Update articol:
EXCLUSIV - INTERVIU PARTEA I 

ALEXANDRU GEORGESCU, EURISC: Virusul SARS-COV-2 reprezintă o altă confirmare a vulnerabilității crescânde a lumii la astfel de șocuri

  • Interviu cu Dr. Alexandru Georgescu, analist strategic, Fundația EURISC

  • Cele mai afectate sectoare, în mod direct, vor fi transporturile și turismul
  • SARS-COV-2 poate să devină o armă retorică/imagologică pentru americani împotriva Chinei
  • Orice piață câștigată de China pe 5G este o piață pierdută de americani
  • “Această criză a trezit sentimentul anti-China latent în multe părți ale lumii, tot așa cum invazia Irakului și alegerea lui Trump au dus la răbufnirile sentimentului latent anti-american, mai ales în Europa”
  • “Virusul oferă numeroase oportunități pentru ca Administrația Trump să continue reașezarea lanțurilor de producție globală în SUA sau în țări altele decât China”
  • “Bulletin of the Atomic Scientists: Există riscul ca eroarea umană în biolaboratoare să ducă la pandemii.  În perioada 2009-2015, Federal Select Agent Program a primit 749 de rapoarte de incidente care țin de siguranța laboratorului, iar 80% erau desemnate eroare umană. Articolul desemnează explicit coronavirusurile drept un risc major și explică că sunt 14 laboratoare în lume, majoritatea în Asia, care studiază această familie. Aceste studii implică inclusiv modificarea genetică a virușilor pentru a studia posibilitatea de apariție în mediul natural a unor trăsături care le vor face mai periculoase”.
  • MÂINE, CITIŢI PARTEA A II-A A INTERVIULUI, DESPRE IMPLICAŢIILE COVID 19 ÎN ROMÂNIA  

 

Reporter: Stimate domnule Georgescu, care sunt implicațiile COVID 19 asupra economiei mondiale? Bursele internaționale au scăzut, în unele zile, din cauza COVID 19, la nivelurile de la criză mondială din 2008. În opinia dvs, putem avea scăderi și mai mari? Care vor fi sectoarele cele mai afectate?

Alexandru Georgescu: Este deja un fenomen bine cunoscut cel al reacției întârziate dar puternice a piețelor la vestea unei crize de acest gen. Există deja mai multe studii care caută să compare situația de astăzi cu cea din timpul epidemiei SARS când, totuși, China intrase de puțin timp în Organizația Mondială a Comerțului și nu ajunsese să aibă un rol atât de important în economia globală și nici nu avea rolul de hub global de transport pe care îl are astăzi.

Cele mai afectate sectoare, în mod direct, vor fi transporturile și turismul. Ar fi interesant de văzut dacă problemele permanente ale liniilor aeriene principale se vor agrava până în punctul în care va fi nevoie de susținere majoră din partea diferitelor guverne. De asemenea, din cauza interdependențelor la nivelul tuturor sectoarelor economice, ne putem aștepta la un impact semnificativ în mai multe domenii. Dacă ne luăm după principiul Anna Karenina al lui Tolstoi, fiecare țară fericită se aseamănă una cu alta, dar țările sunt nefericite fiecare în felul lor.

Spre exemplu, Germania este responsabilă pentru jumătate din exporturile UE către China și va suferi de pe urma încetinirii creșterii economice a Chinei, poate destul cât să o trimită în recesiune tehnică, mai ales că dădea deja semne îngrijorătoare. Țările care depind de exporturile către Germania sau de rolul lor în lanțul de producție al firmelor germane (inclusiv România) vor suferi și ele la rândul lor în proporția expunerii la această problemă.

Italia, ca hub european al crizei, va suferi de pe urma scăderii turismului (în special turismului din China) și mai sunt țări pentru care turiștii chinezi au devenit deosebit de importanți.

