Cristian Buzan, ENGIE Romania: Următoarea etapă a tranziției energetice nu va mai fi despre câți MW instalăm, ci despre integrarea inteligentă a energiei regenerabile

• „România poate deveni un lider regional în energia verde, dacă accelerează investițiile în rețele și stocare”

• „Stocarea energiei devine pilonul central al noii etape de dezvoltare a regenerabilelor”

• „ENGIE Romania își propune 1 GW de energie regenerabilă și 300 MW de stocare până în 2030”

ENGIE Romania își propune să ajungă la 1 GW de capacități regenerabile și 300 MW de stocare în baterii până în 2030, mizând pe dezvoltarea simultană a producției, stocării și soluțiilor de flexibilitate. Într-un interviu acordat Financial Intelligence, Cristian Buzan, Executive Vice President Renewables & Flexible Power, explică de ce investițiile în rețele, digitalizare și mecanisme precum PPA și CfD vor fi decisive pentru transformarea României într-un lider regional al tranziției energetice.

• Interviu cu Cristian Buzan, Executive Vice President, Renewables & Flexible Power la ENGIE Romania

Care este strategia ENGIE Romania în energie regenerabilă pentru următorii cinci ani?

Cristian Buzan: Strategia ENGIE Romania este construită în jurul unui obiectiv clar: accelerarea tranziției energetice prin dezvoltarea unui portofoliu integrat de producție de energie regenerabilă, stocare și soluții de flexibilitate. Dacă primul val al investițiilor în regenerabile a fost definit de dezvoltarea de noi capacități de producție, următoarea etapă va fi despre integrarea inteligentă a acestora în sistemul energetic și despre creșterea flexibilității acestuia. Nu mai discutăm doar despre câți MW instalăm, ci și despre capacitatea sistemului de a integra și valorifica eficient această energie.

Strategia noastră reflectă această evoluție a pieței. Obiectivul nostru este să atingem 1 GW de capacități regenerabile instalate și 300 MW de stocare în baterii până în 2030. Pentru aceasta, ne concentrăm pe dezvoltarea proiectelor eoliene și fotovoltaice, integrarea soluțiilor de stocare și consolidarea mecanismelor comerciale care susțin investițiile pe termen lung, precum PPA-urile și CfD-urile. Aceste instrumente sunt de tip win-win atât pentru noi în calitate de dezvoltatori, cât și pentru clienți făcând investițiile în noi capacități de producție mai predictibile și reducând astfel riscurile.

În același timp, tranziția energetică trebuie privită și din perspectiva consumului. Energia viitorului nu înseamnă doar producție cu emisii reduse, ci și un consum mai eficient și mai inteligent. De aceea, pe lângă investițiile în producție, susținem clienții în procesul de decarbonare, prin soluții care contribuie la eficiență energetică, predictibilitate a costurilor și un consum mai responsabil.

În acest fel, dezvoltarea producției regenerabile, investițiile în stocare și soluțiile dedicate clienților fac parte din aceeași strategie, prin care contribuim la construirea unui sistem energetic mai flexibil, mai competitiv și mai sustenabil.

Ce capacitate regenerabilă operează în prezent ENGIE Romania și ce proiecte noi aveți în dezvoltare? Care este valoarea investițiilor în activele regenerabile?

Cristian Buzan: În prezent, ENGIE Romania operează aproximativ 250 MW de capacități regenerabile, dintre care 178 MW eolian și peste 70 MW fotovoltaic. De la intrarea pe piața producției de energie regenerabilă, în 2011, ENGIE a investit peste 320 milioane de euro în dezvoltarea și operarea activelor eoliene și fotovoltaice din România, investiții care reflectă angajamentul nostru pe termen lung față de tranziția energetică și încrederea în potențialul pieței locale.

Aceste investiții au creat baza pentru următoarea etapă de dezvoltare a portofoliului nostru regenerabil. Portofoliul nostru include aproximativ 750 MW de proiecte regenerabile aflate în diferite stadii de dezvoltare. Printre cele mai importante se numără proiectul eolian de 54 MW de la Mereni, proiectul eolian din județul Ialomița și proiectul fotovoltaic de 170 MW de la Cornățelu, unul dintre proiectele câștigătoare în prima licitație CfD din România.

