă. Cu alte cuvinte, decizia nu mai este ghidată de obiective personale și de analiză, ci de presiunea socială și de emoția momentului.

Economia comportamentală explică foarte bine acest mecanism. Atunci când observăm că alte persoane câștigă bani dintr-o anumită investiție, creierul nostru percepe faptul că nu participăm la acel câștig ca pe o pierdere personală. Psihologii au demonstrat că oamenii resimt pierderile mult mai intens decât câștigurile de aceeași valoare, iar această reacție ne determină să acționăm impulsiv, fără o evaluare obiectivă a riscurilor. Acest comportament este amplificat de rețelele sociale și de viteza cu care circulă informațiile. În fiecare zi vedem imagini cu persoane care pretind că au obținut profituri spectaculoase, articole despre investiții care „au explodat” sau influenceri care promovează oportunități prezentate drept unice. În foarte multe situații, sunt prezentate doar poveștile de succes, în timp ce pierderile sau riscurile sunt trecute sub tăcere. Astfel se creează impresia falsă că toată lumea câștigă, iar singura persoană care pierde este cea care nu investește.

Ironia este că FOMO îi determină pe investitori să cumpere tocmai atunci când un activ a devenit extrem de popular și, de multe ori, este deja evaluat la un nivel foarte ridicat. În acel moment, potențialul de creștere este adesea mai redus, iar riscul unei corecții este mai mare. În schimb, atunci când piața scade și apar oportunități reale, aceiași investitori sunt dominați de teamă și evită să investească. Astfel, ajung să cumpere scump și să vândă ieftin, exact contrariul unei strategii investiționale sănătoase. Cel mai eficient antidot împotriva FOMO nu este voința, ci existența unui plan de investiții clar. Atunci când investitorul își stabilește din timp obiectivele, orizontul de timp, nivelul de risc acceptat și strategia pe care o va urma, tentația de a reacționa la fiecare știre sau la fiecare trend al pieței se reduce considerabil. Un plan bine construit oferă stabilitate și disciplinează procesul decizional.

În cele din urmă, FOMO nu reprezintă doar teama de a pierde o oportunitate, ci și riscul de a renunța la propriul plan financiar pentru a urma deciziile altora. Investitorii care reușesc să își controleze emoțiile și să rămână consecvenți strategiei stabilite sunt, de regulă, cei care obțin rezultate sustenabile pe termen lung. În investiții, disciplina valorează aproape întotdeauna mai mult decât entuziasmul de moment.

La polul opus se află FOBO (Fear of Better Options) – teama că există întotdeauna o alegere mai bună. Cum afectează acest comportament procesul decizional și ce efecte poate avea asupra performanței investițiilor?

Vlad Nicolaescu: Dacă FOMO îi determină pe investitori să acționeze prea repede, FOBO (Fear of Better Options) produce efectul opus: îi face să amâne permanent luarea unei decizii. Teama că există întotdeauna o alternativă mai bună, un moment mai favorabil sau un produs financiar mai performant transformă procesul investițional într-o căutare nesfârșită a perfecțiunii. În loc să investească, persoana rămâne blocată în analiză și ezitare.

La prima vedere, prudența poate părea o calitate, în realitate, atunci când analiza se transformă în indecizie permanentă, aceasta poate avea costuri importante. În investiții există un cost invizibil, dar extrem de semnificativ: costul oportunității. Fiecare lună sau fiecare an în care o persoană amână începerea investițiilor înseamnă timp pierdut, iar timpul este unul dintre cei mai valoroși aliați ai investitorului. Acest lucru este cu atât mai important cu cât dobânda compusă își produce efectele în funcție de durata investiției. O investiție începută astăzi, chiar și cu sume modeste, poate genera în timp rezultate superioare unei investiții perfecte începute peste câțiva ani. În investiții, timpul compensează adesea diferențele de randament, motiv pentru care amânarea repetată poate deveni una dintre cele mai costisitoare decizii.

