Eşecul gazoductului EastMed va mări dependenţa UE de gazul rusesc şi norvegian, dar România poate profita de situaţie, având în vedere resursele de gaze din Marea Neagră, a scris pe Facebook Victor Cionga, partener AZ Capital.
SUA au informat, recent, Grecia, Cipru și Israel că nu mai sprijină proiectul Gazoductului din Estul Mediteranei (EastMed), care ar fi trebuit să transporte hidrocarburi din câmpurile israeliene și cipriote către Grecia continentală prin Cipru și Creta și, pe termen lung, posibil chiar și în Italia.
Victor Cionga este de părere că eşecul proiectului de alimentare a Europei cu gaz extras din Marea Mediterană va avea, printre consecinţele posibile pe termen mediu şi lung, mărirea dependenţei UE de gazul rusesc şi de cel norvegian; asta pentru că (se pare!) olandezii au micşorat extracţia din zăcămintele proprii şi, din 2020, au devenit deja cei mai mari importatori de gaz rusesc, depăşind substanţial ca volum Germania care acum ocupă locul al doilea.
Domnia sa mai scrie pe Facebook: “Din punct de vedere tehnic, în principiu, LNG (gaz natural lichefiat) este o alternativă viabilă pentru satisfacerea consumului de gaz din Europa care însă în acest moment consumă preponderent gaz livrat prin conductă. Importurile de gaz livrat pe conducta din afara UE (adica din Rusia şi din Norvegia) reprezintă 62%, Rusia contribuind cu 42%, în timp ce importurile de LNG din afara UE reprezintă 23% din totalul importurilor de gaz.
Explicaţiile sunt mai multe, dar voi menţiona numai două: pe cele istorice (majoritatea conductelor există de mult) şi preţul. Preţul LNG este însă dictat de uriaşa piaţă asiatică unde marile puteri industriale (China, Japonia, Coreea de Sud, Taiwan) sunt împreună cei mai mari consumatori mondiali; în afară de China, celelalte ţări nu au posibilitatea livrării de gaz prin conducte, aşa încât importul de LNG este vital pentru economiile lor.
Ca să subliniem importanţa gazului în economia mondială menţionăm că cererea pieţei chineze este atât de mare încât, în ciuda tonului schimburilor de mesaje politice între ţările lor, recent, CNOOC, uriaşa firmă chineză specializată în exploatarea hidrocarburilor, a semnat un contract pe 20 de ani cu firma americană Venture Globe Gas pentru livrarea unor cantități de 2 milioane de tone anual la un preț FOB. Motivul condiției de FOB: costul transportului LNG cu vase specializate este un factor important în formarea prețului, iar în ultimul an prețul transportului a explodat la nivel global, creând astfel o incertitudine referitoare la viitoarea evoluție a acestor prețuri.
În Europa, în ultimii ani, este de menționat exemplul polonez. Polonia a făcut eforturi pentru a-și oferi alternative la importurile de gaz din Rusia, construcția de terminale LNG fiind una dintre acestea; cu toate acestea în prezent peste 60% din consumul polonez este gaz achiziționat de la Gazprom. Având în vedere cele de mai sus se poate specula că poziția americană poate fi explicată folosind mai multe ipoteze, una fiind însă aceea că doresc o dezvoltare a consumului european de LNG importat din SUA; deja 31% din importurile de LNG ale țărilor UE provin din SUA.
Nu trebuie uitat însă că și Rusia a devenit un exportator de LNG și că joint-venture-ul dintre Novatek și Total exportă cantități importante în UE. Având în vedere cantitățile despre are discutăm, tranziția de la consumul de gaz rusesc livrat prin conducte la LNG (provenit din SUA sau din alte surse) este un proiect mare de infrastructură care va necesita bani și timp; în timp ce Nord Stream2 poate fi operațional imediat după depășirea piedicilor legale; care de fapt sunt de natură politică.
În orice caz, lipsa sprijinului american pentru EastMed nu poate decât să mărească falia dintre interesele americane și interesele UE, având în vedere că marii importatori de gaz rusesc din Europa sunt Olanda, Germania, Italia, Franța, Austria și Polonia. Cu excepția Austriei toate țările menționate sunt și membre NATO. În aceste condiții este de înțeles cât de motivate vor fi aceste membre ale NATO ca să susțină poziția actuală americană vizavi de Ucraina dacă proiectul lor de a accesa gazul recent descoperit în Marea Mediterană “deraia” din cauza presiunii americane asupra celor implicați.
Printre beneficiarii potențiali imediați ai unei astfel de situaţii (lipsa sprijinului american pentru EastMed), în afară de Turcia, este și România care are “ceva” gaz în Marea Neagră pe care din păcate nu îl exploatează încă. Cauza – acum câțiva ani, influența unui “geniu” politic dunărean a “alungat” Exxonul din Marea Neagră și astfel a amânat darea în exploatare a zăcămintelor descoperite acolo de americani. Nu trebuie uitat că SUA protejează interesele comerciale americane acolo unde acestea există, dar nu are obiceiul să “sugereze” companiior comerciale americane unde să investească astfel încât să-și materializeze niște interese strategice. Dacă se va ajunge la fructificarea acestor zăcăminte, să nu uităm că, într-o situație ideală, gazul ar trebui valorificat superior în sectorul petrochimic modern ( vezi proiectul MOL de 1,2 mld EUR;https://molgroup.info/…/mol-signs-epc-contracts-with…) sau, dacă ne amintim de criza energetică, în centrale de randament mare. Să extragem gazul şi să-l vindem brut este o soluţie care nu ar trebui să încadreze cu ceea ce România vrea să fie în secolul XXI”.
| Știri BVB