Dezvoltarea acestor capacități este însoțită de investiții în soluții de stocare, indispensabile pentru integrarea eficientă a energiei regenerabile în sistemul energetic. La Băleni, în județul Galați, dezvoltăm primul proiect hibrid din Europa al Grupului ENGIE care integrează producția de energie eoliană și stocarea energiei în baterii. Sistemul de stocare, recent instalat în cadrul  parcului eolian operațional de 50 MW, va avea o putere de 5 MW și o capacitate de 10 MWh, și va fi pus în funcțiune până la finalul anului.

Totodată, avansăm cu proiectul de 80 MW / 160 MWh de la Șelimbăr, județul Sibiu. Împreună, aceste proiecte susțin obiectivul nostru de a dezvolta 300 MW de capacități de stocare până în 2030 și marchează tranziția către un portofoliu în care producția regenerabilă și flexibilitatea sistemului sunt dezvoltate în paralel.

Cum vedeți poziționarea României în competiția regională pentru investiții în energie verde?

Cristian Buzan: România are șansa de a deveni unul dintre principalii actori regionali ai tranziției energetice. Beneficiază de un mix energetic diversificat, de resurse naturale importante și de o poziție geografică strategică în Europa Centrală și de Sud-Est.

Avantajul României vine tocmai din diversitatea resurselor: energie eoliană, solară, hidro, nucleară și gaze naturale. Puține state din regiune dispun simultan de acest mix de resurse, care poate susține un sistem energetic mai sigur, mai flexibil și mai rezilient. În plus, resursele de gaze din Marea Neagră și investițiile în regenerabile creează premisele unei tranziții echilibrate, în care securitatea energetică și decarbonarea evoluează în paralel.

Totuși, potențialul natural nu este suficient pentru a atrage investiții. Capitalul se îndreaptă către piețele care oferă predictibilitate, acces la rețea, procese administrative eficiente și reguli clare. Din această perspectivă, România are o oportunitate majoră, dar succesul va depinde de capacitatea de a transforma acest potențial în proiecte bancabile și operaționale.

Care sunt principalele oportunități pentru dezvoltarea regenerabilelor în România în această etapă?

Cristian Buzan: Cea mai importantă oportunitate este creșterea cererii de energie electrică, determinată de transformările profunde prin care trece economia. După o perioadă în care consumul a rămas relativ constant, asistăm la apariția unor noi motoare de creștere generate de electrificarea economiei, decarbonarea industriei, dezvoltarea mobilității electrice și extinderea infrastructurii digitale.

Un rol din ce în ce mai important îl vor avea centrele de date și infrastructura dedicată inteligenței artificiale, care generează o cerere tot mai mare pentru energie regenerabilă livrată pe termen lung. La nivel global, companiile din tehnologie sunt deja principalii cumpărători de energie prin contracte PPA, iar această tendință începe să fie vizibilă și în Europa Centrală și de Est.

În același timp, România beneficiază de instrumente importante pentru accelerarea investițiilor, precum schema CfD și fondurile europene destinate proiectelor de producție, stocare și infrastructură. Dacă aceste mecanisme vor fi susținute de investiții în rețele și de un cadru de reglementare predictibil, România are șansa de a intra într-o etapă de dezvoltare accelerată a energiei regenerabile și de a deveni una dintre cele mai dinamice piețe din regiune.

Care sunt principalele obstacole pentru dezvoltatorii de proiecte regenerabile — autorizare, acces la rețea, reglementare?

Cristian Buzan: În prezent, provocarea nu mai este identificarea proiectelor sau atragerea interesului investitorilor, ci capacitatea sistemului de a susține ritmul accelerat al investițiilor. România dispune de unul dintre cele mai mari pipeline-uri de proiecte regenerabile din regiune, însă transformarea acestora în capacități operaționale depinde de trei elemente-cheie: accesul la rețea, durata proceselor de autorizare și predictibilitatea cadrului de reglementare.

Accesul la rețea rămâne una dintre cele mai mari provocări. Volumele mari de proiecte aflate în dezvoltare pun presiune asupra infrastructurii existente, iar investițiile în transport, distribuție, digitalizare și interconectări trebuie accelerate. Pe măsură ce ponderea energiei regenerabile crește, rețelele devin infrastructura critică a tranziției energetice și una dintre principalele condiții pentru atragerea de noi investiții.

În paralel, procesele administrative trebuie să devină mai rapide și mai predictibile. Pentru investitori, durata autorizării este la fel de importantă ca rentabilitatea proiectului, deoarece influențează direct finanțarea și decizia finală de investiție. Capitalul caută stabilitate, iar predictibilitatea este unul dintre cele mai importante avantaje competitive pe care o piață le poate oferi.

