Andrei Manea, RPIA: „Sectorul fotovoltaic a intrat într-o etapă de maturizare, iar accentul se mută către stocare și flexibilitate”

• “România poate deveni una dintre cele mai importante piețe fotovoltaice din Europa, dacă dezvoltarea rețelelor ține pasul cu investițiile”

• “România va adăuga peste 5 GW de capacități fotovoltaice, însă rețelele și stocarea rămân marile provocări”

• “Investitorii vin în România pentru energia solară, dar cer reguli clare și acces la rețea”

• “Energia fotovoltaică a devenit principala sursă de electricitate în timpul zilei; următoarea provocare este integrarea în sistem”

Energia fotovoltaică a devenit, în intervalele diurne, cea mai importantă sursă de electricitate din România, iar investițiile continuă într-un ritm accelerat. Într-un interviu acordat Financial Intelligence, Andrei Manea, director executiv al Asociației Industriei Fotovoltaice din România (RPIA), explică de ce următoarea etapă a tranziției energetice depinde de extinderea rețelelor, dezvoltarea capacităților de stocare și menținerea unui cadru legislativ predictibil pentru investitori.

• Interviu cu Andrei Manea, director executiv al Asociației Industriei Fotovoltaice din România – RPIA

Cum evaluați evoluția sectorului fotovoltaic din România în ultimii doi-trei ani?

Andrei Manea: În ultimii ani, sectorul fotovoltaic s-a aproape triplat ca dimensiune, ajungând de la aproximativ 3 GW la final de 2023, dintre care 1,1 GW în prosumatori și 1,9 GW în proiecte de mari dimensiuni, la circa 8 GW  la începutul lunii iunie, cu o distribuire relativ egală între cele două segmente. În termeni absoluți, energia fotovoltaică este, la momentul actual, cea mai mare sursă din Sistemul Energetic Național și livrează, în intervalele diurne, mai mult de jumătate din necesarul de consum. Din perspectiva noastră, sectorul a intrat într-o etapă de maturizare, în care accentul se mută de la dezvoltarea proiectelor către integrarea lor eficientă în sistem prin hibridizare și soluții de flexibilizare a producției. În același timp, observăm o consolidare a rolului surselor regenerabile în reducerea dependenței de combustibilii fosili și în diminuarea presiunii asupra prețurilor la energie.

Ce capacitate fotovoltaică nouă estimați că va fi instalată în România în următorii doi ani?

Andrei Manea: Conform proiecțiilor noastre, ne așteptăm ca până la finalul anului 2028 să adăugăm peste 5 GW de capacitate fotovoltaică nouă, atât în parcuri de mari dimensiuni, cât și în instalații aparținând prosumatorilor. Perspectivele de dezvoltare sunt încurajatoare; de la începutul lui 2026 au fost finalizați 1,5 GW, distribuiți similar între cele două segmente, iar ritmul este estimat să se mențină.

Anii 2027 și 2028 vor aduce o consolidare și mai puternică energiei fotovoltaice în mixul energetic național, odată cu materializarea proiectelor de mari dimensiuni aflate în construcție, inclusiv a celor mai mari parcuri din Europa (760 MW și 1,3 GW), precum și cu punerea în funcțiune a capacităților contractate prin mecanismul CfD. În paralel, ne așteptăm ca segmentul prosumatorilor să rămână o componentă importantă a tranziției verzi, susținută de interesul crescut al consumatorilor finali pentru eficiență energetică și soluții integrate de producție și stocare.

Este România una dintre cele mai atractive piețe pentru investiții fotovoltaice din Europa Centrală și de Est?

Andrei Manea:  Nu doar din Europa Centrală și de Est, ci se profilează tot mai clar ca o destinație investițională semnificativă la nivel european, datorită resursei solare bune, dimensiunii pieței, nevoii de capacități noi de producție, interesului pentru energie competitivă și existenței mai multor opțiuni de finanțare și mecanisme de sprijin. Adițional, România se remarcă printr-un timp de dezvoltare scurt pentru proiectele fotovoltaice și de stocare, comparativ cu alte piețe europene, ceea ce sporește atractivitatea pentru investitori.

Care este valoarea totală a proiectelor fotovoltaice aflate în prezent în dezvoltare?

Andrei Manea: Este dificil să estimăm valoarea totală a proiectelor fotovoltaice aflate în prezent în dezvoltare, deoarece portofoliul include capacități aflate în stadii diferite, de la etape incipiente, până la proiecte care au obținut ATR, autorizații, contracte de racordare sau care se află într-o fază avansată de finanțare. Dacă ne raportăm la valoarea investițională teoretică totală, sumele sunt de ordinul miliardelor de euro. De subliniat este că aceste proiecte generează beneficii economice încă din faza de avizare și dezvoltare, inclusiv prin taxe, avize și alte contribuții care se reflectă în bugetele locale. Pe măsură ce investițiile avansează către construcție și operare, impactul economic devine și mai vizibil, prin crearea de locuri de muncă și dezvoltarea lanțurilor valorice locale.