FOBO nu se manifestă doar înainte de prima investiție, mulți investitori schimbă permanent fondurile, acțiunile sau strategiile pe care le utilizează, convinși că există întotdeauna o variantă mai bună. Această lipsă de consecvență conduce la costuri suplimentare, la decizii luate în momente nepotrivite și, în multe cazuri, la rezultate inferioare celor obținute printr-o strategie simplă și disciplinată. Un alt efect al FOBO este consumul permanent de energie și atenție,  investitorul urmărește zilnic piețele, compară produse, citește opinii contradictorii și încearcă să identifice momentul perfect pentru a acționa. În realitate, perfecțiunea nu există în investiții, iar încercarea de a o atinge poate deveni un obstacol mai mare decât asumarea unei decizii bine fundamentate.

În fond, investițiile nu recompensează perfecțiunea, ci consecvența. Este mult mai eficient să începi la timp cu o strategie bine fundamentată decât să aștepți ani întregi în speranța unei decizii perfecte, iar succesul investițional nu aparține celor care găsesc cea mai spectaculoasă oportunitate, ci celor care au curajul să ia decizii informate și să le urmeze cu răbdare și disciplină.

Ce este „Herd Behavior” (comportamentul de turmă) și de ce investitorii ajung adesea să cumpere sau să vândă doar pentru că „toată lumea face același lucru”?

Vlad Nicolaescu: Comportamentul de turmă (Herd Behavior) este unul dintre cele mai vechi mecanisme psihologice ale ființei umane, adaptat însă unui domeniu în care, de multe ori, produce efecte contrare celor dorite. De-a lungul evoluției, tendința de a urma grupul a reprezentat un avantaj pentru supraviețuire. Dacă majoritatea oamenilor fugeau din fața unui pericol, era firesc să faci același lucru, în piețele financiare însă, această reacție instinctivă poate conduce la decizii costisitoare.

În investiții, comportamentul de turmă apare atunci când oamenii cumpără sau vând un activ doar pentru că observă că majoritatea investitorilor procedează la fel, iar în astfel de situații, analiza rațională este înlocuită de convingerea că „atâția oameni nu pot greși”. În realitate, istoria piețelor financiare demonstrează exact contrariul: uneori, tocmai consensul general poate reprezenta un semnal de alarmă. Acest fenomen este alimentat de două nevoi profund umane. Prima este dorința de apartenență, pentru că oamenii se simt mai confortabil atunci când iau aceeași decizie ca majoritatea, deoarece eventualul eșec pare mai ușor de acceptat dacă este împărțit cu ceilalți, iar a doua este tendința de a considera că mulțimea deține informații pe care noi nu le avem. În lipsa unei analize proprii, mulți investitori presupun că simplul fapt că un activ este foarte căutat reprezintă o confirmare a valorii sale.

Rețelele sociale au amplificat considerabil acest fenomen, informațiile circulând cu o viteză fără precedent, iar milioane de oameni pot reacționa aproape simultan la aceeași știre, recomandare sau opinie. Entuziasmul colectiv se propagă în câteva minute, iar presiunea de a participa la o anumită investiție devine mult mai mare decât în trecut. Din păcate, aceeași viteză caracterizează și panica, atunci când piața începe să scadă. Istoria financiară oferă numeroase exemple în care comportamentul de turmă a contribuit la formarea unor bule speculative spectaculoase. De la celebra „manie a lalelelor” din Olanda secolului al XVII-lea până la numeroase episoade recente din piețele financiare, mecanismul a fost același: optimism exagerat, cumpărări în masă, creșteri accelerate ale prețurilor și, ulterior, corecții severe.

Investitorii responsabili încearcă să evite această capcană printr-o regulă simplă: înainte de fiecare decizie importantă își pun întrebarea dacă ar lua aceeași hotărâre și în situația în care nimeni altcineva nu ar investi în acel activ. Dacă răspunsul este negativ, înseamnă că decizia este influențată mai degrabă de presiunea socială decât de argumente obiective.

Un alt concept important este „Overconfidence Effect” – excesul de încredere în propriile decizii. De ce apare acest fenomen și ce riscuri presupune pentru investitorii individuali?

Vlad Nicolaescu:  Excesul de încredere (Overconfidence Effect) este unul dintre cele mai frecvente și mai periculoase biasuri comportamentale întâlnite în investiții. Paradoxal, el apare adesea după o perioadă de succes, unde câteva investiții profitabile îi pot face pe unii investitori să creadă că rezultatele obținute se datorează exclusiv propriilor abilități, ignorând rolul contextului economic sau al evoluției generale a pieței. Psihologia comportamentală explică acest fenomen prin tendința oamenilor de a atribui succesele propriilor competențe și eșecurile factorilor externi, astfel, câștigurile sunt considerate dovada talentului personal, în timp ce pierderile sunt puse pe seama pieței, a contextului economic sau a unor evenimente neprevăzute.

