-
Centrele de date ale viitorului nu vor fi doar consumatori de energie, ci în multe cazuri vor deveni participanți activi la sistemul energetic, prin integrarea cu surse regenerabile, sisteme de stocare și mecanisme de flexibilitate operaţională
-
Interviu cu Adina Aurel, Counsel Attorney-at-Law Wolf Theiss
Inteligența artificială generează o cerere fără precedent pentru centre de date. Cum vedeți evoluția acestui sector în Europa și în România în următorii cinci-zece ani?
Adina Aurel: Uniunea Europeană își propune să dezvolte în Europa un ecosistem AI puternic si complet, bazat pe infrastructura AI, care să includă cercetare, centre de calcul, date, investiții, aplicații industriale, dar într-un mod responsabil, cu accent pe protecţia persoanei şi compatibil cu drepturile fundamentale ale omului.
Europa nu pare să își dorească centre de date AI localizate în anumite țări, ci tinde spre o structură de centre de date distribuită la nivel regional. Asta înseamnă că dezvoltarea centrelor de date nu se va concentra într-un singur pol dominant, o singură regiune, ci va fi împărțită între mai multe locații specializate, în funcție de rolul fiecăreia.
Concret, cred că:
* unele zone vor rămâne hub-uri puternice pentru conectivitate, servicii cloud și viteză mare de răspuns, aproape de utilizatori și de marile rețele de telecom;
* alte zone vor atrage centre mari de calcul pentru AI, mai ales unde există teren disponibil, energie mai ieftină, acces mai bun la rețea și autorizare mai rapidă;
* nodurile regionale de centre de date vor funcţiona împreună.
Cu alte cuvinte, piața nu va arăta ca o singură concentrare de centre de date în câteva orașe mari, ci ca o rețea de noduri: unele pentru folosirea efectivă a modelului de AI antrenat deja, care va deservi clienţi și va presta servicii digitale rapide, altele pentru capacitate mare de procesare date și consum energetic intens.
Această evoluție apare pentru că nevoile modelelor de AI schimbă cererea. Nu toate modelele AI au aceleași nevoi: unele trebuie să fie foarte aproape de utilizator, iar altele pot fi mutate acolo unde energia și infrastructura energetică sunt mai potrivite.
De aceea, în Europa, pentru investiţiile în centre de date, contează tot mai mult combinația dintre rețea, energie, răcire, cost și reglementare, nu doar poziția geografică.
Personal, consider că, în Europa, capacitatea centrelor de date legată de AI va crește probabil într-un ritm foarte ridicat până în 2030, apoi va încetini ușor, dar va rămâne o creştere solidă până în 2036.
România are o șansă reală să devină una dintre piețele europene importante, o zonă geografică în care mai multe locații, orașe și campusuri de date se leagă între ele și formează un ecosistem de calcul AI pentru o regiune mai largă, nu doar pentru o singură piață națională. România ar putea deveni un punct important într-o rețea care deservește și piețe vecine, cum ar fi Polonia, Ungaria, Cehia, Bulgaria, Moldova sau Ucraina. Asta ar însemna că sarcinile AI mari, stocarea și serviciile cloud nu ar mai fi concentrate doar în vestul Europei, ci distribuite într-un traseu regional cu mai multe locații complementare.
România are câteva atuuri reale: mix energetic relativ diversificat, o rețea de fibră optică extinsă, climă care ajută la răcire și costuri operaționale încă atractive față de Europa de Vest.
În materie de dezvoltare de infrastructură AI, România va cunoaşte probabil trei perioade de dezvoltare. Prima etapă, până în 2028, va aduce implementări pilot de centre de date de dimensiune medie, site-uri edge și campusuri AI selective legate de active energetice și telecom existente.
A doua etapă, între 2028 și 2032, ar putea atrage proiecte de 100 MW sau mai mari, dacă modernizarea rețelei, stocarea energiei electrice, PPA-urile şi contractele de flexibilitate se maturizează.
A treia etapă, între 2032 și 2036, ar putea transforma România într-un coridor regional de noduri conectate care deserveşte Europa Centrală și de Est, dacă dovedește că poate livra energie fiabilă și un cadru de reglementare stabil.
Energia a devenit unul dintre principalele criterii în alegerea locației unui centru de date. Este România competitivă din acest punct de vedere?
Adina Aurel: Locația contează în continuare, însă ea este aleasă tot mai mult prin prisma energiei, a conectării la reţea și a riscurilor operaționale, nu doar prin poziția geografică.