Piețele bursiere americane erau, într-o anumită măsură, „umflate cu pompa” de abundență de lichiditate în piață și de practicile de răscumpărare a acțiunilor cu ajutorul finanțării ieftine la care companiile recurgeau pentru a umfla prețul acțiunilor și a îndeplini indici de performanță de care depinde remunerația echipelor manageriale. Dacă această bulă s-a spart, excesul de lichiditate va căuta un „port sigur” cum ar fi titluri și obligațiuni de stat (la fel ca în 2008), și nu numai pe cele ale americanilor, dar și alte investiții speculative – imobiliare, artă etc.

Scăderile economice duc și la scăderi ale consumului de energie, ceea ce duce la scăderi ale prețurilor la energie. În funcție de cât capital politic are formula OPEC+ pentru a coordona menținerea stabilității prețurilor la energie, ne putem trezi cu crize fiscale și instabilitate politică în numeroase țări care și-au construit și permanentizat bugetele naționale (mai ales sociale și de apărare) în perioada apogeului prețurilor la energie – Rusia, Nigeria, Arabia Saudită etc.

Crize fiscale vor fi posibile și în SUA, acolo unde autoritățile municipale și statale administrează fonduri de pensii pe bază de contributivitate (defined contribution), în teorie, dar cu sumele de plată la final deja stabilite contractual (defined benefit). Minimizarea sumelor de plătit astăzi pentru beneficiul de mâine s-a făcut prin supraestimarea performanței piețelor (bursiere etc.), iar state cum ar fi Illinois și California, teritorii ca Puerto Rico, orașe cum ar fi Dallas, au ajuns deja în atenția publicului pentru starea precară a finanțelor publice sub povara pensiei funcționarilor publici.

O criză economică prelungită, declanșată de SARS-COV-2, chiar și la nivel de așteptări, după cel mai lung „bull market” din istoria SUA ar putea duce la nevoia de salvare a acestor fonduri de către stat, care va fi o bătălie politică crâncenă și va acutiza vulnerabilitatea fiscală a statului federal, punând și mai multă presiune pe renunțarea la excepționalism și pe „normalizarea” SUA în materie de resurse cheltuite pentru a păstra ordinea globală curentă.

În același timp, virusul SARS-COV-2 reprezintă o altă confirmare a vulnerabilității crescânde a lumii la astfel de șocuri. Fragilitatea sistemului global și felul în care nicio țară nu se află în siguranță și nu se poate izola de efectele unei crize, măcar prin dependența sa și a economiei sale de lanțuri de aprovizionare și producție transfrontaliere, vor duce la o acutizare a sentimentului anti-globalizare. Unii vor întreba dacă va duce la creșterea populismului. Este adevărat, însă va duce și la accelerarea preluării unor elemente ale criticii populiste de către partidele mainstream, în scop electoral.

Întrucâtva, rezultatul oricărei crize este o simplificare a unui sistem care era prea complex pentru a preveni criza sau a fi rezilient la efectele sale. Criza din 2008, spre exemplu, a simplificat un sistem financiar care se baza pe portofolii cu riscuri netransparente și transferuri de risc nesustenabile și piețe care își bazau cotațiile pe evaluări incorecte. Revenirea la vremuri bune duce la o restabilire a cursei pentru câștig și eficienţă, care duce la redezvoltarea complexității, de unde și avertismentele cu privire la repetarea inevitabilă a crizelor dacă nu sunt aplicate lecțiile învățate.

Tot așa, criza curentă va duce la o reevaluare a atitudinii guvernelor față de riscurile la care își expun țările, pentru că, într-un sistem globalizat, riscurile migrează de la cele mai vulnerabile locuri (în general, cele de periferie, China fiind o excepție în situația de față) către centrele globale care se credeau departe de astfel de probleme. Se va menține retorica globalistă și multilaterală, însă țările prudente își vor stabili măsuri pe termen lung de reglare a „autonomiei strategice” (preluând o formulă des uzitată astăzi) în materie de bunuri și servicii critice față de restul lumii, sau între un bloc de încredere și un rest al lumii care nu beneficiază de încredere.

Reporter: Cum va fi influențat războiul comercial SUA-China de apariția COVID 19?     

