Securitatea energetică a Asiei depinde de Strâmtoarea Ormuz, o rută maritimă pe care regiunea nu o controlează, iar consecințele unei eventuale reizbucniri a conflictelor s-ar resimți mult dincolo de prețurile la carburanți, scrie Fortune.com.
Dacă Asia nu dezvoltă rapid piețe de electricitate mai adânci și mai lichide, riscă să piardă o parte importantă din lanțul valoric al inteligenței artificiale (AI). Aproape toate marile economii asiatice au în prezent un plan național dedicat dezvoltării AI. Japonia, de exemplu, a anunțat recent un buget de 370.000 de miliarde de yeni (2.300 de miliarde de dolari), din care peste un sfert este destinat investițiilor în inteligență artificială și semiconductori în următorii 15 ani.
Cererea de energie pentru centrele de date explodează
Antrenarea modelelor avansate de inteligență artificială concentrează o putere de calcul uriașă în câteva locații, iar utilizarea acestora („inferencing”) necesită centre de date cu latență redusă, amplasate în apropierea marilor aglomerări urbane.
Se estimează că cererea de energie a centrelor de date din Asia-Pacific va crește cu 165% în perioada 2023-2030.
Totuși, o mare parte dintre megawații anunțați în proiectele din regiune sunt doar „bragawatts” – proiecte impresionante pe hârtie, dar care se materializează mult mai lent în capacități reale de producție.
Rețelele electrice reprezintă principala provocare
În ciuda dezvoltării accelerate a energiei regenerabile, sistemele energetice fiabile necesită investiții majore în rețelele electrice.
Capacitățile regenerabile sunt construite, de regulă, departe de centrele de consum și produc energie în mod intermitent. Fără investiții în transportul energiei și în stocare, centrele de date nu vor putea funcționa la capacitate maximă.
Potrivit raportului Southeast Asia Outlook al Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), investițiile în rețele și stocare au fost de doar 13 miliarde de dolari în 2025, mult sub necesarul anual estimat de 50 de miliarde de dolari până în 2050.
În plus, într-o perioadă marcată de prețuri ridicate la combustibili și insecuritate energetică, autoritățile acordă prioritate alimentării populației și economiei cu energie electrică, înaintea dezvoltării centrelor de date.
Lecția Statelor Unite
Statele Unite reprezintă un exemplu relevant.
Până la jumătate dintre proiectele de centre de date planificate în SUA ar putea să nu fie puse în funcțiune în acest an. În primul trimestru al anului, 75 de proiecte, în valoare totală de 130 de miliarde de dolari, au fost blocate sau amânate din cauza opoziției comunităților locale, egalând numărul proiectelor blocate pe parcursul întregului an 2025.
Asia se confruntă deja cu o situație similară.
Potrivit unui studiu realizat împreună cu Smith School din cadrul Universității Oxford, regiunea a livrat în 2024 doar 38% din capacitatea de centre de date anunțată, unul dintre cele mai mari decalaje dintre proiecte și realizare la nivel mondial.
Problema este deosebit de acută în Malaezia și India, două state care mizează puternic pe dezvoltarea infrastructurii digitale.
În Johor, autoritățile au interzis construcția centrelor de date Tier 1 și Tier 2 din cauza presiunii asupra infrastructurii de alimentare cu apă, iar în India dezvoltarea proiectelor este încetinită de întârzierile în extinderea rețelelor electrice.
Piețele supraestimează ritmul dezvoltării
Entuziasmul din jurul inteligenței artificiale determină piețele să evalueze proiectele anunțate, nu pe cele care pot fi efectiv construite.
Prețurile cuprului au rămas ridicate pe fondul anticipării unei cereri explozive din partea centrelor de date, iar costurile transformatoarelor electrice au ajuns la de două-trei ori nivelurile de dinainte de 2020, pe măsură ce dezvoltatorii încearcă să își asigure echipamentele disponibile.
Dacă listele de așteptare pentru conectarea la rețele vor continua să se prelungească, așa cum s-a întâmplat în SUA și Europa, diferența dintre capacitatea anunțată și cea realizată ar putea genera un nou ciclu de tip „boom-bust”, similar celui observat pe piața metalelor în ultimul deceniu.
Unele state reacționează
Singapore, Malaezia și Coreea de Sud introduc deja reglementări care obligă dezvoltatorii de centre de date să includă în proiecte soluții de stocare în baterii și planuri pentru gestionarea consumului, alături de evaluările privind impactul asupra rețelei.
În acest ritm, dezvoltarea infrastructurii AI din Asia riscă să încetinească, în timp ce SUA intenționează să investească încă 4.000 de miliarde de dolari în construcția de centre de date până în 2028.
Fiecare trimestru de întârziere în Asia înseamnă că puterea de calcul, capitalul și forța de muncă specializată se pot orienta către alte regiuni.
O abordare mai liberală privind producția distribuită de energie și tranzacționarea electricității – practic, deschiderea piețelor angro către concurență – ar putea atrage investiții și reduce dependența Asiei de importurile de petrol și gaze.
Însă acest lucru presupune existența unor piețe energetice mai profunde și mai transparente.
În prezent, majoritatea sistemelor energetice asiatice funcționează încă pe modelul tradițional, dominat de companii de utilități integrate vertical și deținute de stat, care acționează ca unic cumpărător, în timp ce tarifele sunt stabilite administrativ, iar posibilitățile de tranzacționare sunt limitate.
Spre deosebire de investitorii din Europa și SUA, cei din Asia beneficiază de mai puține instrumente pentru gestionarea riscurilor și estimarea prețurilor viitoare.
Ca urmare, investitorii în energie regenerabilă au mai puțină certitudine privind rentabilitatea proiectelor pe termen lung, iar riscul unor intervenții guvernamentale în perioadele de consum ridicat rămâne mai mare.
Totuși, unele progrese există.
Piața contractelor futures pe energie electrică din Japonia este cea cu cea mai rapidă creștere la nivel mondial, iar în India, bursa de energie IEX operează deja piețe „day-ahead” și „term-ahead”.
În același timp, din 2022, energia electrică circulă și este tranzacționată comercial între Laos, Thailanda, Malaezia și Singapore.
Aceste evoluții arată cum ar putea arăta viitoarele piețe asiatice de energie: platforme și instrumente care permit producătorilor, consumatorilor industriali și investitorilor să gestioneze riscurile și să stabilească prețurile electricității cu aceeași încredere cu care operează pe alte piețe de mărfuri.
În concluzie, autorul consideră că energia electrică din Asia trebuie să fie tranzacționată cu același grad de transparență și eficiență precum petrolul pe piețele internaționale. Doar astfel regiunea va putea susține investițiile necesare dezvoltării inteligenței artificiale și va putea construi infrastructura energetică înainte ca cererea să depășească oferta.
| Știri BVB