Cât de mare este contribuția energiei solare la tranziția energetică a României?

Andrei Manea:  Aportul energiei fotovoltaice la tranziția energetică a României este semnificativ, în special în perioadele cu iradiație solară ridicată. Începând cu sfârșitul lunii februarie a acestui an, capacitățile solare au livrat constant peste o treime din necesarul de consum pe timpul zilei, acoperind inclusiv cererea diurnă în contextul indisponibilității temporare a unității nucleare de la Cernavodă.

În prezent, energia fotovoltaică asigură peste jumătate din producția totală, ceea ce contribuie la evitarea a milioane de tone de emisii de dioxid de carbon anual și confirmă rolul tot mai important al acestei tehnologii în atingerea țintelor privind neutralitatea climatică. Odată cu dezvoltarea capacităților de stocare, hibridizarea investițiilor existente și punerea în funcțiune a unor noi parcuri fotovoltaice, contribuția energiei solare la decarbonizarea sistemului energetic național va continua să crească, susținând tranziția către un mix de producție mai curat, flexibil și rezilient.

Ce interes manifestă investitorii internaționali pentru piața românească?

Andrei Manea:  Interesul investitorilor internaționali rămâne ridicat, susținut de dimensiunea portofoliului de proiecte, de succesul licitațiilor CfD și de potențialul ridicat de integrare a energiei solare cu soluții de stocare. Observăm, însă, o schimbare în abordare din partea acestora; dacă până acum accentul era în special asupra proiectelor cu teren securizat și avize obținute, în prezent atenția se mută către bancabilitate, acces la rețea, un model comercial clar și un risc gestionabil.

Care sunt principalele obstacole care afectează deciziile de investiții?

Andrei Manea:  Din poziția noastră ca reprezentanți ai sectorului fotovoltaic și al stocării observăm trei tipuri de obstacole care afectează deciziile de investiție: racordare la rețea, impredictibilitatea legislativă și durata procedurilor administrative.

În ceea ce privește racordarea la rețea, ne confruntăm cu o capacitate disponibilă redusă, pe fondul lipsei de corelare între planificarea dezvoltării rețelei, obiectivele asumate prin PNIESC și ritmul accelerat de creștere a cererilor, precum și al întârzierilor considerabile în finalizarea investițiilor asumate în infrastructura de transport și distribuție. Limitările fizice sunt accentuate de lipsa de predictibilitate în procesul de alocare al capacitării de racordare, în special în contextul tranziției de la principiul „primul venit, primul servit” către mecanisme competitive de alocare prin licitații și al introducerii unui set suplimentar de cerințe pentru solicitările existente. Deși noile reguli urmăresc maturizarea proiectelor și eliminarea solicitărilor neviabile, cadrul de aplicare nu este încă suficient de clar, ceea ce afectează capacitatea investitorilor de a lua decizii ferme și poate conduce la amânarea sau chiar oprirea unor investiții. Problema conectării la rețea se răsfrânge inclusiv asupra capacităților finalizate și conforme din punct de vedere tehnic, care nu pot livra energie în rețea din cauza lacunelor legislative și sunt nevoite să rămână inactive până la obținerea licenței de exploatare comercială, ceea ce poate însemna peste șase luni de la finalizare. Acest decalaj generează costuri suplimentare, afectează predictibilitatea veniturilor și reduce atractivitatea pieței.

În ce măsură mecanismul Contractelor pentru Diferență (CfD) stimulează dezvoltarea proiectelor fotovoltaice?

Andrei Manea: CfD-ul este unul dintre cele mai importante mecanisme pentru dezvoltarea proiectelor de energie regenerabilă, deoarece oferă vizibilitate asupra veniturilor pe termen lung, reduce riscul și facilitează accesul la finanțare. La nivel european, în conformitate cu noul design al pieței, contractele CfD sunt un instrument central pentru susținerea investițiilor în tehnologii curate de generare și pentru atingerea obiectivelor de decarbonizare asumate.

România a derulat până în prezent trei runde CfD, încheiate cu succes, ceea ce confirmă interesul pentru piața locală și utilitatea acestui mecanism pentru accelerarea investițiilor în energie regenerabilă. Pentru capacitățile fotovoltaice, primele două runde au securizat aproximativ 2 GW de capacități noi, cu un preț mediu de 40-50 EUR/MWh, evoluție care atestă competitivitatea tot mai mare a tehnologiei solare și capacitatea sa de a livra energie la costuri reduse.

Sunt suficiente schemele de finanțare disponibile pentru a susține ritmul actual de dezvoltare?