Alexandru Georgescu: Având în vedere „phase 1 deal” parafat de SUA și China recent, războiul pare să fi intrat într-o perioadă de calm între bătălii. Acordul nu readuce relația dintre cele două puteri la status-quo-ul dinaintea declanșării, ci doar previne alte escaladări și reduce din incertitudinile cu care se confruntă diverși actori economici. Nici „status quo ante Trump” nu era foarte prietenos, Administrațiile Bush 1, 2 și Obama 1,2 declanșând numeroase procese la Organizația Mondială a Comerțului și existând numeroase runde de sancțiuni tarifare, dar nu la nivelul inițiat de Trump și nu atât de mediatizat.

Epidemia actuală a trimis războiul comercial într-un fel de semi-obscuritate, însă, odată ce va trece criza de moment, poate chiar în apropierea alegerilor din noiembrie, ne putem aștepta la o reîncălzire a conflictului. Între timp, niciuna dintre tabere nu se odihnește – ambele își plănuiesc politici și argumente pentru o reluare a conflictului, iar SARS-COV-2 poate să devină o armă retorică/imagologică pentru americani împotriva Chinei.

Criza este un argument potent în favoarea viziunii trumpiste asupra lumii, în care SUA a fost vulnerabilizată de un proces de globalizare nesăbuit, în care actorii au alergat după profit sub ochii unor reglementatori care nu s-au preocupat de impactul asupra securității naționale și a poporului. Dacă, până acum, Administrația Trump s-a concentrat asupra pericolului deliberat pe care îl prezintă China în calitate de competitor și rival sistemic (formula europeană), Administrația și-a asumat o retorică de simpatie față de China dar în care este subliniat efectul de vulnerabilizare neintenționată a Americii. S-au ținut discursuri despre importanţa de a aduce producția farmaceutică înapoi în SUA, China fiind sursă principala de antibiotice și de substanțe de baza pentru medicamente a lumii. Primele lipsuri cauzate de criza din China au apărut la sfârșitul lunii februarie , iar ele se pot agrava.

Din ianuarie, transporturile de mărfuri din China sunt inspectate mult mai atent de către americani, nu doar pentru depistarea produselor contrafăcute (ca parte a acordului), dar și motivat sub aspectul siguranței publice. Chiar și înainte de acord, Peter Navarro, responsabilul cu comerțul al Casei Albe, declarase că un regim mai dur neatenţionat al inspecțiilor pe perioada verii în anul 2019 a dus la concluzia că 10% dintre pachetele care vin din China către SUA, inclusiv ca parte a comerțului mediat de firma Amazon (condusă de un critic vocal al lui Trump) sunt produse de contrabandă. Situația a ajuns în atenția publicului cu adevărat în ianuarie 2020, când Department of Homeland Security a lansat un raport detaliind rezultatele, inclusiv prevalența produselor dăunătoare sănătății consumatorului și prezența componentelor electronice contrafăcute care viciază securitatea națională. 

Astfel, virusul oferă numeroase oportunități pentru ca Administrația Trump să continue reașezarea lanțurilor de producție globală în SUA sau în țări altele decât China, prin mijloace politice și administrative, motivând vulnerabilitatea inerentă a acestor lanțuri și vulnerabilizarea SUA prin înstrăinarea producției de bunuri și servicii critice, cum ar fi antibiotice, componente electronice etc. Dacă va simți nevoia unei lovituri dure la nivel intern, Trump va sublinia inclusiv faptul că criza supradozelor de droguri din SUA, care lovește în populația majoritară și a dus pentru prima oară în istorie la scăderea speranței de viață a albilor americani rurali, se bazează pe fentanyl în mare parte de proveniență chineză, China fiind o importantă sursă de substanțe chimice de toate felurile și pentru toate industriile.