Dar, pentru proiectele mari de infrastructură AI, energia este „filtrul” principal, fiindcă fără capacitate disponibilă de alimentare fermă, racordare rapidă și capacitate de scalare, restul avantajelor nu valorează suficient. De aceea, când proiectezi o infrastructură de AI consideri energia alături de costul total de proprietate sau de folosire a proprietății și de disponibilitatea infrastructurii critice.
Aici trebuie făcută o distincţie între centru de date clasic şi centru de date AI.
Pentru un centru de date clasic, orientat spre răspuns rapid dat utilizatorilor, locația aproape de utilizatori poate fi foarte importantă.
Pentru un centru de date AI, însă, energia și rețeaua pot deveni mai importante decât proximitatea față de orașe, pentru că sarcina de calcul este mult mai mare și consumul de electricitate devine un element central al modelului economic. Cu alte cuvinte, locația bună este cea în care te poți conecta si primi energie suficientă, stabilă și scalabilă.
Consider că România are încă zone unde racordarea poate fi obținută mai repede decât în multe piețe vest-europene și că există proiecte care vizează zeci sau chiar sute de MW, inclusiv prin infrastructură hibridă cu eolian, fotovoltaic și stocare. Există posibilitatea de a construi modele integrate de energie şi centre de date.
Care sunt principalele provocări juridice și de reglementare pentru investitorii care dezvoltă centre de date în România?
Adina Aurel: Pentru centrele de date AI, autorităţile române nu cer o singură autorizare specială dedicată AI, dar proiectul trebuie să treacă printr-un set complex de avize și autorizatii, iar partea de energie, rețea, securitate de date devine esențială încă din faza de proiectare.
Pentru centrele de date AI, provocările juridice și de reglementare sunt similare cu cele ale centrelor de date clasice, dar cu câteva straturi suplimentare specifice AI: autorizare, asigurarea energiei necesare și racordare la reţea, protecția datelor, obligaţii stricte de transparenţă, guvernanţă, evaluarea riscurilor pentru sistemele de inteligență artificială găzduite sau operate prin astfel de infrastructură, dacă centrul de date AI găzduieşte sisteme AI care intră sub incidenţa AI Act, securitate cibernetică și structurarea contractuală a riscurilor noi.
Una dintre cele mai mari provocări practice rămâne racordarea la rețea și asigurarea energiei scalabile.
Pentru AI, consumul de energie este foarte mare și concentrat, iar riscul real este ca proiectul să fie viabil economic, dar să nu poată fi pus în funcţiune la timp din cauza întârzierilor de racordare sau a lipsei de capacitate disponibilă de alimentare fermă.
Prin urmare, pentru investitori, succesul depinde de capacitatea de a integra aceste dimensiuni juridice și de reglementare încă din faza de proiectare, nu ca o etapă ulterioară.
Cât de importante vor deveni soluțiile de stocare a energiei și flexibilitatea sistemului energetic pentru dezvoltarea industriei AI?
Adina Aurel: Foarte importante, aş spune. În următorii 10 ani, stocarea energiei și flexibilitatea sistemului energetic vor deveni probabil una dintre condițiile-cheie pentru dezvoltarea industriei AI în România.
România a ajuns în iulie 2026 la aproximativ 878 MW în proiecte operaţionale de stocare a energiei, echivalente cu circa 1.700 MWh capacitate de înmagazinare, ceea ce reflectă ritmul accelerat de dezvoltare a sectorului de stocare a energiei, dar estimările arată că necesarul este mult mai mare pentru echilibrarea sistemului energetic.
În același timp, operatorii de distribuție testează mecanisme de flexibilitate energetică, iar piața începe să vadă deja în stocarea energiei o infrastructură critică şi nu o tehnologie.
Pentru o infrastructură de AI, stocarea înseamnă mai mult decât energie de rezervă şi livrată când este necesar. Ea ajută la:
* reducerea dezechilibrelor și a variațiilor de tensiune;
* livrarea energiei în intervalele în care cererea este mare;
* integrarea mai bună a regenerabilelor în contracte pe termen lung;
* creșterea predictibilității energiei disponibile pentru centrele de date mari.
Pentru centrele de date AI, flexibilitatea este importantă fiindcă ele consumă multă energie și constant, dar nu toate sarcinile modelului AI sunt la fel de urgente.
Unele activități pot fi programate în timp, astfel încât pentru centrele de date flexibilitatea devine esențială, deoarece ele au nevoie de alimentare constantă cu energie, dar pot beneficia de soluții care distribuie mai bine consumul în timp. În esență, flexibilitatea nu înseamnă doar mai multă energie, ci și o utilizare mai bună a ei, exact atunci când este nevoie.