Un investitor excesiv de încrezător începe să creadă că poate anticipa evoluția pieței mai bine decât ceilalți. În consecință, tranzacționează mai des, renunță la diversificare și concentrează investițiile în câteva active despre care este convins că vor genera randamente superioare. O altă consecință este ignorarea informațiilor care contrazic propriile convingeri. Investitorul supraîncrezător caută doar argumentele care îi confirmă deciziile și minimizează importanța opiniilor diferite sau a semnalelor de avertizare. În timp, această abordare reduce capacitatea de analiză obiectivă și poate conduce la erori importante de evaluare. Excesul de încredere îi afectează chiar și pe oamenii cu experiență sau cu un nivel ridicat de pregătire profesională. Succesul într-un domeniu nu garantează succesul în investiții, deoarece piețele financiare sunt influențate de numeroși factori economici, geopolitici și psihologici, imposibil de controlat în totalitate. Tocmai de aceea, prudența și disciplina rămân esențiale indiferent de experiența investitorului.

Una dintre cele mai eficiente metode de combatere a acestui bias este păstrarea unui jurnal al investițiilor, notarea motivelor pentru care a fost luată fiecare decizie, a obiectivelor urmărite și a riscurilor asumate permite evaluarea ulterioară a propriului proces decizional. În timp, acest exercițiu ajută investitorul să își înțeleagă mai bine propriile puncte forte și vulnerabilități și să evite repetarea acelorași greșeli. În același timp, este important ca fiecare decizie de investiție să fie supusă unei analize critice, chiar și atunci când investitorul are încredere în propria experiență. A cere o a doua opinie, a analiza argumentele contrare sau a reevalua periodic strategia nu reprezintă un semn de slăbiciune, ci dovada unei abordări mature și responsabile.

Cum pot investitorii să își recunoască propriile prejudecăți cognitive și să reducă influența emoțiilor atunci când iau decizii financiare?

Vlad Nicolaescu: Primul pas pentru a lua decizii financiare mai bune este acceptarea unui adevăr esențial: nimeni nu este complet imun la influența emoțiilor și a prejudecăților cognitive. Aceste mecanisme fac parte din modul în care funcționează creierul uman și îi afectează atât pe investitorii aflați la început de drum, cât și pe cei cu experiență. Diferența nu constă în absența acestor biasuri, ci în capacitatea de a le recunoaște și de a le gestiona înainte ca ele să influențeze decizia de investiție. În practică, prejudecățile cognitive apar atunci când interpretăm informațiile prin prisma propriilor convingeri, emoții sau experiențe anterioare și de multe ori, nu alegem varianta cea mai rațională, ci pe cea care ne confirmă ceea ce credem deja sau care ne oferă un confort psihologic imediat. Tocmai de aceea, conștientizarea acestor tendințe reprezintă primul pas către un comportament investițional sănătos.

Un instrument extrem de util este jurnalul investițional. Notarea motivelor care au stat la baza fiecărei decizii, a obiectivelor urmărite și a riscurilor asumate permite investitorului să analizeze ulterior dacă decizia a fost fundamentată pe argumente solide sau pe impulsuri emoționale. În timp, acest exercițiu contribuie la dezvoltarea unei discipline investiționale și la identificarea propriilor tipare de comportament. La fel de importantă este respectarea unei reguli simple: evitarea deciziilor luate sub presiunea momentului. O perioadă de reflecție de 24 sau 48 de ore este suficientă pentru ca emoțiile să se diminueze și pentru ca analiza rațională să redevină principalul criteriu de decizie. În multe situații, această pauză poate face diferența dintre o investiție bine fundamentată și una impulsivă.