După ce va trece criza, se va trece din nou la măsuri active contra Chinei și principalelor sale companii strategice. Războiul comercial nu are neapărat legătură cu comerțul – dacă problema era doar deficitul american față de chinezi, atunci situația se poate rezolva mâine – China s-a oferit deja să cumpere mai multe mărfuri pentru a reechilibra deficitul. Războiul este doar o fațetă a luptei pentru orientarea lanțurilor de aprovizionare și producție globale în domeniul înaltei tehnologii (5G și nu numai) care vor constitui baza puterii tehnologice (militare, informaționale) a statului care va domina lumea în următoarele decenii.

Prin abordările comprehensive ale Chinei, în care o companie chinezească vine și îți oferă o soluție integrată național, cu materiale, proiectare, construcție, echipamente, software, training, mentenanță, upgrade de-a lungul ciclului de viață și finanțare, orice piață câștigată de China pe 5G este o piață pierdută de americani, orice standard tehnic pe care îl popularizează chinezii este o oportunitate ratată pentru SUA. Este un joc cu sumă nulă într-un mediu global care favorizează comasarea furnizorilor de produse intermediare și dominația unor piețe importante de către actori puțin numeroși, oricât de multe branduri ar exista de fapt (așa cum un telefon Apple este plin de componente Samsung, chiar dacă cele două companii sunt, nominal, rivale). Atenția americanilor s-a îndreptat asupra Chinei din momentul în care și-au dat seama că puterea lor militară poate fi viciată de dependența de componente (și materiale, cum ar fi aliaje și oțel) furnizate din China sau de către firme deținute de chinezi. Dominația SUA asupra sistemului financiar-bancar global, inclusiv cel al plăților, i-a oferit o putere extraordinară care putea fi exercitată prin sancțiuni unilaterale, chiar și împotriva voinței altor jucători, iar dominația sa în zona cyber i-a permis să colecteze date de pe tot mapamondul. Dezvoltările actuale în domeniul AI, quantum computing, 5G și altele, cuplate cu politici industriale strategice ale Chinei (Made în China 2025), inițiative strategice (Belt and Road Inițiative și Digital Silk Road, politica de „going global” a firmelor chinezești) sunt o amenințare directă la adresa continuitățîi hegemoniei soft americane și pot duce la apariția unui alt pol de putere sistemică.

Astfel, criza curentă va fi exploatată în toate felurile de către americani, mergând și până la atacuri de imagine la adresa Chinei ca țara în care a erupt această criză. Și nu este vorba doar de Trump, deși criza poate fi o mană cerească pentru el în alegeri, chiar dacă riscă să spargă bula de prosperitate care îi intreţinuse până acum șansele de realegere. Conflictul cu China a intrat în ADN-ul politic american și un succesor democrat va avea probleme în a renunţa la el, deși ar putea lua măsuri pentru a-i submina impactul strategic.

Reporter: Cum vă explicați apariția acestui virus în WUHAN și răspândirea lui rapidă la nivel global?

Alexandru Georgescu: Există zone mai predispuse la apariția unor astfel de boli. Wuhan nu este singurul loc în care ar fi putut să apară, așa cum o vedem din istoria recentă a epidemiilor. În Wuhan, au fost mai mulți factori. În primul rând, orașele foarte dens populate au o populație care crește liniar, dar ale cărei interacțiuni posibile cresc exponențial. Într-un asemenea mediu, un virus se poate transmite rapid, poate suferi mutații. Aceleași motive pentru care orașele au fost dintotdeauna zone de acumulare de infrastructuri, de oameni, de bogăție, de productivitate, de capacitate administrativă, le-a transformat și în medii perfecte pentru dezvoltarea unei epidemii, indiferent de unde ar proveni ea. Să nu uităm că, în trecut, orașele erau zone de descreștere continuă a populației, în care un flux constant de oameni din zonele rurale îşi încercau norocul în zonele urbane și apoi erau răpuși de ciumă sau molimi rezultate din igiena publică precară. În general, nu mai avem problema sanitară, dar și astăzi orașele sunt notate pentru rata de fertilitate mult mai redusă față de media zonelor rurale, precum și pentru frecvența mult mai ridicată a unor afecțiuni legate de stres și poluare de mediu. Aceste afecțiuni, mai ales cele respiratorii cauzate de poluare, favorizează agravarea situației de sănătate a unei persoane afectate și poate spori rata de mortalitate.