Andrei Manea:  Schemele de finanțare disponibile până acum au avut un rol important în expansiunea capacităților fotovoltaice din România. Apelurile derulate prin Planul Național de Redresare și Reziliență și Fondul pentru Modernizare, precum și licitațiile CfD, au contribuit la securizarea a peste 3,5 GW de proiecte noi de producție din sursă solară. În paralel, programul Casa Verde Fotovoltaice a susținut implementarea a peste 2,5 GW de instalații aparținând prosumatorilor.

În prezent, însă, nu mai vorbim despre același nivel de finanțare activă disponibilă, iar în acest sens, pentru menținerea ritmului actual de dezvoltare va fi nevoie de o combinație mai largă de instrumente. Contractele de tip PPA, mecanismele CfD și alte instrumente de piață vor deveni esențiale în perioada următoare, în linie cu noul design al pieței europene de energie. În acest sens, integrarea României în Asociația Organismelor Emitente (AIB) și operaționalizarea unei piețe a garanțiilor de origine recunoscute la nivel european sunt cu atât mai importante, întrucât oferă trasabilitatea necesară pentru structurarea contractelor pe termen lung și pentru atingerea obiectivelor de decarbonizare ale consumatorilor.

La fel ca în cazul proiectelor de mari dimensiuni, sprijinul pentru dezvoltarea segmentului prosumatorilor rămâne important și trebuie adaptat la noua etapă de maturizare a pieței, în special prin orientarea către integrarea instalațiilor de stocare.

Cum influențează instabilitatea legislativă și fiscală apetitul investitorilor?

Andrei Manea:  Instabilitatea legislativă și fiscală afectează direct apetitul investițional deoarece proiectele fotovoltaice sunt investiții pe termen lung, cu orizonturi de recuperare de 10-20 de ani. În acest context, orice modificare bruscă a taxării, a regulilor de piață, a obligațiilor de echilibrare sau a condițiilor de racordare poate schimba fundamental modelul financiar al unui proiect.

Experiența primului val este un exemplu ilustrativ care arată impactul instabilității legislative și al intervenției excesive a autorităților în funcționarea pieței. Schema certificatelor verzi, operaționalizată în anul 2011 a condus, într-un interval scurt, la instalarea a peste 3 GW de capacități de energie regenerabilă, atât eolian, cât și fotovoltaic. Cu toate acestea, modificările succesive, începând cu 2013, au afectat semnificativ încrederea investitorilor și au condus la o perioadă de acalmie investițională de aproximativ zece ani. Drept rezultat, în timp ce schema a rămas juridic în vigoare până în 2016, aceasta nu a mai rezultat în materializarea de noi proiecte.

În timp ce investitorii pot accepta riscuri comerciale, precum volatilitatea prețurilor sau riscurile de producție, aceștia au nevoie de reguli clare, stabile și previzibile, consultare reală cu industria și perioade rezonabile de tranziție pentru orice modificare cu impact asupra modelului economic al investițiilor.

Racordarea la rețea rămâne una dintre principalele provocări ale industriei. Care este situația în prezent?  Câte proiecte sunt blocate sau întârziate din cauza lipsei capacității de racordare? Ce măsuri ar trebui luate pentru accelerarea investițiilor în rețele?

Andrei Manea:  În timp ce nu există date centralizate privind numărul proiectelor afectate, experiența membrilor noștri arată că mai mulți GW de proiecte înregistrează întârzieri din cauza amânării investițiilor în rețelele de transport și distribuție. Pentru soluționarea acestei situații, este necesar un set de măsuri coordonate precum investiții în transport și distribuție, atât pentru extinderea infrastructurii, cât și pentru modernizarea celei existente, digitalizare și automatizare și introducerea soluțiilor de flexibilitate.

De asemenea, având în vedere rolul tot mai pregnant al energiei descentralizate, din surse regenerabile, este necesar să schimbăm modul în care se planifică dezvoltarea rețelei, de la un model reactiv, bazat pe cererile de racordare depuse, la o abordare anticipativă, în linie cu ritmul de electrificare și nevoile viitoare ale sistemului energetic. Este, așadar, esențială, pe de o parte, prioritizarea finalizării investițiilor deja asumate de operatorii de rețea, iar pe de alta, corelarea planurilor de dezvoltare a rețelelor cu obiectivele din Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice și introducerea conceptului de investiții anticipative, în linie cu cadrul european de reglementare.

Cum apreciați colaborarea dintre dezvoltatori, ANRE, Transelectrica și operatorii de distribuție? Care este opinia dvs cu privire la recentele modificări ANRE referitoare la ATR?