Cât de important este accesul la rețea pentru ritmul noilor investiții și ce soluții ar putea accelera integrarea proiectelor?

Cristian Buzan: Accesul la rețea nu mai reprezintă doar o etapă tehnică în dezvoltarea unui proiect, ci unul dintre principalii factori care vor determina ritmul tranziției energetice în următorii ani. Astăzi nu mai discutăm doar despre câți MW putem construi, ci despre câți MW pot fi integrați eficient și în condiții de siguranță în sistemul energetic.

Integrarea unor volume tot mai mari de energie solară și eoliană necesită investiții accelerate în transport și distribuție, digitalizare, automatizare, capacități de prognoză și interconectări regionale. Fără aceste investiții, există riscul apariției congestiilor, limitării producției regenerabile și al unei volatilități accentuate a prețurilor.

În același timp, soluțiile trebuie privite integrat. Modernizarea rețelelor trebuie însoțită de dezvoltarea capacităților de stocare, de mecanisme care să stimuleze localizarea eficientă a noilor investiții și de o planificare coordonată între dezvoltatori și operatorii de sistem. Soluția nu este una singură, ci un mix între rețele moderne, flexibilitate, digitalizare și planificare pe termen lung.

Cum evaluați mecanismul CfD în România și ce rol poate avea în accelerarea investițiilor?

Cristian Buzan: Mecanismul CfD reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente pentru accelerarea investițiilor în energie regenerabilă din România. Prin oferirea unui grad mai mare de predictibilitate asupra veniturilor, acesta reduce riscul investițional și contribuie la scăderea costului capitalului, aspecte esențiale pentru dezvoltarea proiectelor de mari dimensiuni.

Prima rundă de licitații a confirmat că România este o piață atractivă pentru investitori atunci când oferă un cadru transparent și bancabil. Pentru dezvoltatori, CfD-urile facilitează finanțarea proiectelor și reduc incertitudinea asociată investițiilor pe termen lung. Pentru sistemul energetic, acestea reprezintă un instrument important pentru accelerarea instalării de noi capacități și atingerea obiectivelor de decarbonare.

Pe termen lung, însă, succesul acestui mecanism nu va depinde doar de organizarea unor noi licitații. Este esențial ca schema să fie implementată consecvent și integrată într-o strategie mai amplă de dezvoltare a sectorului energetic, care să includă investiții în rețele, stocare și măsuri care stimulează cererea de energie verde.

Observați o creștere a interesului pentru PPA-uri și ce tip de companii sunt cele mai active în acest segment?

Cristian Buzan: Interesul pentru PPA-uri este într-o creștere clară, atât la nivel global, cât și în România. Este o evoluție firească, pentru că energia nu mai este privită exclusiv ca un cost operațional, ci ca un element care influențează competitivitatea și strategia de dezvoltare a companiilor.

În trecut, companiile cumpărau energie. Astăzi, ele își construiesc strategii energetice. Într-o economie în care competitivitatea este tot mai strâns legată de accesul la energie sigură, predictibilă și cu emisii reduse de carbon, contractele PPA devin un instrument strategic de business.

Cele mai active sunt companiile cu un consum ridicat de energie și cu obiective clare de sustenabilitate: industrie, retail, telecomunicații, companii multinaționale și, tot mai mult, sectorul tehnologic și centrele de date. La nivel european, acestea din urmă au devenit principalul cumpărător de energie prin PPA, tendință alimentată de dezvoltarea accelerată a inteligenței artificiale și a infrastructurii digitale.

La nivel global, ENGIE are un portofoliu de aproximativ 14 GW în contracte PPA, ceea ce confirmă poziția Grupului ca lider mondial în furnizarea de energie prin astfel de contracte. În România, parteneriatul cu Orange reprezintă unul dintre cele mai relevante exemple de maturizare a acestei piețe: un vPPA semnat în 2023 pentru 30 GWh/an de energie solară și un nou acord, semnat în 2025, pentru aproximativ 40 GWh/an de energie eoliană pe o perioadă de 10 ani.

Pentru dezvoltatori, PPA-urile oferă predictibilitatea veniturilor și susțin bancabilitatea proiectelor. Pentru consumatori, ele reduc expunerea la volatilitatea pieței și facilitează atingerea obiectivelor de decarbonare. În acest fel, PPA-urile creează o punte între cererea de energie verde și investițiile necesare pentru dezvoltarea noilor capacități de producție.