Urbanizarea rapidă prin care a trecut China, alături de multe alte țări (inclusiv România, în trecut) a produs un mediu în care oamenii sunt mult mai individualiști, există un grad ridicat de anonimat, iar legăturile sociale preexistente se destramă în favoarea unor legături mult mai superficiale. Asta înseamnă că e posibil ca un om să fie bolnav fără să observe cineva, fără să i se raporteze dispariția, fără să fie îngrijit pentru a se recupera și fără să fie cineva cineva care să îi cunoască viața suficient de bine încât investigatorii să poată stabili un lanț de transmisie. Din orașele respective, un virus poate pleca oriunde, printr-un sistem global de transport multimodal, ieftin și eficient, care asigură o legătură rapidă între periferia lumii și centrul civilizat. Și nu vorbim doar de transmiterea bolilor de la om la om – vorbim de specii de plante și animale invazive, sau de transmiterea bolilor prin materiale infectate (cum au fost crizele recurente de boli cu prioni – maladia vacii nebune). Lanțurile globale de producție, aprovizionare și transport care întrețin un sistem global și o diviziune a muncii care nu mai ține cont de distanțe și bariere geografice au creat eficiente semnificative, dar cu prețul fragilizării sistemului global și a generării unor vectori irezistibili pentru transmiterea de riscuri, vulnerabilități și amenințări, precum și pentru propagarea în cascadă a crizelor dintr-o parte în celalaltă.

Iar legăturile acestea nu vin doar din orașe, ci și din zone cu adevărat periferice. S-a vorbit despre „wet markets” (piețele de animale vii) din Wuhan, care există și în numeroase alte zone urbane aglomerate, însă acestea reprezintă doar unul dintre cazurile posibile. Peste tot în lume, nevoia de pământ agricol sau de resurse a oamenilor îi face să defrișeze păduri virgine și să intre în medii în care nu au fost oameni până atunci, în care se pot afla rezervoare virale ca cele care duc la apariția de noi forme de Ebola sau de noi viruși pentru animale care nu au nevoie decât de o singură mutație ca să treacă la om. S-a întâmplat cu HIV în Africa și cu numeroase alte boli, iar problema va persista atâta timp cât civilizația globală va continua să fie bazată pe densitate ridicată, mobilitate extremă și forțarea continuă a limitelor mediilor naturale în Asia, Africa, America de Sud, chiar și sudul Americii de Nord.

Nu comentez teoria conspirației cu privire la o potențială origine artificială a acestui virus, însă aș dori să evidențiez faptul că activitatea de cercetare și dezvoltare din domeniul medical, pentru diverse scopuri, inclusiv cel de sănătate publică, produce și riscuri. Organizația Mondială a Sănătății a avut mai multe alarme cu privire la o posibilă reapariție a variolei din cauza unor facilități insuficient securizate în Rusia. Organizația media Bulletin of the Atomic Scientists, care anunță faimosul „doomsday clock”, a publicat un articol în data de 24 februarie 2019 cu privire la riscul ca eroarea umană în biolaboratoare să ducă la pandemii.

Articolul citează un studiu din 2016 al Institutelor Naționale de Sănătate din SUA care, în absența unor „human reliability studies” asupra biolaboratoarelor cum se fac în domeniul nuclear, a început să numere incidentele raportate de laboratoare. În perioada 2009-2015, Federal Select Agent Program a primit 749 de rapoarte de incidente care țin de siguranța laboratorului, iar 80% erau desemnate eroare umană. Articolul desemnează explicit coronavirusurile drept un risc major și explică că sunt 14 laboratoare în lume, majoritatea în Asia, care studiază această familie. Aceste studii implică inclusiv modificarea genetică a virușilor pentru a studia posibilitatea de apariție în mediul natural a unor trăsături care le vor face mai periculoase. Spre exemplu, H5N1 a fost modificat de un laborator din Olanda pentru a se transmite pe cale aeriană, iar un laborator din Madison, Wisconsin, SUA a dovedit că este nevoie de doar patru mutații pentru ca H5N1 să devină mult mai ușor transmisibil de la păsări la mamifere, inclusiv la om. Astfel de cercetări sunt necesare, dar sunt și riscante, iar prezența unui asemenea laborator în Wuhan a alimentat tot felul de teorii.