Investitorii pot reduce influența emoțiilor și prin automatizarea procesului investițional. Investițiile realizate periodic, cu sume constante și conform unui plan stabilit din timp, elimină tentația de a încerca sincronizarea perfectă a pieței și reduc impactul fluctuațiilor pe termen scurt. În acest fel, disciplina înlocuiește reacția emoțională. De asemenea, este util ca orice decizie importantă să fie analizată și dintr-o perspectivă critică. Discuțiile cu un specialist sau cu o persoană care poate aduce argumente diferite ajută investitorul să evite capcana confirmării propriilor convingeri și să privească investiția într-un mod mai obiectiv. Nu în ultimul rând, este recomandată limitarea expunerii la excesul de informații. Verificarea permanentă a evoluției portofoliului sau urmărirea continuă a știrilor financiare poate genera anxietate și poate favoriza deciziile impulsive. Investitorii de succes nu reacționează la fiecare fluctuație zilnică, ci urmăresc evoluția investițiilor în raport cu obiectivele stabilite pe termen lung.

Ce rol joacă educația financiară în dezvoltarea unei discipline investiționale și în construirea unei strategii pe termen lung?

Vlad Nicolaescu: Educația financiară reprezintă fundamentul oricărei decizii financiare responsabile. Într-o perioadă în care oferta de produse financiare este tot mai diversificată, iar informațiile circulă cu o viteză fără precedent, capacitatea de a înțelege modul în care funcționează piețele și produsele financiare a devenit o competență esențială pentru orice investitor. Contrar unei percepții frecvente, educația financiară nu înseamnă memorarea unor termeni tehnici sau capacitatea de a anticipa evoluția piețelor, ci îi ajută pe oameni să înțeleagă principiile care stau la baza unei administrări sănătoase a banilor și să ia decizii informate, adaptate propriilor obiective și nivelului de risc pe care sunt dispuși să și-l asume.

O persoană educată financiar înțelege că investițiile reprezintă un proces de lungă durată și că performanțele sustenabile nu se construiesc peste noapte. Cunoaște relația dintre risc și randament, înțelege efectele inflației asupra puterii de cumpărare, apreciază beneficiile diversificării și valorifică avantajele dobânzii compuse. Aceste cunoștințe îi permit să privească investițiile cu mai multă încredere și echilibru, chiar și în perioade de volatilitate. În același timp, educația financiară dezvoltă disciplina investițională, arătând faptul că investitorii informați sunt mai puțin vulnerabili la emoțiile de moment, la promisiunile de câștig rapid și la tendințele speculative. Un alt rol esențial al educației financiare este protejarea consumatorilor împotriva fraudelor și a practicilor înșelătoare, pentru că o persoană care cunoaște principiile de bază ale investițiilor va privi cu scepticism promisiunile de randamente garantate și neobișnuit de ridicate și va verifica întotdeauna dacă entitatea cu care intenționează să colaboreze este autorizată și supravegheată de autoritățile competente.

În ultimii ani, educația financiară s-a extins dincolo de cunoștințele economice clasice și a început să includă tot mai mult elemente de economie comportamentală. Nu este suficient să știm cum funcționează un produs financiar; este la fel de important să înțelegem modul în care propriile emoții și prejudecăți cognitive ne pot influența deciziile. Tocmai această combinație dintre cunoștințe și autocunoaștere contribuie la dezvoltarea unei discipline investiționale solide. Din perspectiva Autorității de Supraveghere Financiară, educația financiară reprezintă una dintre cele mai eficiente forme de protecție a consumatorilor. Un consumator bine informat este mai capabil să înțeleagă riscurile, să compare produsele financiare, să își cunoască drepturile și să ia decizii în interesul propriu și în același timp, el devine mai puțin vulnerabil în fața manipulării, a dezinformării și a tentativelor de fraudă.

Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac investitorii aflați la început de drum și ce recomandări le-ați oferi pentru a le evita?

Vlad Nicolaescu: Majoritatea investitorilor aflați la început de drum fac greșeli similare, iar acest lucru este, într-o anumită măsură, firesc, deoarece experiența se formează în timp. Vestea bună este că aceste greșeli sunt bine cunoscute și pot fi evitate prin educație financiară, disciplină și o abordare prudentă. Una dintre cele mai frecvente greșeli este începerea investițiilor fără o bază financiară solidă. Mulți oameni sunt tentați să investească înainte de a avea economii destinate situațiilor neprevăzute, iar în lipsa unui fond de urgență, orice cheltuială neașteptată poate obliga investitorul să își lichideze investițiile într-un moment nefavorabil, transformând o strategie pe termen lung într-o pierdere pe termen scurt. De aceea, înainte de primul pas în investiții, este recomandată constituirea unui fond de urgență care să acopere câteva luni de cheltuieli curente.

