Impozitarea progresivă nu este soluție pentru nicio problemă economică a României, spune Lucian Croitoru, consilier al Guvernatorului BNR, adăugând: “Dimpotrivă, așa cum a arătat Mises, este o măsură care, pe ruta încetinirii creșterii productivității, ar duce la încetinirea creșterii salariilor în sectorul privat. Nu ne dorim asta!”
Reacţia lui Lucian Croitoru vine după ce Dragoş Anastasiu, preşedintele Camerei de Comerţ Româno-Germane a anunţat că 400.000 de bugetari vor fi daţi afară, iar cota unică va fi anulată, menţionând: “‘Deocamdată nimeni nu are curaj, cu excepţia unui singur politician, a lui Ponta, în rest nimeni nu are curaj să se atingă de (renunţarea la cota unică de impozitare, n.r.). Pe de altă parte, toată Banca Naţională, Florin Georgescu, Croitoru (n.r. Lucian Croitoru), toată lumea la BNR e cu cota progresivă, dar în rest dintre politicieni nimeni nu are curaj, cu excepţia lui Ponta, dar toată lumea o are în minte, vă spun din discuţiile cu ei, nu din altceva”, a adăugat Dragoş Anastasiu.
Lucian Croitoru precizează: “De unde o fi rezultat că eu susțin introducerea impozitării progresive? În toate intervențiile mele am arătat că impozitarea progresivă nu este soluție pentru nicio problemă economică a României. Dimpotrivă, așa cum a arătat Mises, este o măsură care, pe ruta încetinirii creșterii productivității, ar duce la încetinirea creșterii salariilor în sectorul privat. Nu ne dorim asta!
Experiența din România arată că veniturile bugetare suplimentare obținute din impozitarea progresivă a salariilor ar fi foarte mici, iar pe termen lung, încetinind creșterea salariilor, ar putea duce chiar la reducerea veniturilor din impozitele pe venitul personal.
Se dorește o soluție la problemele bugetare? Atunci ea trebuie căutată pornind de la înțelegerea erorilor care s-au făcut și de la stoparea celor care sunt în curs de derulare. Aceste erori au constat în creșterea peste puterile bugetului a salariilor și a pensiilor, concomitent cu reducerea unor impozite.
Unora dintre creșterile programate (chiar legiferate) nu le-a sosit încă timpul. Pentru că nu ni le permitem, ca societate, ar trebui stopate. În teoria deciziei există un concept, și anume „prospective costs”, care spune că unele costuri viitoare pot fi evitate doar dacă se acționează. Acest concept ne ajută să înțelegem că din moment ce problema bugetară este, în prezent, dată de cheltuielile promise (adică viitoare), atunci trebuie decisă stoparea/amânarea lor.
Știu că este politic foarte greu să nu mai dai ce ai promis, dar aici intervine decizia grea a politicienilor: se salvează ca partide și îngroapă o țară, sau se sacrifică ca partide și pun interesele țării mai presus. Problema este și mai complicată când erorile unor politicieni ajung să fie reparate de adversarii lor politici. În ambele situații, soluția de echilibru politic poate fi un guvern de tehnocrați, susținut de toți politicienii, care să repare greșelile, să pună finanțele publice la loc pe șine și să plece. Nu e o soluție ușor de obținut”.
| Știri BVB