Reporter: Coronavirusul s-a dezvoltat în două tulpini, una care pare a fi mult mai agresivă, au spus oamenii de știință, citaţi de The Telegraph, într-o descoperire care ar putea împiedica încercările de a dezvoltă un vaccin.Cercetătorii de la Școala de Științe a Vieții de la Beijing și Institutul Pasteur din Shanghai au descoperit că virusul a evoluat în două tulpini majore – denumite tipuri „L” și „S”. Cele mai vechi „tip S” par a fi mai blânde și mai puțin infecțioase, în timp ce „tipul L” care a apărut mai târziu, se răspândește rapid și reprezintă în prezent aproximativ 70% din cazuri. În cât timp s-ar putea să avem un vaccin contra coronavirus, folosit pe scară largă?

Alexandru Georgescu: Nu pot comenta virusul. Normal că oamenii se tem de apariția unor tulpini multiple, care eventual să infecteze aceiași oameni, sau să fie și mai virulente sau să crească letalitatea infecțiilor, inclusiv în alte categorii de vârstă decât cele de până acum. Nu știm încă foarte multe despre virus și am putea să descoperim și alte tulpini. Incertitudinea este unul dintre motivele anxietății pe care a provocat-o coronavirusul. Există un argument care reapare în media vestică atunci când se încearcă domolirea reacției față de ceva. Spre exemplu, de ce ne temem de terorism când mai mulți oameni mor alunecând în cadă în fiecare an. Nassim Taleb a evidențiat faptul că anxietatea oamenilor provine nu doar din mortalitate, ci și din riscul incert de escaladare. Nu există un motiv pentru care numărul de oameni care își sparg capul în cadă să se dubleze de la un an la altul, sau să crească de zece ori, însă ne putem imagina o situație de escaladare a activității teroriste sau a răspândirii unui virus, iar oamenii reacționează ca o încercare de management al incertitudinii.

În schimb, avem trei probleme pe partea de vaccin. Una este procedurală, una este economică și alta este logistică. În primul rând, nu se întâmplă ca un laborator să dezvolte un vaccin și apoi să înceapă producția de masă și inocularea oamenilor. Motivul este eficacitatea vaccinului și riscul reacțiilor secundare la vaccin. Testele pe animale și apoi pe oameni durează, în cel mai bun caz, un an sau doi, până să fie gata un produs pentru utilizare în masă. Nu suntem, în niciun caz, în faza unei crize în care Donald Trump să le spună celor de la Food and Drug Administration să sară peste etape relevante de testare și să înceapă inocularea în masă.

Cu toate acestea, companii cum ar fi Gilead au putut să testeze medicamente proprii direct pe pacienţi, fără ca acesta să fie considerat un regim de testare adecvat pentru aprobare ulterioara de utilizare în masă. O zonă în care FDA s-a dovedit a fi flexibilă este producţia de kituri de testare pentru coronavirus – laboratoarele private sunt acum autorizate să realizeze testarea, iar Fundaţia Bill and Melinda Gates lucrează la un kit de testare utilizabil acasă

În acelaşi timp, multe dintre produsele dezvoltate în regim de urgență pentru criza Ebola din 2016 se află, în continuare, în faza de testare. Au fost propuse măsuri pentru a spori viteza procesului de reglementare fără a fi viciată siguranța pacienților, însă ciclul de dezvoltare-testare-implementare rămâne, în continuare, incompatibil cu provocările unei crize neprevăzute. Majoritatea măsurilor de fluidizare au de-a face cu cooperarea internațională pentru reglementare  prin acorduri regionale, parteneriate sau recunoașterea reciprocă a validității stadardelor naționale. Astfel, dacă FDA a aprobat un produs farmaceutic, multe alte țări îl consideră validat pentru consumul lor. Utilizarea pe scară largă a unui vaccin netestat (și ce fel de strategie de inoculare ai avea, mergând până la inoculare totală, având în vedere situația curentă?) ar putea produce mai multe efecte decât criză în sine. În același timp, regimul de reglementare bine intenționat dar care, în continuare, suferă de probleme, generează costuri pentru companiile care ar putea produce un vaccin. 

