Aceste rachete, care nu au fost încă desfăşurate, ar viza portavioanele americane şi alte nave de război desfăşurate în tot Orientul Mijlociu.
Ziarul londonez îşi bazează informaţiile pe mesaje ruseşti făcute publice, jurnale de zbor ale experţilor ruşi către Iran şi o analiză a brevetelor militare, care demonstrează că această colaborare dintre cele două ţări nu s-a oprit de când SUA au lansat războiul împotriva Iranului în urmă cu şase luni.
Programul constă în dezvoltarea de rachete propulsate de un statoreactor, un motor cu reacţie simplu, fără compresor mecanic, care permite unei rachete să zboare la altitudini joase, la viteze de câteva ori mai mari decât cea a sunetului şi despre care experţii spun că sunt destinate în principal ţintelor aflate pe mare.
Iranul a fabricat şi testat deja mai multe dintre aceste rachete, dar nu există niciun indiciu al desfăşurării lor până în prezent.
Companiile ruseşti implicate în acest program de rachete iranian sunt Rosoboronexpert, compania de stat rusă care exportă arme, şi NPO Maşinostroienia, un producător de arme de înaltă precizie.
Ziarul britanic citează mai mulţi experţi în armament care nu confirmă independent informaţiile, dar subliniază că acest program ar proveni dintr-o mai veche dorinţă a iranienilor de a ajunge cu uşurinţă la flota americană desfăşurată în regiune, în timp ce pentru Rusia, interesul constă în extinderea dincolo de Ucraina a teatrelor de război în care este implicată.
Programul C430L este un pas suplimentar în strânsa colaborare militară dintre Rusia şi Iran, care a dus la furnizarea de drone iraniene Shahed pentru utilizare în Ucraina de către forţele ruse, drone care s-au dovedit a fi extrem de eficiente şi pe care Rusia a început ulterior să le producă pe propriul teritoriu cu tehnologie furnizată de Iran.
| Știri BVB