O altă greșeală este dorința de a obține câștiguri rapide. Investitorii aflați la început sunt adesea atrași de active foarte volatile sau de investiții intens promovate în spațiul online, sperând că vor obține randamente spectaculoase într-un timp foarte scurt. În realitate, promisiunea câștigului rapid este adesea însoțită de un nivel ridicat de risc, iar lipsa experienței poate conduce la decizii neinspirate și la pierderi importante. La fel de frecventă este lipsa diversificării și convingerea că o singură investiție va genera rezultate excepționale îi determină pe unii investitori să își concentreze toate economiile într-o singură companie, într-un singur sector sau într-o singură clasă de active.

Mulți investitori aflați la început ignoră și impactul costurilor, precum comisioanele, taxele sau alte costuri asociate investițiilor pot părea nesemnificative atunci când sunt analizate individual, însă efectul lor cumulat pe parcursul mai multor ani poate reduce în mod considerabil randamentul final al investiției și din acest motiv este important ca orice decizie să țină cont nu doar de potențialul câștig, ci și de costurile totale implicate.

Poate cea mai periculoasă greșeală este însă investiția prin intermediul unor persoane sau entități neautorizate, iar promisiunile de câștiguri garantate, presiunea de a investi imediat sau lipsa unor informații clare despre societatea care oferă produsul financiar reprezintă semnale de alarmă pe care niciun investitor nu ar trebui să le ignore.Recomandarea pentru cei aflați la început de drum este să privească investițiile ca pe un proces de învățare și dezvoltare continuă și este preferabil să înceapă cu sume moderate, pe care și le permit, să investească regulat și să își construiască treptat experiența. La fel de important este să își stabilească obiective clare și să nu permită emoțiilor sau tendințelor de moment să le influențeze deciziile.

ASF promovează mecanisme de protecție a consumatorilor de servicii financiare. Care sunt drepturile pe care orice investitor sau consumator ar trebui să le cunoască înainte de a achiziționa un produs financiar?

Vlad Nicolaescu: Într-o piață financiară modernă, protecția consumatorilor nu se bazează doar pe cadrul legislativ, ci și pe nivelul de informare al fiecărei persoane și cu cât un investitor își cunoaște mai bine drepturile, cu atât este mai bine pregătit să ia decizii responsabile și să evite situațiile care i-ar putea afecta interesele financiare. Din acest motiv, informarea reprezintă primul pas către o relație echilibrată și transparentă cu furnizorii de servicii financiare.

Unul dintre drepturile importante este o informare completă, corectă și ușor de înțeles înainte de încheierea unui contract. Orice consumator are dreptul să primească informații clare privind caracteristicile produsului financiar, nivelul riscurilor, costurile totale, comisioanele, condițiile contractuale și scenariile posibile de evoluție. La fel de important este dreptul la evaluarea adecvării sau a oportunității produsului financiar, acolo unde legislația prevede această obligație. În cazul anumitor produse de investiții, distribuitorul trebuie să analizeze experiența investitorului, obiectivele sale financiare și toleranța la risc, pentru a se asigura că produsul recomandat este potrivit profilului acestuia. Consumatorii au, de asemenea, dreptul să cunoască identitatea și statutul juridic al entității cu care colaborează și înainte de semnarea oricărui contract, este recomandată verificarea faptului că societatea este autorizată și supravegheată de autoritățile competente.

Nu trebuie ignorat nici dreptul de a formula reclamații și de a solicita soluționarea eventualelor litigii. Atunci când apar neînțelegeri, primul pas este adresarea unei reclamații către entitatea financiară. Dacă problema nu este rezolvată în mod satisfăcător, consumatorii pot apela la mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor sau pot sesiza Autoritatea de Supraveghere Financiară, în funcție de natura situației. Cunoașterea acestor drepturi nu înseamnă doar protecție juridică, ci și o mai mare încredere în procesul investițional. Un investitor informat este mai puțin vulnerabil în fața practicilor comerciale incorecte, a informațiilor incomplete sau a tentativelor de fraudă și poate lua decizii bazate pe transparență și responsabilitate.