Și, astfel, ajungem la problema economică. Desigur, multe state (SUA, Rusia, China, odinioară și România) au capacități naționale de dezvoltare a unui asemenea produs, dar, într-o situație de criză, este cu atât mai important să ai companiile private la bord cu efortul, pentru că ele au, de fapt, cea mai importantă capacitate în acest domeniu, atât de cercetare, cât și de producție. Problema este că aceste companii sunt din ce în ce mai reticente în a investi în dezvoltarea de vaccinuri, dincolo de câteva piețe deja bine stabilite (gripă etc.). Nu îmi doresc să intru într-o discuție politico-morală legată de companiile farmaceutice și raportarea lor la binele social, dar modelul de afaceri al industriei farmaceutice este dat peste cap de urgența acestor crize. În primul rând, costă foarte mulți bani să dezvolți un produs farmaceutic în ziua de astăzi, la care se adaugă și costurile legate de testare spre satisfacția reglementatorului. După care apare problema modelului de business pentru recuperarea investiției și generarea de profit, care duce la probleme majore de protecție a proprietății intelectuale, impunerea acestui regim și în alte țări și perpetuarea protecției proprietății (eterna discuție cu genericele). Dacă includem și atenția sporită a publicului global și anxietățile lor în mix, companiile încep să devină reticente în a se înscrie în lupta crizei de moment. Conform unui articol al STATNews , GSK a zis că modelul sau de implicare în aceste crize trebuie să se schimbe, Sanofi Pasteur a zis că eforturile sale anti-Zika doar i-au stricat imaginea, Merck a declarat că nu se va mai implica în dezvoltarea de produse anti-Ebola și împotriva virusului Marburg după ce va lansa produsul care este acum în testare. Richard Hatchett, CEO al CEPI (Coalition for Epidemic Preparedness Innovations), o organizație creată post-Ebola pentru a organiza și finanța răspunsul la amenințări virale emergente, a declarat că va fi nevoie de 2 miliarde de dolari pentru finanțarea dezvoltării vaccinului,  dar și că companiile pharma “au articulat clar faptul că modalitatea curentă de abordare, de a le suna în toiul unei crize și de a le spune să realoce resurse, să întrerupă activitatea zilnică pentru a răspunde la aceste evenimente – este complet nesustenabilă” (vezi articol STATNews). În acest sens, companiile riscă să dezvolte un produs pentru care să nu aibă un cumpărător la momentul lansării, să rămână cu pierderea și să nu poată profita de pe urma lui pentru că apariția aceluiași virus, sub altă formă, poate invalida produsul curent. În baza unor recomandări apărute după SARS-gripa aviară din 2002-2004 (printre care și acest raport de la Centrul Mercatus, au fost adoptate unele măsuri. Spre exemplu, Guvernul SUA a încercat să schimbe stimulentele economice negative ale companiilor angajându-se că va absorbit toate costurile legate de siguranța vaccinului (dacă compania e dată în judecată pentru efectele secundare ale vaccinului, guvernul va plăti daunele), dar experții în domeniu estimează că există numeroase alte metode prin care să poată fi accelerat procesul de reglementare și să poată fi ameliorată anxietatea economică a companiilor pharma. 