Credeți că infrastructura actuală de transport și distribuție a energiei poate susține investițiile în centre de date de mari dimensiuni?
Adina Aurel: Centrele de date mari au nevoie de cantităţi mari de energie și disponibilitate continuă, iar rețeaua trebuie să poată prelua aceste cereri fără dezechilibre. În plus, dezvoltarea lor depinde nu doar de producția de energie, ci și de capacitatea de transport până la locație și de distribuția locală în punctul de consum. Tocmai de aceea, în practică, alegerea locației este strâns legată de accesul la rețea. Fără rețea suficient de puternică, bine conectată și capabilă să livreze energie stabilă, proiectul poate fi întârziat, mai scump sau chiar imposibil de dezvoltat în forma inițială.
Care sunt cele mai mari riscuri juridice pe care le întâmpină investitorii în proiecte care combină energie și centre de date?
Adina Aurel: Din perspectiva unui investitor care dezvoltă simultan o capacitate energetică (PV, eolian, BESS, gaz etc.) și un centru de date, adică un proiect integrat, riscurile juridice sunt semnificativ mai complexe decât într-un proiect energetic „clasic”, deoarece se suprapun trei regimuri juridice diferite: energie, infrastructură digitală și construcţie.
Aş spune că cele mai importante riscuri sunt:
* riscul de acces la capacitate şi racordare la reţea;
*riscul de reglementare energetică întrucât vei avea un consumator în spatele contoarului;
*riscul privind utilizarea terenurilor;
*riscul de autorizare și urbanism;
*riscul de mediu și consum de resurse;
*riscul contractual în cadrul contractelor de vânzare-cumpărare energie şi în cadrul contractului de disponibilitate şi performanţă;
*riscul de securitate naţională şi aprobare a investiţiei străine în România;
*riscul privind datele şi suveranitatea digitală.
În ce măsură procedurile de autorizare și obținere a avizelor reprezintă încă un obstacol pentru astfel de investiții?
Adina Aurel: Din experiența proiectelor de energie regenerabilă dezvoltate în România, procedurile de autorizare nu mai reprezintă neapărat principalul obstacol pentru investiții, însă continuă să fie unul dintre factorii care influențează decisiv calendarul și finanţarea proiectelor.
În cazul investițiilor care combină capacități de producere și stocare a energiei cu centre de date, provocarea nu constă într-o singură autorizație, ci în coordonarea simultană a unor procese complexe de urbanism, mediu, racordare la rețea și reglementare energetică.
În practică, cea mai mare preocupare a investitorilor nu este dacă proiectul poate fi construit, ci dacă acesta poate obține la timp accesul la infrastructura energetică necesară.
Centrele de date moderne au un consum semnificativ de energie, iar disponibilitatea capacității în rețea, condițiile de racordare și cerințele de autorizare din sectorul energetic devin adesea elementele care determină fezabilitatea economică a investiției.
În același timp, se observă o atenție tot mai mare acordată impactului asupra mediului și comunităților locale. Aspecte precum consumul de energie, utilizarea resurselor de apă, integrarea în infrastructura existentă și acceptabilitatea socială a proiectului sunt analizate din ce în ce mai atent de autorități și de părțile interesate.
Acest lucru înseamnă că dezvoltatorii trebuie să abordeze autorizarea într-un mod strategic, încă din fazele incipiente ale proiectului. Succesul unor astfel de investiții depinde mai puțin de existența cadrului legal și mai mult de capacitatea de a stăpâni eficient interacțiunea dintre diferitele regimuri de reglementare aplicabile.
Investitorii care iau în considerare din timp aspectele legate de rețea, terenuri, mediu și conformare de reglementare reușesc, de regulă, să reducă semnificativ riscurile de implementare și să ofere finanțatorilor nivelul de certitudine necesar pentru dezvoltarea proiectului.
Uniunea Europeană pune accent pe eficiența energetică și sustenabilitatea centrelor de date. Cum vor influența noile reglementări europene dezvoltarea acestui sector?
Adina Aurel: Consider că noile reglementări europene nu vor încetini dezvoltarea centrelor de date, ci vor schimba fundamental modul în care acestea sunt proiectate, finanțate și operate.
Investitorii vor trebui să demonstreze că un centru de date este eficient din punct de vedere energetic, sustenabil și integrat într-un ecosistem energetic compatibil cu obiectivele de decarbonizare ale Uniunii Europene. Comisia Europeană urmărește o transparență sporită privind consumul de energie și impactul de mediu al centrelor de date, inclusiv prin obligații de raportare și monitorizare.