SAL-Fin reprezintă o alternativă la instanță pentru soluționarea litigiilor dintre consumatori și entitățile din piețele financiare nebancare. Cum funcționează acest mecanism și în ce situații ar trebui utilizat?

Vlad Nicolaescu: Mulți consumatori consideră că, atunci când apare un litigiu cu o societate din domeniul financiar nebancar, singura soluție este instanța de judecată, în realitate, există o alternativă eficientă, gratuită și mult mai rapidă, care poate conduce la soluționarea conflictului într-un mod echilibrat și profesionist. Este vorba despre SAL-Fin – Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nebancar, care funcționează în cadrul Autorității de Supraveghere Financiară.

SAL-Fin a fost creată pentru a oferi consumatorilor posibilitatea de a soluționa litigiile cu entitățile supravegheate de ASF într-o manieră alternativă, fără costurile și durata unui proces în instanță. Mecanismul este construit pe principiile imparțialității, independenței și profesionalismului, fiind gestionat de conciliatori specializați în domeniul financiar nebancar. Procedura este accesibilă și ușor de parcurs. După ce consumatorul încearcă, în prealabil, să rezolve problema direct cu entitatea financiară, iar răspunsul primit nu este satisfăcător sau nu primește un răspuns în termenul legal, acesta poate depune o cerere la SAL-Fin. Solicitarea poate fi transmisă inclusiv online, iar procedura este gratuită pentru consumator, ceea ce reprezintă un avantaj important în comparație cu costurile pe care le poate implica un litigiu în instanță.

Un avantaj important al SAL-Fin îl reprezintă expertiza conciliatorilor, litigiile fiind analizate de specialiști cu experiență în domeniul financiar, care cunosc specificul produselor și serviciilor aflate sub supravegherea ASF., acest lucru contribuind la o analiză riguroasă și obiectivă a fiecărui caz și oferă consumatorilor încrederea că situația lor este evaluată de persoane competente și independente. SAL-Fin poate fi utilizat într-o gamă largă de situații: atunci când există neînțelegeri privind plata unei despăgubiri de asigurare, interpretarea unor clauze contractuale, perceperea unor comisioane, executarea obligațiilor contractuale sau alte diferende apărute în relația dintre consumator și o entitate din piețele supravegheate de ASF. Condiția esențială este ca, înainte de sesizarea SAL-Fin, consumatorul să fi încercat să rezolve problema direct cu societatea implicată.

Este important de subliniat că apelarea la SAL-Fin nu limitează drepturile consumatorului. Dacă soluția obținută nu este satisfăcătoare sau dacă procedura aleasă nu conduce la rezultatul dorit, acesta își păstrează dreptul de a se adresa instanței de judecată, în condițiile prevăzute de lege. Într-o piață financiară modernă, mecanismele alternative de soluționare a litigiilor contribuie la consolidarea încrederii dintre consumatori și furnizorii de servicii financiare. Din această perspectivă, SAL-Fin reprezintă nu doar o alternativă la instanță, ci un instrument eficient de protecție a consumatorilor și de promovare a unui dialog constructiv între părți.

Care sunt cele mai frecvente tipuri de litigii soluționate prin SAL-Fin și ce avantaje oferă această procedură față de acțiunile în instanță?

Vlad Nicolaescu:  Experiența SAL-Fin arată că cele mai multe litigii soluționate provin din domeniul asigurărilor, în special din zona asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto (RCA) și este firesc, având în vedere că acest segment implică un număr foarte mare de contracte și, implicit, un număr ridicat de situații în care pot apărea interpretări diferite privind drepturile și obligațiile părților. Cele mai frecvente neînțelegeri vizează cuantumul despăgubirilor, refuzul acordării acestora, evaluarea daunelor, costurile reparațiilor, perioada de imobilizare a autovehiculului sau modul de aplicare a prevederilor contractuale. De asemenea, SAL-Fin soluționează litigii referitoare la asigurările facultative, inclusiv CASCO, asigurările de locuință sau asigurările de viață, precum și cazuri din domeniul pensiilor private și al pieței de capital.