Ce rol va avea stocarea energiei în următoarea etapă de dezvoltare a regenerabilelor?

Cristian Buzan: Pe măsură ce ponderea energiei regenerabile crește, stocarea devine unul dintre pilonii centrali ai sistemului energetic, nu doar o tehnologie complementară. Dacă în prima etapă a tranziției accentul a fost pus pe instalarea de noi capacități eoliene și fotovoltaice, următoarea etapă va fi definită de capacitatea sistemului de a integra eficient această energie.

Bateriile permit stocarea energiei produse în perioadele cu producție ridicată și utilizarea acesteia atunci când consumul este mai mare sau producția regenerabilă este redusă. În acest fel, contribuie la reducerea dezechilibrelor, la limitarea fenomenelor de curtailment și la creșterea flexibilității sistemului. Dincolo de beneficiile tehnice, stocarea are și o componentă economică importantă. Ea optimizează utilizarea activelor regenerabile, creează noi oportunități de valorificare a energiei și contribuie la funcționarea mai eficientă a piețelor de echilibrare și intraday. În perspectivă, dezvoltarea stocării va fi unul dintre factorii care vor susține integrarea unor volume tot mai mari de energie regenerabilă și vor consolida reziliența sistemului energetic.

Ce proiecte de stocare analizează sau dezvoltă ENGIE Romania?

Cristian Buzan: Stocarea reprezintă o direcție strategică de dezvoltare pentru ENGIE Romania și o componentă esențială în evoluția portofoliului nostru de energie regenerabilă. În prezent, avem proiecte angajate care însumează 135 MW, iar obiectivul nostru este să dezvoltăm 300 MW de capacități de stocare în baterii până în 2030, pentru a susține un sistem energetic mai flexibil și mai eficient.

Un proiect emblematic este cel de la Băleni, județul Galați, unde dezvoltăm primul proiect hibrid din Europa al Grupului ENGIE, care integrează producția de energie eoliană și stocarea energiei în baterii. Sistemul de stocare, recent instalat în cadrul parcului eolian operațional de 50 MW, are o putere de 5 MW și o capacitate de 10 MWh și va fi pus în funcțiune până la finalul acestui an. Acesta va contribui la integrarea mai eficientă a energiei regenerabile în rețea și la creșterea flexibilității sistemului energetic.

În paralel, dezvoltăm proiectul de 80 MW / 160 MWh de la Șelimbăr, județul Sibiu, una dintre cele mai importante investiții de acest tip din portofoliul nostru local. Totodată, analizăm și alte oportunități de investiții în stocare, atât în asociere cu active regenerabile existente sau viitoare, cât și ca proiecte dedicate, pe măsură ce evoluția pieței și cadrul de reglementare creează noi oportunități.

Pentru noi, aceste investiții reprezintă un pas firesc în evoluția portofoliului ENGIE Romania către un sistem energetic în care producția regenerabilă, stocarea și flexibilitatea funcționează integrat.

Ce impact pot avea noile investiții în regenerabile și stocare asupra prețurilor energiei în următorii ani?

Cristian Buzan: Investițiile în energie regenerabilă și stocare vor avea un impact pozitiv asupra rezilienței sistemului energetic și vor contribui la reducerea dependenței de combustibilii fosili importați. Pe măsură ce o parte tot mai mare din consum este acoperită din resurse locale, sistemul devine mai puțin expus șocurilor externe și volatilității piețelor internaționale.

Totuși, relația dintre investițiile în regenerabile și evoluția prețurilor nu este una liniară. Creșterea capacităților de producție nu garantează, în sine, prețuri mai mici. Evoluția acestora va depinde de dezvoltarea rețelelor, de capacitatea de stocare, de nivelul cererii, de interconectările regionale și de funcționarea eficientă a piețelor de energie.

De aceea, tranziția energetică trebuie privită ca un ansamblu. Regenerabilele reduc costul marginal de producție, stocarea aduce flexibilitate, iar rețelele moderne permit integrarea eficientă a noilor capacități. Împreună, aceste investiții pot contribui la diminuarea volatilității și la crearea unui sistem energetic mai stabil și mai competitiv.

În final, miza nu este doar reducerea prețului energiei, ci construirea unui sistem energetic capabil să susțină dezvoltarea economică pe termen lung. Un sistem mai flexibil, mai rezilient și mai predictibil va crea condițiile necesare pentru atragerea investițiilor, creșterea competitivității economiei și oferirea unei energii sigure și accesibile consumatorilor.