Astfel, ajungem și la problema logistică. Odată ce ai un produs, acesta trebuie generat, distribuit și administrat în cantități suficiente, conform unei strategii care să asigure rezultate cât mai bune, cât mai repede. Toate acestea presupun costuri majore și o bună conlucrare a numeroși actori, de la cei publici de la nivel local până la cel național și global, și ajungând la diversele companii. Dacă se pune problema de menținere permanentă a unor stocuri și de cercetare permanentă a virusului, pentru a se observa eventualele mutații, trebuie să se ajungă la o formulă acceptabilă de finanțare pe termen lung într-un mediu fiscal care este prea puțin preocupat de amenințări cu frecvența redusă și impact ridicat, în favoarea problemelor de zi cu zi. Spre exemplu, Organizația Mondială a Sănătății și-a tot redus stocurile de vaccin variolic din cauza costului refrigerării, în condițiile în care virusul este considerat a fi eliminat în natură de peste 40 de ani și rămâne doar în cantități pentru cercetare în laborare din SUA și Rusia.  

Reporter: Din punctul dvs de vedere, care țară va fi cea mai afectată de COVID 19?

Alexandru Georgescu: Țara cea mai afectată este China, din toate punctele de vedere – cei mai mulți infectați, cea mai mare populație afectată de carantină, cele mai mari efecte economice, cele mai mari probleme cu imaginea publică pentru că este blamată pentru “virusul Wuhan”, iar această criză a trezit sentimentul anti-China latent în multe părți ale lumii, tot așa cum invazia Irakului și alegerea lui Trump au dus la răbufnirile sentimentului latent anti-american, mai ales în Europa.

Desigur, dacă asistăm la o infectare pe scară largă într-o țară de lumea a treia, cu densitate mare a populației și un sistem medical slab, vom vedea nu doar un număr mare de infectați ci și un număr mare de decese.

Inclusiv în Vest se poate ajunge la acest lucru. Spre exemplu, ţări cum ar fi Italia şi Japonia au o populaţie foarte îmbătrânită, care pare a fi în mod special vulnerabilă la boala produsă de virus. În acelaşi timp, dacă numărul celor infectați care au nevoie de îngrijire constantă (de oxigen, spre exemplu) depășește capacitatea sistemului medical de a-i absorbi. Este posibil ca o țară să aleagă una sau două boli pentru care să aibă un stoc complet național de vaccin pentru a inocula toată populația (s-a făcut cu variolă, chiar recent), dar nicio țară, indiferent cât de bogată ar fi, nu poate să țină suficiente paturi de spital, echipamente, personal specializat, pentru a trata o pandemie astfel încât să reducă la minim numărul celor care au decedat pentru că nu au fost îngrijiți corespunzător. Iar tendința în ultimii ani a fost una de presiune din ce în ce mai mare pe sistemele medicale, atât prin resursele alocate cât și prin cererea de servicii medicale.

A doua cea mai afectată țară va fi Italia, pentru că economia sa avea deja probleme, fiind aproape de recesiune, iar industria turistică și toate celelalte industrii care depind de ea vor fi afectate de criză globală și de criză locală.

Tendința, când ai crize globale, este să nu poți desemna cu adevărat un campion al efectelor, pentru că s-au creat vectorii de transmitere a riscurilor, vulnerabilităților și amenințărilor la nivel global, afectând potențial toate țările, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de capacitatea și condițiile fiecăreia.

Reporter: În opinia dvs, când va atinge COVID 19 punctul maxim?

Alexandru Georgescu: Nu pot răspunde la această întrebare. Spre exemplu, numărul de noi infecții în China a început deja să scadă, deși s-ar putea să revină virusul după ce se va renunta la măsurile dure aplicate de guvern. Sunt numeroase teorii cu privire la răspândirea în funcție de temperaturi și așa mai departe, însă adevărul este că nu știm suficiente despre virus, despre efectele sale și despre reacția oamenilor la boală pe care o provoacă. 

BVBStiri BVB

VES SA (VESY) (23/10/2020)

Neintrunire cvorum AGA O & E 22.10.2020

PRIMARIA ORASULUI ORAVITA (ORV27) (23/10/2020)

Informare - plati restante aferente emisiunilor de obligatiuni emise de Primaria Oravita & calcul rata dobanda pentru cuponul 26