Principalul avantaj al procedurii SAL-Fin îl reprezintă rapiditatea, în comparație cu un proces în instanță, care poate dura luni sau chiar ani, soluționarea alternativă a litigiilor se desfășoară într-un termen considerabil mai scurt. Acest aspect este important atât pentru consumatori, cât și pentru entitățile implicate, deoarece permite rezolvarea conflictelor într-un timp rezonabil și reduce costurile generate de prelungirea litigiilor. Un alt avantaj major este caracterul gratuit al procedurii pentru consumator, în timp ce un proces poate presupune taxe judiciare, onorarii pentru avocați și costuri suplimentare generate de expertize sau alte probe, procedura SAL-Fin elimină aceste bariere financiare și facilitează accesul consumatorilor la un mecanism eficient de soluționare a disputelor.

Expertiza conciliatorilor reprezintă, de asemenea, un element esențial. Litigiile sunt analizate de specialiști cu experiență în domeniul financiar nebancar, familiarizați cu particularitățile produselor și serviciilor reglementate de ASF., această expertiză contribuie la identificarea unor soluții echilibrate și bine fundamentate din punct de vedere tehnic și juridic. Procedura este, în același timp, mult mai simplă și mai accesibilă decât un proces clasic, documentele putând fi transmise inclusiv în format electronic, iar consumatorul nu este obligat să fie asistat de un avocat pentru a beneficia de această procedură. Un alt beneficiu important este menținerea unui climat de dialog între părți, spre deosebire de procedurile judiciare, care au un caracter adversarial pronunțat, soluționarea alternativă urmărește identificarea unei soluții echitabile și acceptabile pentru toate părțile implicate. Nu în ultimul rând, consumatorii trebuie să știe că utilizarea SAL-Fin nu îi privează de dreptul de a se adresa instanței de judecată, dacă soluția obținută nu este satisfăcătoare sau dacă litigiul nu poate fi soluționat prin această procedură, calea judiciară rămâne deschisă, în conformitate cu prevederile legale.

În ansamblu, SAL-Fin reprezintă un instrument modern și eficient de protecție a consumatorilor. Prin rapiditate, accesibilitate, profesionalism și costuri reduse, această procedură contribuie la consolidarea încrederii în piața financiară nebancară și demonstrează că numeroase litigii pot fi soluționate într-un mod echilibrat, fără a fi necesară parcurgerea unui proces îndelungat și costisitor.

În era rețelelor sociale și a influenței creatorilor de conținut financiar, cum poate un investitor să distingă între informațiile credibile și recomandările speculative sau înșelătoare?

Vlad Nicolaescu: În era digitală, accesul la informație este mai facil ca niciodată, dar în același timp însă, investitorii sunt expuși unui volum uriaș de recomandări, opinii și mesaje promoționale, dintre care nu toate sunt corecte sau formulate în interesul consumatorului. Tocmai de aceea, capacitatea de a diferenția informațiile credibile de recomandările speculative sau înșelătoare a devenit o competență esențială pentru orice persoană care dorește să investească în mod responsabil.

Primul criteriu pe care orice investitor ar trebui să îl analizeze este sursa informației, pentru că este important să verificăm cine formulează recomandarea, dacă persoana sau entitatea este autorizată să desfășoare activități specifice domeniului investițiilor și dacă informațiile prezentate sunt susținute de argumente obiective. Credibilitatea unei surse nu este dată de numărul de urmăritori din mediul online, ci de competența, experiența și responsabilitatea acesteia. Un alt element important este modul în care sunt prezentate beneficiile și riscurile. O recomandare serioasă va explica întotdeauna atât potențialele avantaje, cât și riscurile investiției, în schimb, mesajele care promit câștiguri rapide, randamente garantate sau profituri fără risc trebuie privite cu maximă prudență. În domeniul investițiilor, relația dintre risc și randament este una fundamentală, iar promisiunea unor câștiguri mari fără asumarea riscurilor reprezintă, de cele mai multe ori, un semnal de alarmă. Investitorii trebuie să fie atenți și la tehnicile de manipulare utilizate frecvent în mediul online. Presiunea de a lua o decizie imediată, formulări precum „ultima șansă”, „oferta expiră astăzi” sau „profit garantat pentru primii investitori” urmăresc să reducă timpul disponibil pentru analiză și să stimuleze reacțiile emoționale. O investiție solidă nu își pierde valoarea în câteva ore și nu necesită luarea unei decizii sub presiune.