Din punct de vedere juridic și investițional, cred că cea mai importantă schimbare este trecerea de la o abordare bazată exclusiv pe consum la una bazată pe performanță. Operatorii nu vor mai fi evaluați doar prin capacitatea instalată sau prin puterea disponibilă, ci și prin indicatori precum eficiența energetică, utilizarea energiei regenerabile, consumul de apă și, tot mai mult, capacitatea de a valorifica căldura reziduală generată de infrastructură. Această tendință transformă aspectele ESG și de sustenabilitate din simple elemente de raportare într-un factor real de competitivitate și accesibilitate la finanţare.
Pentru România, această evoluție creează atât provocări, cât și oportunități. În opinia mea, cele mai atractive proiecte din următorii ani vor fi cele care vor integra producția de energie regenerabilă, capacități de stocare și centre de date în cadrul aceleiași platforme investiționale.
Investitorii vor căuta nu doar acces la energie, ci și predictibilitate pe termen lung privind costurile energiei și conformarea cu cerințele europene de sustenabilitate, iar investiția într-un proiect integrat ar putea să fie soluția cautată pentru a îndeplini aceste cerințe.
Cred că reglementările europene vor favoriza investitorii care tratează energia ca pe un element central al modelului de afaceri al centrului de date, și nu doar ca pe o utilitate necesară funcționării acestuia. Centrele de date ale viitorului nu vor fi doar consumatori de energie, ci vor putea deveni participanți activi la sistemul energetic, integrați cu surse regenerabile, sisteme de stocare și mecanisme de flexibilitate operatională.
Există deja investitori internaționali interesați de România pentru dezvoltarea unor centre de date dedicate inteligenței artificiale? Ce îi atrage și ce îi descurajează?
Adina Aurel: Da, există deja investitori interesaţi în dezvoltarea unor centre de date AI. Au început să se uite la proiecte locale dezvoltate de investitori români.
România are argumente solide pentru a atrage investiții străine în centre de date dedicate inteligenței artificiale.
Principalul avantaj este disponibilitatea unor resurse importante de energie regenerabilă și posibilitatea dezvoltării unor proiecte integrate care combină producția de energie, stocarea și consumul într-un singur ecosistem investițional. Pentru investitori, accesul la energie competitivă și cu emisii reduse de carbon devine un criteriu la fel de important precum infrastructura digitală propriu-zisă.
Poziţia geografică a ţării este iarăşi un element atractiv pentru investitori căci din perspectiva unui nod de conectivitate la intersecția mai multor coridoare comerciale și digitale poate deservi simultan utilizatori din Europa Centrală și de Est, Balcani, Turcia și regiunea extinsă a Mării Negre. Pentru operatorii de cloud și AI, acest lucru înseamnă posibilitatea amplasării unei infrastructuri regionale într-o jurisdicție UE, dar aproape de piețe aflate încă în fază de creștere.
De asemenea, aş spune că un alt element important este că România dispune de infrastructură de fibră optică bine dezvoltată și de conexiuni internaționale importante. Pentru centrele de date AI, viteza și redundanța comunicațiilor sunt la fel de importante ca energia electrică. Investitorii caută locații care pot transporta rapid volume foarte mari de date între regiuni și furnizori de cloud.
România beneficiază, de asemenea, de costuri încă atractive comparativ cu piețele mature din Europa de Vest și de un potențial semnificativ de creștere într-un sector aflat la început de dezvoltare. În contextul exploziei cererii generate de inteligența artificială, aceste elemente pot transforma România într-o destinație interesantă pentru proiecte de mare anvergură.
Investitorii sunt atenți la câteva aspecte esențiale. În practică, cea mai mare preocupare este capacitatea rețelei electrice. Pentru un centru de date AI, accesul la energie nu este doar o condiție operațională, ci fundamentul întregului proiect. Dacă există incertitudini privind racordarea, termenele de realizare a infrastructurii de conectare la reţea sau costurile asociate racordării, investitorii pot prefera alte pieţe.
De asemenea, procedurile de autorizare, coordonarea cu multiple autorități și nevoia de predictibilitate legislativă rămân factori analizați cu atenție de investitorii internaționali.
Taxarea surselor de venituri în România este iarăşi un aspect la care se uită un investitor căci centrele de date sunt active construite pentru zeci de ani, iar investitorii urmăresc piețe în care regulile jocului rămân relativ constante și în care proiectele pot fi finanțate pe baza unor ipoteze stabile.
| Știri BVB