În ultimele luni s-au finalizat proiecte importante în domeniul energiei regenerabile. În lunile următoare urmează să se finalizeze altele.

Credeți că aceste proiecte au fost finanțate și realizate fără a avea claritate și certitudine în obținerea veniturilor? Nu cred că la dimensiunea acestor proiecte investitorii sunt pariori. Orice investitor vrea să aibă confortul că își va vinde marfă la un preț corect care să îl ajute să recupereze investiția și să facă profit.

În România s-a creat și funcționează o piață privată a contractelor de achiziție de energie pe termen lung (PPA) ale cărei efecte benefice se văd, inclusiv, în investițiile făcute.

În acest context, în loc să lase lucrurile să se dezvolte pe aceast trend generat de sectorul privat și fundamentat de legea cererii și a ofertei, statul decide să se implice când nu e cazul. În loc să își vadă de treaba lui (construcția de noi linii și de capacități de stocare), statul se apucă să bruieze PPA-urile cu un proiect alternativ de stat numit CfD. Ca unul care își dorește mai multă energie regenerabilă în România, nu mai puțină, spun că momentul și contextul sunt total nepotrivite, mai ales pentru un sistem CfD învechit și marcat de tentația statului de a-și lasă portițe pentru a se răzgândi.

În Europa s-a învățat din greșelile trecutului și se încearcă încurajarea PPA-urilor care nu produc distorsiunile în piață pe care CfD-urile

le produc. Faptul că nu avem CfD în prezent e un avantaj, nu o problemă.

Atunci când PPA-urile nu sunt suficiente pentru atingerea obiectivelor politice de decarbonare, trebuie CfD pe capacitate, nu pe producție cum vrem să facem noi.

Faptul că înțelegerile private de tip PPA au un preț confidențial, ajută piața și consumatorii pentru că distorsiunea generată de strike price-ul CfD-urilor nu există.

Un număr important de investiții în fotovoltaic sunt proiectate, în prezent, pe o direcție de orientare care maximizează producția dimineața și sunt gândite cu baterii care să preia din fluxul mare de producție la prânz. Acest trend important și sănătos în energia fotovoltaică va fi perturbat de intervenția statului cu un CfD care recompensează producția totală și care va pune o presiune imensă pe funcționarea în siguranță a sistemului. Statul nu încurajează ca mentenanța să fie făcută în orele de vârf de producție când ar fi normal, ci dimineață când consumatorii ar avea, de fapt, nevoie de producție.

Din inerție sau din motive care îmi scapă mergem către un sistem al risipei care ne va marca mulți ani de acum încolo. Trei miliarde euro ar putea să nu fie suficienți pentru CfD. Folosiți mai eficient că o primă pe capacitate instalată în zone de interes pentru siguranța sistemului ar putea aduce mai multă energie regenerabilă decât își propune schema CfD, fără ca piața să fie distorsionată.

Momentul pentru CfD cu prețuri la energie semnificativ peste media anilor 2019-2020 când am decis să facem CfD nu e potrivit. Prețul de plecare al licitației pare o invitație la risipă. Statul semnalizează că e dispus să plătească 91 euro/MWh când în piață se încheie PPA-uri la prețuri mult mai mici. Sustenabilitatea unei scheme este dată și de corectitudinea ei. Prețurile acestei scheme vor va avea un impact indirect asupra întregii piețe.

Orice intervenție a statului trebuie bine gândită și calibrată. Vedem ce efecte în piață produce EU ETS și schema făcută în grabă cu certificatele verzi care a umplut curțile internaționale de arbitraj.

Să învățăm din propriile noastre greșeli și să nu le mai repetăm. Să ne gândim la interesul public al României în care dezbaterea publică are rolul de a ajută.