În ultimii ani, dezvoltarea tehnologiei a adus provocări suplimentare, materialele video și audio generate cu ajutorul inteligenței artificiale pot reproduce imaginea și vocea unor persoane publice, creând impresia falsă că acestea promovează anumite investiții. Din acest motiv, orice informație trebuie verificată prin consultarea canalelor oficiale ale instituțiilor sau companiilor implicate, înainte de a lua o decizie financiară. O bună practică este verificarea informațiilor din mai multe surse independente și consultarea registrelor publice puse la dispoziție de autoritățile competente. Iinvestitorii nu ar trebui să ia decizii bazându-se exclusiv pe popularitatea unei recomandări sau pe entuziasmul creat în jurul unei investiții. Cele mai bune decizii sunt cele fundamentate pe informații verificate, pe analiză și pe obiective personale bine definite.

Dacă ar fi să transmiteți trei reguli de aur pentru orice persoană care dorește să investească pentru prima dată, care ar fi acestea?

Vlad Nicolaescu: Pentru cei care fac primii pași în lumea investițiilor, informațiile disponibile pot părea uneori copleșitoare, pentru că există numeroase produse financiare, strategii și opinii, iar tentația de a căuta investiția perfectă este foarte mare. În realitate, succesul investițional nu depinde de alegerea unei oportunități spectaculoase, ci de respectarea unor principii simple, dar esențiale.

Prima regulă este să investești doar în ceea ce înțelegi și doar prin intermediul unor entități autorizate. Înainte de orice investiție, este important să înțelegi cum funcționează produsul financiar, care sunt sursele potențialului câștig și ce riscuri implică și la fel de important este să verifici dacă societatea prin intermediul căreia investești este autorizată și supravegheată de autoritățile competente. Câteva minute dedicate verificării registrelor publice pot preveni pierderi importante și pot proteja investitorul împotriva fraudelor.

A doua regulă este să privești investițiile ca pe un proces de lungă durată. Mulți investitori începători încearcă să identifice momentul perfect pentru a intra pe piață sau investiția care promite cele mai mari câștiguri într-un timp foarte scurt, însă experiența arată că performanțele sustenabile se construiesc prin investiții regulate, disciplină și răbdare.

A treia regulă este să îți controlezi emoțiile și să respecți planul pe care ți l-ai stabilit. Volatilitatea face parte din funcționarea normală a piețelor financiare, iar perioadele de creștere și de scădere sunt inevitabile, iar deciziile luate sub impulsul entuziasmului sau al panicii conduc adesea la rezultate nesatisfăcătoare. Investitorii care își definesc obiective clare, își stabilesc nivelul de risc pe care îl pot accepta și respectă strategia construită au șanse semnificativ mai mari să obțină rezultate bune pe termen lung.

La aceste trei reguli aș adăuga încă un principiu care le completează pe toate celelalte, respectiv investiți permanent în propria educație financiară. Piețele evoluează, produsele financiare se diversifică, iar provocările devin tot mai complexe, iar cunoștințele acumulate și capacitatea de a înțelege riscurile reprezintă unul dintre cele mai valoroase active pe care le poate avea un investitor.

În concluzie, investițiile nu sunt despre noroc și nici despre identificarea unei oportunități excepționale, ele reprezintă un proces construit prin informare, disciplină și decizii asumate. Cei care încep cu pași mici, învață permanent și își respectă strategia vor avea, pe termen lung, cele mai mari șanse de a-și atinge obiectivele financiare și de a construi un patrimoniu solid și sustenabil.

Interviu Dan Chitic, ASF: “Educația financiară oferă libertatea de a decide în cunoștință de cauză și de a nu cădea în capcana datoriilor inutile”

Horia Gustă, AAF: Industria fondurilor de investiții din România poate ajunge la 3 milioane de investitori în următorii cinci ani

BVB | Știri BVB
S.N. NUCLEARELECTRICA S.A. (SNN) (11/08/2026)

Conferinta telefonica investitori si analisti S1 2026

AETA SA (ELGS) (11/08/2026)

AETA Start Livrari Mobexpert