Andrei Manea: Colaborarea dintre industrie, ANRE, Transelectrica și operatorii de distribuție s-a îmbunătățit în ultimii ani, însă rămâne nevoie de mai multă transparență, predictibilitate și dialog tehnic constant deoarece sunt necesare reguli aplicate uniform, termene clare și o comunicare mai bună privind capacitatea disponibilă și etapele procesului de racordare.

În ceea ce privește modificările recente privind ATR-urile, direcția se înscrie în evoluția pe care o observăm la nivel european, aceea de susținere a maturizării proiectelor și de optimizare a alocării capacității prin descurajarea solicitărilor neviabile. Problema este însă modul de aplicare. Există în continuare un grad ridicat de incertitudine cu privire la  implementarea noilor prevederi, în condițiile în care lipsesc măsuri tranzitorii clare, iar cerințele impuse se aplică nediferențiat tuturor participanților la piață. Această abordare este disproporționată și riscă să penalizeze inclusiv dezvoltatorii care au proiecte mature, investiții deja realizate și un calendar real de implementare.

Cât de importantă este dezvoltarea sistemelor de stocare pentru viitorul energiei solare? Care este nivelul actual al investițiilor în baterii asociate proiectelor fotovoltaice?

Andrei Manea: Stocarea este următoarea etapă de dezvoltare a sectorului solar. Pe măsură ce capacitatea fotovoltaică crește, sistemul are nevoie de flexibilitate pentru a „muta” energia din orele cu producție ridicată către orele de vârf de consum, pentru a reduce congestiile și pentru a susține echilibrarea rețelei. Conform Transelectrica, pentru a putea integra toate capacitățile planificate până în 2030, este nevoie de 10 GW (20 GWh) de sisteme de stocare. La momentul actual, din informațiile noastre, peste 50% dintre proiectele fotovoltaice aflate în dezvoltare sau care sunt operaționale  includ deja o componentă de stocare, iar aproximativ o treime dintre prosumatori au adăugat, până la finalul lunii aprilie, baterii. Ne așteptăm ca, odată cu lansarea schemei de sprijin pentru sisteme de stocare de sine stătătoare, finanțată prin Fondul pentru Modernizare, investițiile în stocare să se accelereze.

Cum vedeți evoluția pieței prosumatorilor în România? Care sunt principalele probleme semnalate de membrii RPIA privind dezvoltarea acestui segment? Este nevoie de noi mecanisme de stimulare a autoconsumului și a comunităților energetice?

Andrei Manea:  Segmentul prosumatorilor urmează o logică similară proiectelor de mari dimensiuni, prin trecerea de la instalarea de capacități de producție la o abordare integrată, care combină generarea cu stocarea și electrificarea consumului. Cu toate acestea, o serie de provocări rămân, precum întârzierile la racordare, capacitatea limitată a rețelelor de distribuție, birocrația, incertitudinea privind compensarea și lipsa unor stimulente clare pentru autoconsum și stocare.

În acest context, este nevoie de mecanisme noi de sprijin, orientate către baterii, pompe de căldură, încărcare inteligentă pentru vehicule electrice, comunități energetice, agregare și management al consumului.

Ce impact are creșterea capacităților fotovoltaice asupra prețurilor energiei?

Andrei Manea: Creșterea capacităților fotovoltaice are, în general, un efect de reducere a prețurilor în orele cu producție solară ridicată. Totuși, pentru ca acest efect să se reflecte consistent în prețul final al energiei, este nevoie de cât mai multe capacități curate și flexibile în sistem. Dacă, în continuare, prețul este închis frecvent de centrale pe gaz sau pe cărbune, atunci impactul capacităților fotovoltaice rămâne limitat, chiar dacă producția solară este semnificativă în anumite intervale.

Pentru ca aceste beneficii să se resimtă pe deplin în piață, energia fotovoltaică trebuie să fie însoțită de investiții în stocare, soluții de flexibilitate, rețele și alte surse de energie cu emisii reduse.  Cu cât ponderea acestor surse este mai mare în mixul energetic și cu cât sistemul poate utiliza mai eficient energia produsă în timpul zilei, cu atât efectul de reducere a prețurilor devine mai vizibil pentru consumatori.

Care este cel mai mare risc pentru dezvoltarea sectorului fotovoltaic în următorii ani?

Andrei Manea: Cel mai mare risc este ca dezvoltarea rețelelor, a stocării și a cadrului de reglementare să nu țină pasul cu ritmul investițiilor în producție. România are toate premisele necesare pentru a deveni una dintre cele mai importante piețe fotovoltaice din regiune, incluzând resursă solară bună, cerere de energie competitivă, interes investițional și acces la capital. În acest context, este necesară prioritizarea modernizării rețelelor, dezvoltarea stocării, digitalizarea, flexibilitate și asigurarea unui cadru de reglementare stabil și predictibil. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, energia fotovoltaică poate deveni unul dintre pilonii principali ai competitivității economice și ai securității energetice a României.